Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1448/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1448/R/2008 | |
Ședința publică din 20 iunie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș | - - - |
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura | - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul SINDICATUL PUBLICUS" în numele membrilor săi:, -, -,., G, împotriva sentinței civile nr.522 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN, având ca obiect calcul drepturi salariale.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de reprezentantul reclamantului-recurent, consilier juridic și reprezentantul pârâtului-intimat, avocat din Baroul Cluj au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 18 iunie 2008, care face parte integrantă din hotărârea care se va pronunța în cauză.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.522 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălajs -a respins acțiunea reclamantului SINDICATUL PUBLICUS în reprezentarea membrilor săi, G, -, și a nemembrilor de sindicat în nume propriu, I, formulată împotriva pârâtului Consiliul Județean S, referitoare la obligarea acestuia la alocarea, calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.01.2004 și până la încetarea raporturilor de muncă, actualizată în funcție de rata inflației la data efectivă a plății și efectuarea înscrierilor necesare în carnetul de muncă al acestora.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții sunt personal contractual încadrat în muncă la Consiliul Județean
Această categorie de personal este salarizată conform Legii nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, nr.OG24/2000 aprobată prin Legea nr.383/2001 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și nr.HG- privind salarizarea personalului din unitățile bugetare.
Nici un act normativ enumerat nu prevede spor de dispozitiv pentru personalul contractual.
Potrivit art.2 din nr.HG 281/1993, salariile personalului din unitățile bugetare cuprind printre altele, sporuri la salariul de bază: pentru vechime în muncă și în funcție de rezultatele obținute; pentru condițiile în care se desfășoară activitatea; pentru munca desfășurată peste programul normal de lucru; pentru munca în timpul nopții; pentru îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază.
HG nr. 281/1993, reglementează principial sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% sau 50 - 100%, sporul pentru încordare psihică de 15%, sporul pentru condiții grele de muncă de 15%, fiecare spor aplicându-se la salariul de bază.
Dispozițiile art.13 din Legea nr.13 8/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții prevăd următoarele: " Cadrele militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariați civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază."
Potrivit art.1 din Legea nr.138/1999, dispozițiile acestei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Dispozițiile art.47 și 49 din Legea nr.138/1999 prevăd că personalul civil din aceste instituții, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Or, reclamanții nu își desfășoară activitatea în instituțiile enumerate în art.l, 47 și 49 din Legea nr.138/1999, pe de o parte, iar pe de altă parte, polițiștii nu sunt asimilați cadrelor militare, fiind funcționari publici cu statul special, conform Legii nr.360/2002.
Prin urmare, personalul contractual din cadrul Consiliului Județean S - care face parte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, nu se raportează la cadrele militare, deci nu pot beneficia de unele drepturi salariale cuvenite unei alte categorii de personal cu o reglementare distinctă privind natura activității și drepturile salariale.
Potrivit art.11 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, "Polițiștii beneficiază de un spor pentru misiune permanentă de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită, din salariul pentru gradul profesional deținut, din salariul de merit, din indemnizația de conducere și gradații".
Rezultă în mod clar că sporul pentru misiune permanentă se acordă numai polițiștilor, în nici un caz personalului contractual. Această concluzie se întemeiază pe faptul că sporul pentru misiune permanentă are în vedere activitatea specifică polițiștilor, se raportează la drepturile speciale ale polițiștilor, iar drepturile salariale ale personalului contractual sunt reglementate de alte cate normative.
Așadar, în sistemul Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu este reglementată nici indemnizația de dispozitiv, nici sporul de misiune pentru personalul civil contractual și nici nu se poate prelua acest spor din legislația aplicabilă exclusiv personalului din instituțiile nominalizate de art.l din Legea nr.138/1999.
Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003, practic nu este emis în aplicarea Legii nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și nici nu are forța juridică pentru a dispune peste lege, anume peste legile și ordonanțele guvernului mai sus precizate.
Împrejurarea că alte categorii de personal din alte sisteme de muncă și de salarizare beneficiază de sporul de dispozitiv, constituie o opțiune a legiuitorului privind salarizarea personalului care se află în situații diferite.
Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare. Pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat, injust, este necesar să se stabilească faptul că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial iar, dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Principiul egalității în fața legii nu presupune uniformitate, așa încât stabilirea unor reglementări diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite nu constituie nici discriminări și nici privilegii.
S-a reținut că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art.16 și 53 din Constituția României, nici dispozițiile. art.5 din Codul Muncii sau dispozițiile Legii nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, astfel că s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul SINDICATUL PUBLICUS în numele membrilor săi, G, -, și a nemembrilor de sindicat în nume propriu, I, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivele de recurs arată că prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003, privind modificarea și completarea Ordinului Administrației și Internelor nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din ministerul d e interne și în baza prevederilor Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice precum și pentru acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, s-a prevăzut în mod expres la pct.9.2. că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", aceste prevederi fiind aplicabile și personalului din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Județean S, aspect care este de natură să asigure egalitatea de tratament juridic și economic al tuturor salariaților din cadrul acestei instituții.
Potrivit art.17 din nr.OG10/2007, privind salarizarea personalului contractual arată că, personalul contractual beneficiază și de celelalte drepturi de natură salarială care se acordă potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
Pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN S, prin întâmpinarea de la 43-45, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.522/2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj, ca temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Actele normative pe care reclamanții și-au întemeiat pretențiile și pe care prima instanță le-a considerat că justifică admiterea acțiunii, sunt Legea nr.138/1999 (art.13) și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 (pct.9.2).
Or, dispozițiile Legii nr.138/1999 se aplică, conform art.1, personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Prin urmare, aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile personalului contractual din cadrul Serviciului Public Comunitar de Evidență a Personalului S, care este o instituție publică cu personalitate juridică aflate în subordinea unei autorități a administrației publice locale, respectiv a Consiliului Județean, după cum stabilește în mod expres art.6 alin.1 din nr.OG84/2001.
De asemenea, prevederile Ordinului nr.496/2003 (pct.9.2) nu pot fi aplicabile reclamanților, deoarece acest act normativ a fost emis în aplicarea Legii nr.138/1999 care, astfel cum s-a reținut anterior, nu îi include pe reclamanți în sfera destinatarilor dispozițiilor sale.
De altfel, dispozițiile edictate de pct.9.2 nu trebuie interpretate în mod de sine stătător, ci raportate la ansamblul prevederilor nr.496/2003, ceea ce confirmă însă o dată excluderea reclamanților din categoria persoanelor îndreptățite să primească spor de dispozitiv.
În fine, chiar acceptând susținerea că pct.9.2 din nr.496/2003 se referă în mod independent la personalul contractual din organele administrației publice, Curtea constată că un asemenea mijloc de legiferare pune sub semnul întrebării principiile constituționale de bază, cum ar fi autonomia publică locală, deoarece nu poate fi admisă posibilitatea ingerinței unui minister (organ executiv central) în cadrul legislativ specific unei autorități publice locale.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SINDICATUL PUBLICUS împotriva sentinței civile nr.522 din 10 martie 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar -, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 27.06.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Sălaj
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
