Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1452/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1452/R/2009
Ședința publică din 9 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
-
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. C și recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 672 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr-, privind și pe precum și pe pârâții TRIBUNALUL CLUJ și CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII avân d ca obiect calcul drepturi salariale - spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, instanța constată lipsa părților și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților posibilitatea să se prezinte la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Instanța constată că prin memoriile de recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. pârâții recurenți și reclamanta recurentă au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În baza actelor de la dosar, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.672 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, invocate din oficiu de instanța și s-a respins acțiunea față de acesta.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj, pârâții fiind obligați în solidar, la plata actualizată, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, pentru perioada 01.11.2000-15.04.2008.
Curtea de Apel Cluja fost obligată la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor de încasat cu acest titlu.
S-a respins cererea privind obligarea plății sumelor menționate și pentru viitor.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta are calitatea de grefier la Judecătoria Gherla.
În Legea nr.50/1996 era prevăzut sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în art.47, care a fost abrogat de Guvernul României prin OG 83/2000.
În conformitate cu Titlul IV din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, pentru elaborarea actelor normative, completarea, modificarea, abrogarea actelor normative sunt evenimente distincte care pot fi dispuse și efectuate prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv.
Prin urmare, abrogarea parțială a unui act normativ prin OG nr. 83/2000 reprezintă o modificare a acestuia efectuată printr-un act normativ de nivel inferior legii, respectiv printr-o ordonanță de guvern și nu se încadrează în limitele stabilite prin Legea nr. 125/2000.
Această intervenție a Guvernului României a prejudiciat magistrații și personalul auxiliar, deoarece ca urmare a specificului activității aceștia erau îndreptățiți să primească sporul de risc și suprasolicitare. Chiar dacă ulterior acestei intervenții au fost alte acte normative care au majorat indemnizațiile reclamanților, ele nu au privit acest spor, ci au adaptat în context general salariile persoanelor care lucrează în activitatea judiciară la situația economică a statului.
Întrucât toate aspectele avute în vedere la data adoptării prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 se regăsesc și în prezent în activitatea persoanelor vizate inclusiv a reclamanților, aceștia fiind și în prezent expuși riscului și suprasolicitării neuropsihice, dreptul reclamanților este actual și evident.
În acest sens, sunt de amintit și prevederile Directivei nr. 89/391/CEE, implementată în sistemul legislativ românesc prin Legea nr. 319/2006, care prin art. 6 prevăzut obligația generală a angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea angajaților sub toate aspectele legate de muncă. Ca urmare, art. 47 din Legea nr. 50/1996 se constituie într-un echivalent bănesc privind asigurarea securității și sănătății, iar sporul salarial indicat, fiind o compensație (în sensul îndeplinirii de către angajator obligației imperativ prevăzute de art. 6 alin. 1 în actul normativ amintit), pentru risc și suprasolicitare neuropsihică la care sunt supuși magistrații, se impune a fi menținut, cu atât mai mult cu cât pentru evitarea riscului magistrații sunt nevoiți să suporte cheltuieli suplimentare, cheltuieli interzise expres prin alin. 3 al art. 6 din Legea nr. 319/2006 și art. 7 alin. 6, care prevede că: "Măsurile privind securitatea, sănătatea și igiena în muncă nu trebuie să comporte în nicio situație obligații financiare pentru lucrători". Acest spor trebuie acordat tocmai ca o măsură eficientă pentru combaterea riscurilor în profesie și pentru evitarea consecințelor negative ale suprasolicitării neuropsihice.
Așadar, afirmativa abrogare a art. 47 din Legea nr. 50/1996, dispusă prin OG nr. 83/2000 nu poate produce efecte juridice, deoarece guvernul nu avea abilitare legală pentru a interveni în această modalitate asupra Legii nr. 50/1996. Prin Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost împuternicit să completeze sau să modifice actul normativ indicat, dar nu și să abroge dispoziții ale acestuia, iar abrogarea s-a efectuat cu încălcarea principiului stabilit de art. 56 din Legea nr. 24/2000, în sensul că această operațiune s-a efectuat printr-un act normativ inferior textului inițial;
Raportat la art.57 din Legea nr. 24/2000, dispozițiile OG nr. 83/2000 nu au produs efectele juridice asupra textului cuprins în art. 47 din Legea nr. 50/1996. Nici ulterior aceste dispoziții legale nu au fost legal abrogate, expres sau implicit.
În consecință, s-a reținut că excepțiile ridicate de pârâți sunt întemeiate doar parțial. Astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității chemării in judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost ridicată în considerarea faptului că acest pârât ar fi obligat la plata sumelor din bugetul propriu ceea ce nu este real, deoarece atât în acțiune cât și în chemarea în garanție acest minister a fost chemat pentru a efectua toate demersurile legale ce se impun în vederea asigurării acestor drepturi salariale. Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost admisă, întrucât acest pârât nu are calitatea de angajator și ca atare a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu acest pârât.
Excepția prescripției nu a fost luată în considerare, deoarece față de prevederile art.41 alin.2 și 53 din Constituția României abrogarea unui text legal făcută cu încălcarea Constituției nu a produs nici un efect în afară de acela al suspendării cursului prescripției extinctive.
Potrivit Deciziei 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -secțiile unite, în dosar nr.5/2008 s-a statuat faptul că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% calculat la indemnizația brută, respectiv la salarul de bază brut lunar și după intrarea in vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, decizie care conform art.329 alin.3 pr.civ. este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Drepturile salariale vor fi acordate până la data pronunțării, întrucât obligația angajatorului de a plăti salariul este stabilită în baza unei legi pe care Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat-o ca deplin valabilă și nu în baza hotărârii judecătorești care trebuie să se raporteze la legislație, în vigoare la data pronunțării, neputând constitui bază pentru un drept salarial în viitor.
În consecință, apreciind că drepturile salariale solicitate sunt întemeiate, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta și pârâții Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Reclamanta a solicitat admiterea recursului și obligarea în solidar a pârâților la plata sumelor reprezentând cuantumul de 50% din indemnizația brută lunară începând cu 15 aprilie 2008 la zi, precum și în continuare.
În motivarea recursului a arătat că prin Legea nr.50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a stabilit în art.47 că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin nr.OUG27/2006 s-a menționat abrogarea prevederilor referitoare la salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Inaltei Curți de Casație și Justiție și ale magistraților asistenți cuprinse în Legea 56/1996, fără a se face nici o referire despre sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut în art.47 din Legea nr.50/1996, în sensul abrogării acestui text normativ.
Consideră că textul art.47 din Legea nr.50/1996 a continuat să rămână în vigoare deoarece conform dreptului muncii drepturile salariale câștigate nu pot fi anulate decât în mod expres și printr-un text de lege cu o valoare cel puțin egală cu cea a textului de lege prin care au fost acordate.
Arată că prin decizia nr.21 din 10 martie 2008 s-a admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curtea d e Casație și Justiție și s-a constatat că, judecători, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Pârâta Curtea de Apel Cluja solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii în parte a acțiunii pentru intervalul neprescris.
În motivare a arătat că raportat la data înregistrării acțiunii, 14 sept.2007, este evident că prescripția dreptului la acțiune a reclamantei pentru orice sume aferente unor intervale de timp anterioare lunii septembrie 2004 era deja împlinită.
Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței.
În motivare a arătat că prima instanță pronunțând sentința, a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare.
În mod greșit a fost respinsă excepția prescripției, termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la data intrării în vigoare a OG83/2000.
Arată că art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a fost abrogat expres prin OG83/2000.
OG nr.83/2000 a fost emisă în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de această lege, cu respectarea principiilor constituționale și a normelor de tehnică legislativă, fiind ulterior aprobată de legiuitor.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin recursul său a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.
În motivare a arătat că pârâtul nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu reclamanta astfel încât aceasta să fie îndreptățită să se îndrepte direct împotriva acestuia.
Rolul esențial în procesul bugetar și în execuția bugetară revine Guvernului, respectiv Parlamentului, potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Consideră că admiterea cererii echivalează cu obligarea Ministerului Finanțelor la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se numără printre angajații săi.
Arată că procedura privind elaborarea și adoptarea legilor de rectificare anuale, reglementată de Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, presupune conform art.15 alin.1 întocmirea unor propuneri de elaborare a unor proiecte de aceste normative a căror aplicare atrage majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, Ministerul Justiției având obligația să elaboreze fișa financiară cu expunerea motivelor pentru care solicită majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, însă acesta nu a întocmit astfel de propuneri, astfel încât Ministerul Finanțelor nu a avut în vedere pregătirea unui proiect al legii de rectificare bugetară.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită în întregime recursul declarat de reclamanta și în parte recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice se reține că, art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art.3 alin. 1 pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționara Ministerului Finanțelor Publice (dispoziție care este similară cu reglementarea anterioară din HG 386/2007) "elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Public, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Drept urmare, se apreciază că interpretând corect dispozițiile legale menționate anterior, tribunalul a respins judicios excepția invocată, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Referitor la recursul declarat de celelalte părți referitor la drepturile salariale aferente perioadei 01.08.2004-16.04.2008, se reține că prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Prin urmare, Curtea constată că susținerile recurenților referitoare la abrogarea dispozițiilor legale ce reglementa dreptul salarial pretins contravin deciziei menționate, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, motiv pentru care sunt apreciate ca neîntemeiate.
Conform art. 110 alin. (2) Cod procedură civilă se poate cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligații alimentare sau a altei prestațiuni periodice. Întrucât prestațiile salariale neacordate sunt periodice, acestea pot fi solicitate și înainte de termen conform dispoziției legale menționate anterior. De asemenea, dacă s-ar admite punctul de vedere al pârâtului Ministerul Justiției relativ la admiterea greșită a sporului pentru viitor ar însemna ca reclamanții să promoveze lunar acțiuni pe măsura derulării raporturilor de muncă, ceea ce în mod evident nu este acceptabil.
Prin urmare reclamantei i se cuvine și plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare psihică de 50% și pentru perioada 16.04.2008 și în continuare, pentru viitor.
În ce privește drepturile salariale aferente perioadei 01.11.2000-01.08.2004, conform art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă care au ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Or, momentul nașterii dreptului la acțiune este pentru fiecare lună începând cu luna noiembrie 2000, pentru fiecare prestație prescripția curge distinct, potrivit art. 12 din Decretul nr. 167/1958.
Potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, adică începând cu luna noiembrie 2000.
Ca atare, dreptul la acțiune al reclamantei pentru plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.11.2000-01.08.2004 s-a născut la acea dată și a început să curgă din luna noiembrie 2000 respectiv în fiecare lună. Drepturile salariale se plătesc cel mai târziu până la sfârșitul lunii următoare celei pentru care se cuvin aceste drepturi, deci și dreptul la acțiune curge tot de la acel moment, la sfârșitul lunii următoare celei pentru care se cuvin aceste drepturi. Raportat la momentul începutului curgerii prescripției acțiunea reclamantei pentru plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.11.2000-01.08.2004 trebui să fi fost promovată până luna noiembrie 2003 respectiv în fiecare lună până în luna august 2007.
Acțiunea reclamantei pentru plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.11.2000-01.08.2004 a fost promovată la data de 14 septembrie 2007, după împlinirea termenului legal de 3 ani.
Neexercitarea dreptului la acțiune în termenul prevăzut de lege atrage stingerea acestuia prin prescripție, potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Fiind prescris dreptul la acțiune al reclamantei de a obține valorificarea pretențiilor formulate și nefiind invocat vreun caz de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției rămâne că dreptul la acțiune al reclamanților s-a prescris.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să admită în întregime recursul declarat de reclamanta și în parte recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 672 din 15 aprilie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o va modifica în parte în sensul că va obliga pârâții la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare psihică de 50% și pentru perioada 16.04.2008 și în continuare, pentru viitor și va obliga pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să aloce fondurile necesare plății sumelor de mai sus.
Apoi, va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.11.2000-01.08.2004 și va respinge ca prescrisă acțiunea pentru perioada 01.11.2000-01.08.2004.
Restul dispozițiilor sentinței atacate vor fi menținute ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta și admite în parte recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 672 din 15 aprilie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâții la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare psihică de 50% și pentru perioada 16.04.2008 și în continuare, pentru viitor.
Obligă pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să aloce fondurile necesare plății sumelor de mai sus.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.11.2000-01.08.2004.
Respinge ca prescrisă acțiunea pentru perioada 01.11.2000-01.08.2004.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
- - --- - -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 3 ex. la data de 17.06.2009
Judecător fond -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
