Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1502/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR. 1502/R/2008
Ședința publică din data 27 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Laura Dima
JUDECĂTOR 3: Ioan Daniel
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții, -, -, -, - împotriva sentinței civile nr. 89/F/2008 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, având ca obiect calcul drepturi salariale.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 iunie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 26 iunie 2008, de către reclamanții recurenți concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 89/F/18.02.2008 pronunțată în dosarul nr- fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, - soț supraviețuitor al defunctului, -, AVÂND CA OBIECT ACORDARE DE DIFERENȚE PENTRU PERIOADA 1.01.2005 - 31.05.2006 . ÎMPOTRIVA PÂRÂTEI Curtea de Conturi a României.
Pentru hotărî astfel, prima instanță reținut că reclamanții au calitatea de salariați ai pârâtei, desfășurându-și activitatea, aceea e controlor financiar în cadrul Camerei Județene de Conturi B-N, raporturile de muncă derulându-se în baza contractelor de muncă încheiate între părți(64) cu distincția că reclamanta are calitatea de soție supraviețuitoare al defunctului, persoană decedată, care a deținut calitatea de controlor financiar în cadrul acestei instituții.
Reclamanții din prezenta cauză au promovat în anul 2006 o acțiune similară înregistrată sub nr-, având același obiect, respectiv obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata de drepturi salariale pentru perioada 1 ianuarie 2005- 31 iunie 2006, drepturi pretins datorate de pârâtă din culpa sa, deoarece aceasta nu a corectat valoarea de referință sectorială care constituie baza de calcul pentru stabilirea indemnizației lunare a contribuabililor financiari din cadrul pârâtei, obligarea pârâtei la plata de premii anuale și sporuri de vechime conforme cu valoarea de referință pretinsă de reclamanți și înscrierea acestor drepturi în carnetele de muncă.
Cererea reclamanților a fost soluționată în data de 13 octombrie 2006, prin sentința civilă nr.797/F/2006, instanța apreciind ca neîntemeiată cererea reclamanților și respingând-o în acest sens.
Soluția amintită a fost menținută și în cadrul judecării recursului promovat de reclamanți, ce a fost respins ca nefundat prin decizia nr.584/R/2007 în dosarul nr- a Curții de APEL CLUJ.
Așa cum reiese din scripetele depuse la dosar, respectiv Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr.75 din 8 noiembrie 2006 (31) și adresa emisă de pârâtă și comunicată Camerei Județene de Conturi B-N(32), la nivel național, persoanele care dețin calitatea de controlor financiar au promovat acțiuni cu obiect similar celui din dosarul nr-, iar instanțele sesizate au apreciat în mod diferit pretențiile reclamanților fiind promovate soluții de admitere cât și soluții de respingere a acestor acțiuni, după cum este cazul reclamanților.
La sesizarea controlorilor financiari ale căror acțiuni vizând plata acestor drepturi salariale au fost respinse, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a pronunțat hotărârea nr.185 din 16 iulie 2007(34-38) prin care în esență a reținut că prin punerea în executare a dispozițiilor reținute în sentințele prin care au fost admise cererile controlorilor financiari pentru plata drepturilor salariale în perioada 1 ianuarie 2005- 31 mai 2006, potrivit cu dispozițiile OUG nr.160/2002, au fost încălcate dispozițiile art.16 al.1 din Constituția României având loc o discriminare în ceea ce privește salarizarea controlorilor financiari ce ocupă aceeași funcție și desfășoară aceeași muncă, fiind astfel încălcate și dispozițiile art.153 din codul Muncii.
Aceeași hotărâre evocată mai sus conchide că faptele sesizate de aceste persoane ce sunt într-o situație similară reclamanților generează un tratament diferențiat aplicat controlorilor financiari prin neplata diferențelor salariale pentru perioada 1 ianuarie 2005- 31 mai 2006, raportat la persoanele care aparțin aceleași categorii profesionale și care ca urmare a acțiunilor admise de instanțe beneficiază de aceste drepturi iar aceste fapte sunt sancționate ca forme de discriminare prin OUG nr.137/2000, recomandând pârâtei Curtea de Conturi a României să depună diligențele necesare pentru promovarea unui recurs în interesul legii la Înalta Curte de casație și Justiție în vederea înlăturării consecințelor discriminării sesizate.
În ceea ce privește pe reclamanți, instanța reține că pârâta a adoptat un criteriu obiectiv de plată a drepturilor salariale ale acestora, justificat de un scop legitim, respectiv efectele hotărârilor judecătorești ce îi erau opozabile, în cazul acțiunilor admise și simetric lipsa acestor efecte în situațiile în care aceste acțiuni au fost respinse. Mai mult, Legea nr.168/1999 încriminează ca infracțiune situația în care o persoană care are obligația de plată a salariilor nu pune în executare hotărâri judecătorești definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile calculate de la data cererii de executare adresate unității de partea interesată, astfel că actul pretins generator al discriminării respectiv Hotărârea nr.75 din 8 noiembrie 2006 Plenului Curții de Conturi a României nu reprezintă decât o aducere la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin hotărâri ale instanțelor, o executare voluntară a acestor obligații care în caz de neîndeplinire angrenează răspunderea penală a persoanelor responsabile de plata salariilor și generează debite constând în plata de daune în sarcina pârâtei.
Pe de altă parte, pretenția reclamanților dedusă judecății se constituie într-o solicitare de-a schimba în tot conținutul sentinței nr.797/F/2006 în sensul admiterii petitelor analizate prin acea sentință și respinse, prin adăugarea la temeiurile acțiunii respinse, identică cu obiectul prezentei acțiuni, a discriminării sesizate de
Instanța nu poate primi susținerile reclamanților, care aduc atingere puterii de lucru judecat, cu atât mai mult cu cât însuși hotărârea CNCD evocată de reclamanți, recomandă ca pârâta, să depună diligențele necesare formulării unui recurs în interesul legii prin care să fie asigurată o interpretare și aplicare unitară a legii pe întreg teritoriul României. Faptul că unor persoane, în situații similare cu ale reclamanților, le-au fost admise acțiunile având ca obiect acordarea drepturilor salariale în discuție pentru perioada 01.01.2005- 31.05.2006 nu impune în privința reclamanților o altă soluție decât cea adoptată prin sentința civilă -, irevocabilă în contextul în care pretenția dedusă judecății în prezenta pricină este identică celei ce a făcut obiectul dosarului civil nr-, al Tribunalului Bistrița -N, iar starea de fapt ori temeiurile de drept aplicabile raporturilor dintre părți nu s-au modificat. Contrar aserțiunii reclamanților, practica judecătorească nu se constituie în izvor de drept, așa încât argumentul invocat în acest sens va fi înlăturat, cu atât mai mult cu cât recomandatul recurs în interesul legii nu a fost promovat, iar în lipsa unei decizii de admitere a unui atare demers juridic, hotărârea prin care anterior s-a tranșat negativ pretenția identică dedusă judecății de reclamanți rămâne circumscrisă puterii lucrului judecat. Pe cale de consecință nu poate fi reținut nici invocatul caracter discriminator, rezultat din pretinsa încălcarea art.53 din Constituția României ori nerespectarea disp.art.38 din codul Muncii, cu referire la evocata Hotărâre a Plenului Curții de Conturi a României.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți și, în temeiul disp.art.329, art.371 (11)1, 2, 3din Codul d e pr.civ. și art. 72 și urm. din Legea 168/1999, a respins-o ca atare.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții, -, -, -, - au declarat recurs prin care au solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, fost pronunțată succesiunea actelor normative care au reglementat salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, concluzionându-se din interpretarea lor coroborată, că valoarea de referință sectorială aplicabilă reclamanților, asimilați funcțiilor de demnitate publică, era la 31.12.2004 de 238 lei, la 04.01.2005 de 265 lei, iar la 01.10.2005 de 298 lei.
Deoarece printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă reclamanților le-a fost respinsă o acțiune similară în condițiile în care altor controlori financiari instanțele de judecată le-au recunoscut drepturile salariale, s- apreciat că s- creat o discriminare în cadrul aceleiași categorii profesionale, după cum reținut Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care constatat existența unui tratament diferențiat nejustificat.
În raport de normele juridice interne ce concură la eliminarea formelor de discriminare (dispozițiile OG nr.137/2000 și principiule constituționale, de deciziile pronunțate în materia recursurilor în interesul legii), de normele comunitare și jurisprudența Curții Europene Drepturilor Omului, recurenții au considerat că se impune aplicarea unui tratament salarial uniform.
În fine, s-a arătat că nu este dată excepția autorității de lucru judecat, deoarece prezenta acțiune se întemeiază pe o altă cauză decât cea invocată în prima acțiune, respectiv pe starea de discriminare existentă în cadrul aceleiași categorii profesionale.
Prin concluziile scrise depuse ulterior, reclamanții și-au reiterat susținerile din declarația de recurs.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 797/13.10.2006 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, irevocabilă prin respingerea recursului (decizia nr.584/20.03.2007 Curții de APEL CLUJ ), fost respinsă acțiunea actualilor reclamanți împotriva aceluiași pârât, având ca obiect acordarea drepturilor salariale pretinse în prezenta acțiune.
Este real că diferența între cele două acțiuni constă în cauza juridică diferită pe care se întemeiază: dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale cuvenite controlorilor financiari și, respectiv, pe starea de discriminare existentă.
Deși nu există autoritate de lucru judecat între acțiunile menționate, Curtea constată că sentința civilă nr. 584/2006 Tribunalului Bistrița -N, trecută în puterea lucrului judecat și consacrând neîndreptățirea reclamanților de beneficia de drepturile salariale pretinse, prezintă un aspect negativ, respectiv imposibilitatea pentru reclamanți de obține recunoașterea aceluiași drept. Astfel, deși doua acțiune reclamanților se întemeiază pe o altă cauză, respectiv existența unei discriminări, aceasta însă decurge din pronunțarea unor hotărâri judecătorești prin care altor controlori financiari li s-au recunoscut drepturile salariale în urma unor acțiuni similare întemeiate pe aceeași stare de fapt și de drept.
Or, în cele din urmă, se aduce atingere efectului de obligativitate al hotărârii trecute în puterea lucrului judecat prin invocarea unor împrejurări de fapt, ulterioare sau străine cadrului procesual stabilit prin prima acțiune, ceea ce nu poate reprezenta un motiv de încălcare autorității de lucru judecat și de reformare faptică a primei hotărâri.
În egală măsură, sentința nr.584/2006, irevocabilă prin respingerea recursului, beneficiază de prezumția absolută că exprimă adevărul, bucurându-se de un efect deplin de validitate, ceea ce împiedică reexaminarea chestiunilor de drept dezlegate, din perspectiva unor împrejurări străine cadrului procesual inițial (pronunțarea unor hotărâri favorabile controlorilor financiari).
Sunt, prin urmare, lipsite de pertinență criticile recurenților referitoare la existența unui tratament discriminatoriu câtă vreme se încalcă efectele autorității de lucru judecat.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, -, -, - împotriva sentinței civile 89/F din 18 februarie 2008 Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosar -, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
în, semnează
Vicepreședintele
Curții de APEL CLUJ,
JUDECĂTOR
Red. SD dact. GC
2 ex/14.07.2008
Jud.primă instanță:,
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima, Ioan Daniel
