Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1508/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.1508/R/2008
Ședința publică din data de 1 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte instanță
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta în numele membrului de sindicat împotriva sentinței civile nr. 71 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B N, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâții intimați au depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinări, înregistrate la data de 11 iunie 2008 respectiv 25 iunie 2008.
Curtea, văzând că părțile au solicitat judecarea cauzei în condițiile art. 242.proc.civ. o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr. 71/F/14 februarie 2008, Tribunalul Bistrița -N a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative-Biroul Teritorial al județului B-N-Biroul Teritorial al județului B-, în numele membrului său, împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratului de Poliție al Județului B-N, ca prescrisă pentru perioada 1 noiembrie 2003-13 decembrie 2004 și ca neîntemeiată pentru perioada 13 decembrie 2004- la zi.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut următoarele:
reprezentată de sindicatul reclamant are calitate de angajat cu contract individual de muncă în cadrul pârâților IPJ B-N- personal civil contractual salarizarea și alte drepturi fiind reglementate prin Legea nr. 138/1999, OUG nr. 24/2000 și Codul muncii.
Drepturile au fost consemnate și în actul adițional la contractul individual de muncă.
Printre drepturile salariale ale personalului civil și contractual se regăsesc salariul de bază și anumite sporuri dar, nu s-a prevăzut sporul de fidelitate și dreptul la prima de vacanță, solicitate prin acțiune.
Chiar dacă sporul de fidelitate și prima de vacanță se cuvin funcționarilor publici- polițiști, conform statutului polițistului (Legea nr. 360/2002) personalul civil contractual nu are dreptul să le pretindă, neexistând nici un temei legal al unei asemenea pretenții bănești.
Cererea nu este întemeiată nici prin prisma art. 49 din Legea nr. 138/1999, neexistând similitudine între activitățile specifice desfășurate de cei vizați de legea de mai sus și personalului civil contractual.
În lipsa termenului legal de acordare a sporului de fidelitate și respectiv a primei de vacanță, nu se poate reține ca fiind un abuz din partea pârâților neplata acestor drepturi, acțiunea fiind nefondată.
S-a reținut de asemenea că, în raport de data la care a fost sesizată instanța, acțiunea este prescrisă în parte pentru perioada indicată în dispozitiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Organizația sindicală, în numele membrului său, de la care a primit mandat de reprezentare.
În motivare s-a arătat, în esență, că, sunt incidente prevederile art. 69 din Legea nr.138/1999, în conformitate cu care, personalul civil din ministerele și instituțiile enunțate la art. 47 beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate cadrelor militare, polițiștilor, iar în raport de HG nr. 501/1994, personalul contractual beneficiază de norma de hrană și de indemnizația de dispozitiv de luptă, precum și de sporul cuvenit pentru condiții de pericol deosebit.
Plata primei de concediu a fot suspendată prin OUG nr. 33/2001, suspendare care apoi a fost menținută anual.
Prin această măsură însă, nu a fost anulat dreptul câștigat și nici nu s-a prescris, întrucât suspendarea exercițiului unui drept nu poate fi echivalată cu înlăturarea sau prescrierea acestuia. O asemenea echivalare ar duce la golirea de conținut a normei juridice, interpretare ce contravine dreptului la proprietate, consacrat de art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa cum s-a reținut în practica CEDO.
Recursul nu este întemeiat.
Așa cum a reținut și prima instanță, membrul de sindicat în numele și pentru care s-a formulat acțiunea și respectiv recursul de către Cartel -Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual al MIRA-Biroul Teritorial din IPJ B-N are calitate de personal civil contractual, normele de salarizare fiind cuprinse în OUG nr. 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu referire expresă la această categorie conform art. 14 din ordonanță.
Acest act normativ prevede limita minimă și maximă a salariului ce se determină în raport de performanțele profesionale ale fiecărui angajat stabilite anual, precum și indemnizațiile de conducere pentru anumite funcții.
Nu sunt prevăzute însă, drepturile solicitate în acțiune, respectiv sporul de fidelitate și primă de vacanță.
Pe de altă parte Legea nr. 139/1999 reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,ordine publicăși siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
În conformitate cu art. 47 și art. 49 din lege, de drepturile salariale prevăzute de actul normativ mai sus arătat beneficiazăși personalul civil din ministerele și instituțiile centraleprevăzute de art. 1, alături de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar precum și de primele sporurile și indemnizațiile acordate cadrelor militare,dacă desfășoarăactivități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare.
În această cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 47 și 49 din Legea nr. 138/1999, întrucât nu se desfășoară activitate în cadrul ministerului și instituțiilor centrale ci de o persoană având calitate depersonal civil contractual la IPJ B-
Ordonanța nr. 38/2003 reglementează salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
În art. 6 din acest act normativ se prevede că, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională,ordine publicăși siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual,polițiștilorli se acordă un spor de fidelitate de până la 20 %.
În interpretarea acestui text legal, prima instanță corect a reținut că sporul de fidelitate se cuvinenumai polițiștilor,dar pentru stabilirea procentului cuvenit, se are în vedere întreaga activitate desfășurată în cadrul instituțiilor din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, înoricaredin calitățile înșirate de lege (militar, polițist, funcționar publice, personal contractual).
Rezultă că, în temeiul dispozițiilor legale de mai sus, pentru a beneficia de spor de fidelitate, se cere a fi îndeplinită calitatea de polițist, și nu cea de funcționar public sau personal civil contractual.
În mod similar, art. 37 alin 2 din Ordonanța nr. 38/2003, prevede că, la plecarea în concediul de odihnă,polițistulprimește o primă de concediu.
Legea nr. 38/2003 nu cuprinde texte prin care personalul contractual din instituțiile din sectorul de apărare națională ar fi asimilat din punct de vedere salarial cu polițiștii, așa cum se apreciază.
În această situație și având în vedere și dispozițiile art.49 din OUG nr. 138/1999 care nu se aplică în situația din speță (așa cum s-a arătat mai sus) se constată că drepturile salariale pretinse nu au nici un temei legal, ele nefiind cuvenite, așa cum corect a apreciat și prima instanță.
Nu se poate reține nici existența unei discriminări prin neacordarea drepturilor pretinse, întrucât drepturile polițistului sunt stabilite (conform art. 6 din Legea nr. 360/2002) de principiu, având în vedere condițiile speciale și riscurile pe care le implică exercitarea profesiei, la care însă nu este supus personalul civil contractual.
Neexistând deci un temei legal al pretențiilor formulate, nu se poate reține nici critica formulată în recurs referitoare la încălcarea art. 1 din Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, neputându-se invoca existența unui "bun", care presupune un drept legalmente datorat sau un interes legitim, ceea ce, în această cauză nu s-a dovedit.
Respingând acțiunea, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul, față de considerentele de mai sus, fiind nefondat, va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de UNIUNEA SINDICALĂ în numele membrului de sindicat împotriva sentinței civile nr. 71 din 14 februarie 2008 Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
GREFIER,
Red.GP
./2ex.
10.07.2008
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Adrian Repede, Gabriella
