Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1516/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.1516/R/2008
Ședința publică din data de 1 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte instanță
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta în numele membrului de sindicat împotriva sentinței civile nr. 95 din 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B N, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâții intimați au depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinări, înregistrate la data de 11 iunie 2008 respectiv 25 iunie 2008.
Curtea, văzând că părțile au solicitat judecarea cauzei în condițiile art. 242 proc.civ. o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 95/F/2008 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune reclamantului pentru perioada 1.11.2003 - 13.12.2004 și s-a respins ca prescrisă pentru această perioadă acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Biroul Teritorial din Inspectoratul de Poliție al Județului B N, în numele membrului său împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B
S- respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant pentru perioada 13.12.2004 - la zi.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, mandantul reprezentat de reclamant în prezenta cauză are calitatea de angajat cu contract individual de muncă al pârâtului B-N - personal civil contractual.
Salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din instituțiile de apărare națională, ordine publică și siguranță națională au fost stabilite în limita celor prevăzute de Legea nr. 138/1999 nr.OUG 24/2000 și de Codul Muncii, drepturile acestora fiind cuprinse în actul adițional la contractul de muncă încheiat valabil între mandant și pârâtul B-N, părțile convenind prin semnarea acestui înscris asupra cuantumului lor.
În considerarea stabilirii drepturilor salariale ale mandantului au fost avute în vedere prevederile legale sus amintite care reglementează salariile personalului contractual din instituțiile publice, sporurile de care aceștia beneficiază precum și acordul de voință exprimat de mandant la încheierea și modificarea contractului său de muncă în ceea ce privesc drepturile salariale.
Drepturile pretinse prin acțiune, respectiv sporul de fidelitate și dreptul la primă de vacanță sunt acordate conform art. 1 funcționarilor publici, polițiști din unitățile Ministerului d e Interne aflate sub incidența Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului, art. 6 - privitor la sporul de fidelitate și art. 37 - pentru prima de vacanța, precizarea textuală fiind că aceste drepturi sunt acordate polițiștilor după cum urmează " polițiștilor li se acordă un spor de până la 20% din salariul de bază " și " la plecarea în concediu polițistul primește o primă de concediu egală cu indemnizația avută în luna anterioară plecării în concediu ".
Așa cum rezultă din actele dosarului, acesta este angajat al pârâtului B în baza unui contract individual de muncă și nu are calitatea de funcționar public respectiv polițist - în sensul Legii nr. 360/2002.
Așa fiind, cererea sa privind acordarea sporului de fidelitate și a primei de vacanță este neîntemeiată, odată ce legea distinge în mod clar asupra statutului profesional al persoanelor cărora li se acordă aceste drepturi, condiția cerută, conform actelor normative mai sus amintite, fiind aceea ca persoana să aibă calitatea de funcționar public - polițist.
Acțiunea formulată de reclamant pentru mandant în ceea ce privește dobândirea acestor drepturi salariale în temeiul art. 49 din Legea nr. 138/1999, articol care instituie personalului civil din drepturi similare cu cele ale cadrelor militare, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate, nu poate fi primită în instanță, odată ce prin nr.OG 38/2003, pentru a fi acordate drepturile salariale solicitate, persoana trebuie să ocupe o funcție publică, aceea de polițist prevăzută în Legea nr. 360/2002. Mai mult, textul de lege invocat de reclamant ca temei al drepturilor deduse judecății face referire la o altă categorie socio-profesională, aceea a cadrelor militare în activitate și acordă drepturi salariale similare acestora, personalului contractual ce desfășoară activitate similară cu militarii.
Prin urmare, cum stabilirea drepturilor salariale într-un cuantum și cu unele sporuri specifice pentru polițiști și un alt cuantum pentru personalul contractual din unitățile - cuantum acceptat de mandant, este un atribut exclusiv al legiuitorului și nu poate fi asimilat unui abuz al pârâților, care au respectat dispozițiile imperative în materie în ceea ce privesc drepturile salariale ale personalului contractual, acțiunea reclamantului apare ca neîntemeiată, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor nr.OUG 24/2000, ale Legii nr. 360/2002 și ale nr.OG 38/2003 precum și ale dispozițiilor Codului Muncii raportat și la art. 70 și urm. din Legea 168/1999 a respins-o ca atare.
Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantului, invocată din oficiu de instanță la termenul de judecată din 14 februarie 2008, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 1 și ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958, precum și dispozițiile art. 283 alin. 2 din Codul Muncii care statuează că dreptul la acțiune având un caracter patrimonial se stinge în termen de 3 ani prin neexercitarea sa. Cum drepturile salariale solicitate prin prezenta acțiune a vizat și perioada cuprinsă între 1 noiembrie 2003 și 13 decembrie 2004, respectiv pentru mai mult de 3 ani de la data introducerii acțiunii, dreptul material la acțiune al reclamantului pentru mandantul său a fost stins prin neexercitarea sa, odată ce reclamantul nu a făcut dovada suspendării acordării acestor drepturi categoriei de personal din care face parte prin Legile de adoptare a bugetului pentru anii 2003 și 2004, sens în care, va respinge ca prescrisă acțiunea pentru această perioadă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamantul, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în conformitate cu prevederile art. 312 pct. 2 Cod.pr.civ.
În motivarea recursului s-a arătat că, hotărârea pronunțată în cauză este nelegală și neîntemeiată pentru considerentele de mai jos.
Drepturile salariale sunt prevăzute de OUG24/2000; Codul muncii și Legea nr. 138/1999. Dreptul la sporul de fidelitate și dreptul la prima de vacanță, sunt drepturi prevăzute de lege și avea în vedere și practica judiciară în materie, considerând că acestea sunt temeinice și legale.
De asemenea, au fost categorii de salariați contractuali din care au drepturi similare cu polițiștii, astfel că au fost incidente prevederile art. 49 din Legea nr. 138/1999, în conformitate cu care personalul civil din ministerele și instituțiile enunțate la art. 47 același act normativ, beneficiază de primele, sporurile și îndemnizațiile acordate cadrelor militare polițiștilor.
În raport cu prevederile HG501/1994, personalul contractual a beneficiat de norma de hrană și de îndemnizația de dispozitiv de luptă, precum și de sporul cuvenit pentru condiții de pericol deosebit.
Prima de concediu a fost suspendată prin disp. art. OUG33/2001 și menținută ulterior prin art. 12 alin. 4 Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3, Legea nr. 631/2002 art. 9 alin. 7, Legea nr. 307/2003 și art. 8 din Legea nr. 511/2004. Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu a fost anulată prin dispozițiile legale arătate și nici nu a fost prescrisă.
Suspendarea exercițiului unui drept, nu poate fi echivalată cu însăși înlăturarea acestuia, cu prescrierea acestuia. A accepta contrariul, ar echivala cu o golire de conținut a normei juridice, interpretare ce contravine dreptului la proprietate consacrat de art. 1 din Protocol 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cu care fiecare persoană trebuie să se bucure de respectul bunurilor sale.
În sensul interpretării, date de noțiunii de " bun ", în sfera acestuia au fost cuprinse nu numai bunurile corporale ci și drepturile și interesele care constituie active. a cuprins așadar printr-o interpretare exhaustivă și noțiunea de valoare patrimonială, respectiv interesele care decurg din ansamblul raporturilor cu conținut economic pe care să le dobândească o persoană în mod efectiv și licit.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B nr. 1, sector 1, are calitatea de ordonator principal de credite și poate fi obligat să aloce fondurile necesare angajatorului respectiv B N, în vederea acordării acestor drepturi salariale.
Având în vederea toate actele din dosar precum și considerentele expuse, reclamanții roagă instanța să constate că sentința instanței de fond este nelegală și neîntemeiată, motiv pentru care se impune admiterea recursului.
Prin întâmpinare, pârâtul intimat Ministerul Internelor și Reformei Administrative, reprezentat prin Direcția Generală Juridică, a solicitat obligarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative și a Inspectoratului de Poliție al județului B N, la plata către membrul de sindicat din cadrul B N, în numele căruia a formulat cererea, a drepturilor bănești reprezentate de prima de concediu pentru perioada 2004 - 2006 și sporul de fidelitate începând cu data de 01.11.2003.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamantul invocă dispoziția art.49 din Legea nr.138/1999, conform căreia personalul civil din ministerele și instituțiile prevăzute de art.47 din acest act normativ beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate cadrelor militare, în speță polițiștilor.
Nicăieri în cuprinsul acestui act normativ nu se prevede acordarea sporului de fidelitate sau a primei de concediu, nici pentru personalul militar, nici pentru cel civil.
Așa cum reiese din actul adițional la contractul individual de muncă încheiat între salariatul și Inspectoratul de Poliție al județului B-N, acesta face parte din categoria personalului contractual civil.
Această diferențiere de statut-militar sau civil-nu mai este de actualitate, întrucât după adoptarea Legii nr. 360/2002 polițiștii au devenit și ei funcționari civili cu statut special.
Ulterior s-a adoptat și OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, act normativ care până în prezent reglementează această materie, însă exclusiv cu privire la cei care au acest statut - de polițiști.
În acest sens, dispozițiile art. 6 care reglementează acordarea sporului de fidelitate și cele ale art. 37 alin. 2 privind acordarea primei de concediu sunt aplicabile numai polițiștilor, salariatul în numele căruia a fost promovată prezenta acțiune încadrându-se în categoria personalului contractual, fiind salarizat în baza OUG 24/2000, care la rândul său nu prevede acordarea celor două categorii de drepturi pretinse în cuprinsul acțiunii.
Dispoziția art. 49 din Legea nr. 138/1999 care conferă personalului civil din MIRA dreptul de a beneficia de primele, sporurile și indemnizațiile acordate cadrelor militare în ipoteza în care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare nu este aplicabilă din două considerente:
Pe de o parte, așa cum rezultă din adresa comunicată de IPJ B-N primei instanțe(14) personalul contractual civil nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special - polițiști.
Pe de altă parte, dispoziția cuprinsă în art. 49 din Legea nr. 138/1999 nu poate viza sporuri prevăzute pentru prima dată printr-un act normativ ulterior adoptat, OG 38/2003, care reglementează salarizarea exclusiv pentru polițiști, în condițiile în care, după adoptarea Legii nr. 138/1999, prin Legea nr. 360/2002 statutul militar al polițiștilor a fost înlăturat, ceea ce a impus adoptarea a noi acte normative care să reglementeze noul statut, unul dintre acestea fiind și OG 38/2003 care cuprinde reglementări în materie de salarizare exclusiv în privința polițiștilor.
Reiese din cele arătate că angajatul reprezentat de reclamant, neavând statut de polițist, nu este îndreptățit să beneficieze de sporul de fidelitate și de prima de concediu prevăzute de art. 6 și 37 alin 2 din OG nr. 38/2003, întrucât nu este salarizat în baza acestui act normativ, iar OUG 24/2000 în temeiul căreia este remunerat, nu prevede acordarea acestor drepturi.
Fiind stabilită netemeinicia pretenției privind acordarea acestor drepturi, motivele vizând constatarea nelegalității suspendării plății lor într-un anumit interval de timp nu se mai impun a fi analizate, o atare constatare având relevanță doar în ipoteza în care angajatul era îndreptățit să beneficieze de acestea și prin suspendarea acordării lor ar fi fost prejudiciat, ceea ce, conform celor anterior arătate, nu se verifică.
Având în vedere cele arătate, văzâd și disp. art. 312 alin. 1 Cod proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR și PERSONALUL CONTRACTUAL DIN CADRUL MIRA în numele și pentru reclamantul împotriva sentinței civile nr. 95/F din 18 februarie 2008 Tribunalului Bistrița - N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocavilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. MV dact.GC
2 ex/10.07.2008
Jud.primă instanță:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Adrian Repede, Gabriella
