Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1524/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.1524/R/2008
Ședința publică din data de 1 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte instanță
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 570 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei recurente - avocat, lipsind reclamantul.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 iunie 2008 s-a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, de către reclamantul intimat, întâmpinare, comunicându-se un exemplar al acesteia reprezentantului recurentei.
La acest termen de judecată reprezentantul recurentei arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei susține recursul astfel cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea acestuia, cu cheltuieli de judecată. În esență arată că reclamantul s-a pensionat la data de 14 octombrie 2006 la acea dată nemaiavând calitatea de salariat al pârâtei și prin urmare nu mai putea beneficia de premiul de pensionare în cuantum de 4 salarii. Mai mult, acesta a beneficiat de îndemnizația de concediere situație în care nu mai putea beneficia și de premiul de pensionare.
După dezbaterea cauzei s-a prezentat și reclamantul care a recunoscut că a beneficiat de măsurile de compensare dar a susținut că premiul de pensionare nu este condiționat de calitatea de salariat și a solicitat respingerea recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 570 din 17 martie 2008 Tribunalului Sălaja fost admisă acțiunea reclamantului și obligată pârâta B, la plata sumei de 11.445,50 lei reprezentând primă de pensionare pentru întreaga activitate desfășurată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că reclamantul a fost angajatul societății pârâte B în perioada 1 august 1966 - 27 septembrie 2006, iar la data de 14 octombrie 2006 s-a pensionat pentru muncă depusă și limită de vârstă conform deciziei nr.- emisă de către Casa Județeană de Pensii S (12).
Potrivit art. 161 din Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul pârâtei B, la pensionare, indiferent de cauza pensionării, salariatul este premiat pentru întreaga activitate cu o sumă reprezentând două salarii, avute la data pensionării. Dacă salariatul are peste 15 ani vechime în domeniul petrolului, suma acordată va fi de patru salarii avute la data pensionării.
De asemenea, potrivit art. 236 alin. 4 din Codul muncii, Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Instanța a reținut că art. 161 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil la nivelul Baf ost încheiat cu respectarea normelor legale incidente în această materie, fiind valabil și în cazul reclamantului.
Din analiza carnetului de muncă al reclamantului depus în xerocopie la dosarul cauzei a rezultat că acesta are o vechime în domeniul petrolului de peste 40 de ani pârâta fiind datoare să-și îndeplinească în mod culpabil obligațiile contractuale și să plătească reclamantului 4 salarii avute la data pensionării în sumă de 11.445,50 lei reprezentând primă de pensionare pentru întreaga activitate desfășurată de către reclamant în domeniul petrolului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta solicitând modificarea în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-au invocat următoarele:
Prevederile art. 161 din CCM nu îi sunt aplicabile reclamantului întrucât contractul individual de muncă al acestuia a încetat în temeiul art. 65, 66 la data de 27.09.2006, anterior datei pensionării - 14.10.2006.
Reclamantul a beneficiat de o îndemnizație de concediere acordată în temeiul art. 50 din CCM, situație în care nu mai putea beneficia și de premiul de pensionare prevăzut de art. 161 alin.1 din CCM.
S-a invocat totodată excepția prescripției dreptului la acțiune în temeiul art. 283 alin.1 raportat la data nașterii dreptului reclamantului la acțiune care este data pensionării.
Prin întâmpinarea formulată (fila 14-17) reclamantul a solicitat respingerea recursului invocând prevederile art. 161 din CCM pe anul 2006 încheiat la nivelul și art. 7 din decizia nr. 284/27.09.2006 emisă de intimată prin care aceasta, la data concedierii reclamantului, se obliga să îi plătească toate drepturile salariale aferente perioadei în care a avut calitatea de angajat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este fondat urmând a fi admis.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată ca motiv de recurs aceasta urmează a fi înlăturată. Acțiunea a fost promovată la data de 5.02.2008 iar data nașterii dreptului la acțiune este 14.10.2006.
Raportat la obiectul cererii este incident art. 283 alin.1 lit. c care prevede că termenul de prescripție este de 3 ani, acțiunea fiind promovată înăuntrul acestui termen.
Pe fondul cauzei însă recursul este admisibil.
Reclamantul a fost angajatul până la data de 27.09.2006, dată la care contractul său de muncă a încetat în temeiul art. 65 și 66.
Începând cu data de 14.10.2006 reclamantul s-a pensionat, însă așa cum reiese din cele anterior arătate, la data pensionării nu mai avea calitatea de angajat.
Conform art. 161 alin.1 din CCM la nivel pe anul 2005, la pensionare salariatul este premiat pentru întreaga activitate, alin. 2 dispunând că pentru o vechime de peste 15 ani suma acordată va fi de 4 salarii avute la data pensionării. Din conținutul acestei prevederi reiese că una dintre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească salariatul pentru a beneficia de premiul prevăzut de art. 161 din CCM este aceea ca activitatea sa să înceteze prin pensionare, din cadrul. În cazul reclamantului această condiție nu este îndeplinită întrucât prin Decizia nr. 284/27.09.2006 emisă de SC. și semnată de reclamant la aceeași dată, raporturile de muncă ale reclamantului au încetat în temeiul art. 65 și 66 din Codul Muncii.
Conform art. 6 din cuprinsul deciziei de concediere (fila 32-34 dosar fond) reclamantul a încasat îndemnizația de concediere prevăzută de art. 50 din CCM în sumă netă de 19.933 lei, iar conform art. 7 din aceeași decizie, contractul individual de muncă își încetează orice efect juridic la data comunicării deciziei de concediere.
Prin urmare, calitatea de angajat a reclamantului a încetat prin concediere, anterior pensionării efectele contractului individual de muncă și implicit și cele ale CCM încetând de la data comunicării deciziei de concediere, care în cazul reclamantului este 27.09.2006.
Încetând aceste efecte reiese că ulterior, la data de 16.10.2006, reclamantul nu mai putea beneficia de dispoziția art. 161 din CCM.
Angajamentul asumat de prin alin. 2 al art. 7 din decizia de concediere în sensul că la data încetării va plăti salariatului toate drepturile salariale aferente perioadei în care a avut calitatea de angajat, precum și drepturile bănești aferente concediului de odihnă pe anul 2006 nu poate include și obligația vizând plata premiului de pensionare întrucât aceasta a survenit după încheierea perioadei în care reclamantul a avut calitatea de angajat.
Aceste clauze din cuprinsul deciziei de concediere sunt clare, nesusceptibile de interpretare iar reclamantul nu a contestat decizia deși în cuprinsul art. 8 din conținutul său i s-a adus la cunoștință această posibilitate.
Văzând și disp. art. 312 alin.1, raportat la art. 304 pct. 9 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 570 din 17 martie 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantului pentru drepturi bănești.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. MV dact.GC
3 ex/09.07.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Adrian Repede, Gabriella
