Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1530/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1530/R/2009
Ședința publică din16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președinte secție civilă
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 3: Sergiu Diaconescu
Grefier - -
S- luat în examinare recursurile declarate de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 676 din 15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura este îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei, după care, se constată că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, motiv pentru care instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 676 din 15 aprilie 2008 Tribunalului Cluja fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și în consecință, au fost obligați pârâții, în solidar, la plata actualizată, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, pentru perioada 09.10.2004 - 01.10.2005.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor de încasat cu acest titlu.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de magistrat la Curtea de Apel Cluj, în prezent fiind pensionară. În Legea nr.50/1996 era prevăzut sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în art.47, care a fost abrogat de Guvernul României prin OG 83/2000.
Afirmativa abrogare a art. 47 din Legea nr. 50/1996, dispusă prin OG nr. 83/2000 nu poate produce efecte juridice, deoarece guvernul nu avea abilitare legală pentru a interveni în această modalitate asupra Legii nr. 50/1996. Prin Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost împuternicit să completeze sau să modifice actul normativ indicat, dar nu și să abroge dispoziții ale acestuia, iar abrogarea s-a efectuat cu încălcarea principiului stabilit de art. 56 din Legea nr. 24/2000, în sensul că această operațiune s-a efectuat printr-un act normativ inferior textului inițial;
Raportat la art.57 din Legea nr. 24/2000, dispozițiile OG nr. 83/2000 nu au produs efectele juridice asupra textului cuprins în art. 47 din Legea nr. 50/1996. Nici ulterior aceste dispoziții legale nu au fost legal abrogate, expres sau implicit.
Excepțiile ridicate de pârâți nu sunt întemeiate. Astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității chemării in judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost ridicată în considerarea faptului că acest pârât ar fi obligat la plata sumelor din bugetul propriu ceea ce nu este real, deoarece în acțiune acest minister a fost chemat pentru a efectua toate demersurile legale ce se impun în vederea asigurării acestor drepturi salariale.
Excepția prescripției nu poate fi luată in considerare, deoarece față de prevederile art.41 alin.2 și 53 din Constituția României abrogarea unui text legal făcută cu încălcarea Constituției nu a produs nici un efect în afară de acela al suspendării cursului prescripției extinctive.
Potrivit Deciziei 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -secțiile unite, în dosar nr.5/2008 s-a statuat faptul că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% calculat la indemnizația brută, respectiv la salarul de bază brut lunar și după intrarea in vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, decizie care conform art.329 alin.3 pr.civ. este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Fiind vorba de drepturi salariale considerate ca stabilite și actuale, excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost respinsă, nefiind aplicabile prevederile art.36 alin.2 din OUG 27/2006. Totuși, drepturile salariale au fost acordate până la data efectiv lucrată de reclamantă, respectiv 01.10.2005.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului întemeiat pe disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civ. recurentul a arătat că invocat lipsa calității sale procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii față de el, pe considerentul că nu se află în nici un fel de raporturi juridice cu reclamanta, astfel încât să fie îndreptățită să se îndrepte direct împotriva sa.
Raportat la disp. art. 18 din Legea nr. 500/2002, care stabilește atribuțiile diferitelor autorități în elaborarea, transmiterea și adoptarea legilor bugetare anuale, se poate observa că, Ministerului Economiei și Finanțelor nu-i revin atribuții în acest sens.
Raportat la dispozițiile aceluiași act normativ pentru ca Ministerul economiei și Finanțelor să aloce diferite fonduri, este nevoie ca în prealabil acestea să fi fost aprobate în condițiile art. 14 din Legea nr. 500/2002, iar includerea sumelor necesare efectuării plăților în bugetul pe anul 2008 este imposibilă, ținând cont de faptul că bugetul pe acest an a fost deja adoptat.
Pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 676/2008, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. recurenta a arătat că, în mod greșit prima instanță a reținut că, abrogarea intervenită prin OG nr. 83/2000 nu poate produce efecte juridice, întrucât este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996, întrucât această ordonanță a fost emisă în temeiul disp. art. 107 alin. 1 și 3 din Constituția României și ale art. 1 lit. 1 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de emite ordonanțe.
În condițiile în care Ordonanța nr. 83/2000 a fost aprobată de Parlamentul României prin Legea nr. 334/2001, eventualele încălcări ale normelor constituționale ar fi fost corectate de către Parlament.
Prin întâmpinarea depusă, intimata s-a opus admiterii recursului, invocând decizia nr. XXI pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Decizia nr. XXI/2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțele judecătorești în baza art. 329 alin. 3 Cod proc.civ. Prin această decizie s-a reținut că, instanțele de judecată pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare normei abrogată. De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. 2 din OG nr.83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată.
Prin urmare, legal a fost admisă acțiunea reclamantei pentru obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare și pe perioada 9.10.2004 - 1.10.2005.
În ce privește recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, curtea constată că, sub aspectul excepțiilor lipsei calității sale procesuale pasive în cauză și inadmisibilității acțiunii față de el, recursul pârâtului nu poate fi primit, pentru următoarele considerente:
În primul rând, este de observat că, de fapt, pârâtul nu a fost chemat în judecată în calitatea sa de parte în vreun raport de muncă cu reclamanta, ci, pentru că, în virtutea obligației ce îi revine de a aproba bugetul, să pună la dispoziția angajatorului sau să prevadă în buget sumele necesare, pentru ca angajatorul să poată plăti drepturile salariale la care angajatorul este obligat prin aceeași hotărâre.
Potrivit disp. art. 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului, prin pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale ale legilor de rectificare, iar pentru ca pretențiile reclamanților să poată fi valorificate, în raport cu pârâții care nu dispun de fonduri decât după alocarea acestora de către chematul în garanție, este necesar ca acesta să ia act de admiterea acțiunii reclamanților pentru a putea aloca fondurile necesare realizării creanțelor pe care reclamanții le au asupra pârâților, aceasta fiind, de fapt, singura modalitate de valorifica un drept de creanță asupra unei instituții publice, cum sunt în speță pârâții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 676 din 15.04.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. IA dact. GC
2 ex/30.06.2009
Jud.primă instanță:,
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Ana Ionescu, Sergiu Diaconescu
