Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 158/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 158/
Ședința publică din 12 Februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Primarul comunei, cu sediul în comuna, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 1527 din 15.09.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen legal și este scutit de plata taxei de timbru.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1527 din 15 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Mureș a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, G, prin reprezentant legal Sindicatul Învățământului Preuniversitar M, în contradictoriu cu pârâții Școala Generală " ", Primarul comunei, Consiliul local al comunei și Inspectoratul Școlar Județean M, obligând în solidar pârâții la plata în favoarea reclamanților a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea salarială prevăzută de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 pentru perioada 8 aprilie 2005 - 8 aprilie 2008, urmând ca aceste despăgubiri să fie actualizate în funcție de rata inflației până la data plății efective;
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor este nefondată, întrucât conform art. 16 din nr.HG 2192/2004 și art. 13 din cap. IV al Legii nr. 379/2005, acesta răspunde de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
Cu referire la fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă, în funcție de cadre didactice cuprinse în tranșa de vechime în învățământ de 30-35 ani.
Conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997.
Este de subliniat faptul că dispozițiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 sunt dispoziții speciale, care instituie un drept special salarial, mai precis un adaos salarial ( în sensul art. 155 din Codul muncii, incident în temeiul art.1 din același cod ). Acest adaos salariale special constă în majorarea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 și se aplică asupra coeficientului de ierarhizare prevăzut de lege și avut de cadrul didactic anterior trecerii în tranșa de vechime în învățământ de 30-35, 35-40, respectiv peste 40 de ani.
Prin urmare, este evident și neîndoios faptul că adaosul salarial special se aplică la coeficienții de ierarhizare stabiliți de lege, și anume de anexa nr. 2 cap. I lit. A (introdusă prin nr.OUG 8/2000 pentru perioada 1 aprilie 2000 - 22 iunie 2006), respectiv de anexa nr. 2 (introdusă prin nr.OG 4/2006 pentru perioada ulterioară datei de 23 ianuarie 2006).
Însă, pârâții au omis să aplice adaosul salarial special, prevăzut de art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997, încălcând și prevederile art. 154 - 155, art. 161 - 164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, prima instanță a admis acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Primarul comunei și a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar M împotriva Primarului comunei.
În motivarea recursului s-a arătat că sumele solicitate de reclamanți nu au fost prevăzute de instituțiile școlare cu ocazia prezentării propunerii lor privind repartizarea sumelor bugetare alocate lor din bugetul local, motiv pentru care consiliul local nua vea posibilitatea să le aprobe. S-a mai invocat faptul că, potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale primarul în calitate de ordonator principal de credite execută bugetul local aprobat de consiliul local, conform prevederilor acestuia și în consecință, nu se poate reține nici o culpă a consiliului local sau a executivului comunei în problema acordării retroactive a sporurilor solicitate de reclamanți.
Recursul declarat de pârât se apreciază a fi nefondat și urmează a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Prin sentința atacată Consiliul Local al comunei și Primarul comunei au fost obligați la plata unor diferențe de drepturi salariale care se încadrează în categoria cheltuielilor de personal, or finanțarea acestor cheltuieli se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care acestea aparțin, astfel cum dispun prevederile art. 1 din HG nr. 538/2001 și ale art. 167 din Legea nr. 84/1995.
Primarul comunei și Consiliul Local al comunei au fost obligați la plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților întrucât au atribuții legate de finanțarea învățământului preuniversitar de stat. Astfel, conform dispozițiilor art. 36 și 63 din Legea nr. 215/2001 cei doi pârâți sunt implicați în procedura întocmirii și aprobării bugetului local, iar în calitate de autorități administrative au și atribuții specifice legislației finanțelor publice, fiind în mod inerent angrenați în procedura de efectuare către reclamanți a plății diferențelor salariale obținute de aceștia prin hotărârea judecătorească supusă examinării.
În aceste condiții, nu are relevanță faptul că sumele solicitate de reclamanți nu au fost propuse de instituția școlară pârâtă pentru a fi aprobate, deoarece tocmai această omisiune a generat prezentul litigiu, iar obligarea pârâtului la plată a fost determinată de faptul că sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate se alocă prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, constatând că în cauză nu este incident nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul comunei, împotriva sentinței civile nr. 1527 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-4.03.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
