Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1583/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1583/R/2009
Ședința publică din 18 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Ana Ionescu Sergiu Diaconescu
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de reclamanții, -, și alții, pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 11 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Curții de APEL CLUJ în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimații, intervenienții intimați, și pe pârâții intimați PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și B, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale - spor de risc.
dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 16 iunie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului declarat, reține că:
Prin sentința civilă nr. 11/27.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosar nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiunea precizată formulată de reclamanții, și, pentru perioada 01.11.2000-24.03.2005, respectiv pentru pentru perioada 01.11.2000-1.03.2005, respectiv pentru pentru perioada 01.11.2000-31.01.2005 și respinge acțiunea ca atare.
Admite în parte acțiunea precizată formulată de către reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC, Direcția de Investigare a Infracțiunilor, Criminalitate Organizată și Terorism, Direcția Națională de Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea De APEL CLUJ, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% după cum urmează:
- pentru reclamantul a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ la plata sporului arătat pe perioada 24.03.2005-01.12.2007; pentru reclamantul a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ la plata sporului arătat pe perioada 24.03.2005-28.06.2006; pentru reclamanta a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ la plata sporului arătat pe perioada 24.03.2005-31.12.2008; pentru reclamantul a fost obligat pârâtul Direcția Națională de Anticorupție la plata sporului arătat pe perioada 24.03.2005-30.07.2006 și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ pe perioada 01.08.2006 până la data pronunțării hotărârii; pentru reclamantul a fost obligat pârâtul Direcția de Investigare a Infracțiunilor, Criminalitate Organizată și Terorism la plata sporului arătat pe perioada 24.03.2005-15.02.2008 și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ pe perioada 15.02.2008 până la data pronunțării hotărârii; pentru reclamantul a fost obligat pârâtul Direcția de Investigare a Infracțiunilor, Criminalitate Organizată și Terorism la plata sporului arătat pe perioada 24.03.2005-30.11.2006, a fost obligat pârâtul Direcția Națională de Anticorupție la plata sporului arătat pe perioada 01.12.2006-15.11.2008 și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ pe perioada 15.11.2008 până la data pronunțării hotărârii; pentru reclamanta a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ la plata sporului arătat pe perioada 24.03.2005 până la data pronunțării hotărârii; pentru reclamantul a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ la plata sporului arătat pe perioada 24.03.2005-30.09.2005 și pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ pe perioada 01.10.2005 până la data pronunțării hotărârii; pentru reclamantul a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ la plata sporului arătat pe perioada 24.03.2005 până la data pronunțării hotărârii; pentru reclamanta a fost obligat pârâtul Direcția Națională de Anticorupție la plata sporului arătat pe perioada 24.03.2005-31.08.2005 și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ pe perioada 01.09.2005 până la data pronunțării hotărârii; pentru reclamantul a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ pe perioada 24.03.2005 până la data pronunțării hotărârii; pentru reclamanta a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ la plata sporului arătat pe perioada 24.03.2005-14.02.2008 și pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ pe perioada 15.02.2008 până la data pronunțării hotărârii; pentru reclamanta a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI la plata sporului arătat pe perioada 24.03.2005-15.09.2006, pârâtul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ la plata sporului arătat pe perioada 15.09.2006-15.11.2008, 01.09.2008 până la data pronunțării hotărârii și pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ pe perioada 15.02.2008-31.08.2008; pentru reclamantul a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ pe perioada 24.03.2005 până la data pronunțării hotărârii; pentru reclamanta a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ la plata sporului arătat pe perioada 24.03.2005 până la data pronunțării hotărârii; pentru reclamanta a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ la plata sporului arătat pe perioada 24.03.2005-27.11.2008; pentru reclamanta a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ la plata sporului arătat pe perioada 24.03.2005 până la data pronunțării hotărârii; pentru reclamanta a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ la plata sporului arătat pe perioada 24.03.2005 -01.12.2005 și pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ la plata sporului arătat pe perioada 01.12.2005 până la data pronunțării hotărârii; pentru reclamanta a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ la plata sporului arătat pe perioada 24.03.2005 până la data pronunțării hotărârii; pentru reclamanta a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ la plata sporului arătat pe perioada 24.03.2005 -16.12.2007 și pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ la plata sporului arătat pe perioada 17.12.2007 până la data pronunțării hotărârii; pentru reclamanta a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ la plata sporului arătat pe perioada 24.03.2005 până la data pronunțării hotărârii; pentru reclamanta a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ la plata sporului arătat pe perioada 24.03.2005-31.08.2005 și pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor, Criminalitate Organizată și Terorism pe perioada 01.09.2005 până la data pronunțării hotărârii; pentru reclamanta a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ la plata sporului arătat pe perioada 24.03.2005 până la data pronunțării hotărârii; pentru reclamanta a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ la plata sporului arătat pe perioada 12.11.2007 până la data pronunțării hotărârii.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților sporul menționat pe perioadele arătate, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective.
A fost respinsă acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu pârâții menționați anterior urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat.
A fost respinsă ca nefondată cererea formulată de intervenienții, și, împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, fiind obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale menționate.
Au fost obligați pârâții Direcția de Investigare a Infracțiunilor, Criminalitate Organizată și Terorism, Direcția Națională de Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea De APEL CLUJ, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că:
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, în baza art. 137 alin. 1 Cod proc. civ, aceasta a fost respinsă.
Deși nu există un raport juridic direct în baza căruia acest pârât să fie obligat să plătească reclamanților drepturile bănești, neavând calitate de angajator, are calitate procesual pasivă în prezentul litigiu, atât prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, cât și la C al cererii de chemare în garanție, în considerarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 379/2005, coroborate cu cele ale art.15 din HG nr.83/2005, art.118 din Legea nr. 304/2004, ce stipulează că instituțiile publice din sistemul de justiție sunt finanțate de la bugetul de stat și cu prevederile art.19, 21 și 22 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, pe de o parte potrivit art.3 (1) din HG nr. 208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice (Ministerul Economiei și Finanțelor), și a Autorității Naționale a Administrației Finanțelor, aceasta elaborează proiectul bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, iar pe de altă pare potrivit art.26 din Legea nr. 379/2005, sus citate, îi revine obligația de a asigura cheltuielile privind despăgubiri de natura a celor în discuție.
Susținerile pârâtului referitoare la încălcarea Legii nr.500/2002 sunt nefondate din prisma următoarelor considerente:
Potrivit art.15 din nr.HG83/03.02.2005, publicată în Monitorul Oficial, partea I din 11.02.2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: " elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este C care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Justiției, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar), ceea ce îi conferă legitimare procesuală pasivă în prezenta cauză.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiunea precizată, în baza art. 137 alin 1 Cod proc. civ, art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, instanța a admis în parte și a respins ca prescrisă parțial acțiunea formulată de reclamanții, și, pentru perioada 01.11.2000-24.03.2005, respectiv pentru pentru perioada 01.11.2000-1.03.2005 și pentru reclamanta pentru perioada 01.11.2000-31.01.2005,
Potrivit art.1 alin. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, în cazul din speță în termen de 3 ani.
Susținerile reclamanților în sensul că abrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 nu poate înlătura acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, întrucât drepturile salariale câștigate nu pot fi anulate decât în mod expres și printr-un text de lege cu o valoare C puțin egală cu cea a textului de lege prin care au fost acordate, chiar dacă sunt reale, fiind reținute și de către instanța supremă în considerentele Deciziei nr. XXI/10.03.2008 dată în recurs în interesul legii, nu sunt în măsură să înlăture excepția prescripției.
Normele care reglementează prescripția au caracter imperativ, nu este admisibilă derogarea de la aplicabilitatea acestora, iar conform art. 18 din Decretul nr. 167/1958 instanța judecătorească are obligația aplicării din oficiu a normelor referitoare la prescripția extinctivă.
Pentru a-și putea valorifica dreptul începând cu 1 noiembrie 2000, reclamanții aveau posibilitatea de a promova o acțiune având obiect similar celei prezente până la data de 1 noiembrie 2003, ceea ce însă nu au făcut, demarând acest demers la data de 24 martie 2008, astfel încât data limită de la care reclamanții își pot valorifica dreptul pe calea acțiunii este 24 martie 2005.
În ceea ce îi privește pe reclamanții și, instanța a constatat că aceștia și-au încetat activitatea prin pensionare anterior datei de 24 martie 2005, respectiv reclamantul la data de 1 martie 2005, iar reclamanta la data de 31 ianuarie 2005, astfel încât pretențiile acestora se circumscriu în totalitate anterior datei de la care dreptul ce face obiectul acțiunii este prescris.
Analizând fondul pretențiilor formulate de reclamanți instanța a constatat următoarele:
Prin Decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art.329 alin.3 pr.civ. că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001".
Prin urmare, Curtea a constatat că apărările pârâților referitoare la abrogarea dispozițiilor legale ce reglementa dreptul salarial pretins contravin deciziei menționate, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii.
Cu toate acestea, efectele Deciziei nr. XXI/2008 nu se întind asupra tuturor reclamanților, ea operând numai în favoarea celor care au calitate de magistrați și personal auxiliar de specialitate.
Astfel, Curtea a apreciat ca întemeiate pretențiile formulate de către reclamanții, și, obligând pârâții MINISTERUL PUBLIC, Direcția de Investigare a Infracțiunilor, Criminalitate Organizată și Terorism, Direcția Națională de Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Ministerul Economiei și Finanțelor la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, conform solicitărilor reclamanților în ceea ce privește perioadele în care și-au desfășurat activitatea, necontestate de pârâți.
Sumele au fost actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective, deoarece Curtea a reținut că regula consacrată de art. 1088 alin.1 Cod Civil, aplicabilă în principiu obligațiilor contractuale, suferă numeroase excepții, reglementate expres prin art.1088 alin. (1) sau deduse din convenția părților. Cum răspunderea juridică ce revine pârâților pentru prejudiciul produs este însă integrală, dacă prejudiciul nu este acoperit de dobânda legală, care reprezintă fructe civile, echivalent al lipsei de folosință al sumelor în discuție, există posibilitatea obligării debitorului la plata și a altor daune cauzate prin conduita sa. De aceea, aplicând principiul reparației integrale a prejudiciului, Curtea a apreciat că dobânda legală nu acoperă prejudiciul și, în consecință, a procedat la evaluarea judiciară a acestuia, acoperind în întregime atât pierderea suferită de reclamanți (damnum emergens) cât și beneficiul de care aceștia au fost lipsiți (lucrum cessans).
Pretențiile formulate de reclamanții șiau fost respinse ca urmare a reținerii admiterii excepției autorității de lucru judecat, în temeiul art. 1201 Cod civil, art. 163 alin. 1 Cod proc. civ.
Incidența excepției reiese din următoarele acte depuse la dosar de către pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ:
Prin sentința civilă nr. 910/28.05.2008 a Tribunalului Călărași pronunțată în dosar nr-, reclamantei i s-a admis acțiunea având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu data de 11.07.2004 și în continuare, până la abrogarea dispoziției legale care a instituit acest spor sau pierderea calității de magistrat actualizat cu indicele de inflație.
Prin sentința civilă nr. 26/23.09.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA pronunțată în dosar nr- reclamantului i s-a admis acțiunea având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu luna 01.01.2001 și în continuare, actualizat cu indicele de inflație.
Invocând conținutul adresei nr. 800/C3/2008 al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJa arătat că a efectuat plata acestor drepturi pentru perioadele în care cei doi reclamanți au desfășurat activitate în cadrul acestei instituții, respectiv pentru reclamanta pentru perioada 11.07.2004 - 31.12.2005, iar pentru reclamantul pentru perioada 01.06.2005 -31.07.2006.
Cei doi reclamanți dețin titluri executorii pentru dreptul pretins în prezentul litigiu pentru întreaga perioadă pentru care dreptul material poate fi valorificat pe cale judecătorească, astfel încât în baza art. 163 alin. 1 Cod proc. civ se va admite excepția autorității de lucru judecat, acțiunea celor doi reclamanți urmând a fi respinsă pe acest temei.
Cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, și, a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Așa cum înșiși intervenienții arată în cuprinsul cererii formulate, sunt angajați ca șoferi la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ.
Decizia nr. XXI/10.03.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică nu se referă și la personalul conex personalului auxiliar de specialitate.
lor cu personalul auxiliar de specialitate operează numai în cadrul legal stabilit de Legea nr. 567/2004, care nu reglementează aspecte legate de salarizare.
Salarizarea personalului conex este reglementată direct și limitativ de OG nr. 8/2007 prin indicarea expresă în anexele acestui act normativ a drepturilor salariale cuvenite șoferilor.
În favoarea acestei soluții mai pledează câteva argumente de logică juridică. Astfel, la data pronunțării Deciziei nr. XXI/10.03.2008 era reglementată legislativ categoria profesională a personalului conex prin nr.OUG 100/2007, ceea ce denotă intenția forului judiciar suprem de a limita efectele acestui recurs în interesul legii doar la magistrați, personal auxiliar și magistrați asistenți.
De asemenea, Curtea a considerat că intenția legiuitorului, când a instituit sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prin Legea nr. 50/1996, a fost de a recompensa efortul intelectual și consumul psihic inerent actului de justiție, care impune personalului implicat efectiv în activitatea de judecată și urmărire penală atribuții, obligații și restricții specifice. Or, activitatea conducătorilor auto, străină obligațiilor menționate anterior, nu impune acordarea acestui spor, care este corelativ actului efectiv de justiție.
Pentru considerentele expuse la examinarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea a reținut că acest pârât are obligația de a aloca fondurile necesare plății acestor drepturi salariale, fiind obligat ca atare.
Admiterea pretențiilor reclamanților menționați anterior atrage, în temeiul art. 61-63. proc. civ. antrenarea răspunderii chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, în sensul obligării chematului în garanție să aloce sumele cuvenite reclamanților.
Această măsură se întemeiază pe aceleași dispoziții legale care au justificat obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, fiind în esență aspecte complementare ale calității chematului în garanție de instituția publică cu rol principal în activitatea de gestionare a finanțelor publice, conform Legii nr. 500/2002.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică constituie un drept salarial, astfel încât în temeiul art. 6 din Decretul nr. 92/1976, pârâții care au calitatea de angajatori, respectiv instituțiile în cadrul cărora reclamanții și-au desfășurat activitatea au fost obligați să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reclamantul, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și reclamanții, și.
În recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție s-a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței, solicitându-se modificarea acesteia în sensul respingerii ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a sumelor datorate și obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Recursul chematului în garanție, Ministerul Finanțelor Publice, critică sentința pentru greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, arătându-se în motivare că sentința s-a dat cu interpretarea și aplicarea greșită a disp. Legii nr. 500/2002.
În recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ se susține că instanța obligând pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică ulterior datei de 3 februarie 2007, depășit atribuțiile puterii judecătorești, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 4.pr.civ. De asemenea, în mod nelegal sumele datorate au fost actualizate cu indicele de inflație și a fost obligat acest pârât la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă. Acest din urmă motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ.
În baza dispozițiilor art. 3041.pr.civ. s-au invocat motive de netemeinicie a sentinței în privința perioadelor pentru care s-au acordat drepturile pretinse, o parte dintre reclamanți beneficiind de acestea, pentru alte perioade decât cele reținute în sentințe.
În recursul declarat de reclamantul se invocă nelegalitatea sentinței ce a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor legale ce reglementează instituția prescripției extinctive.
În opinia reclamantului, în speță nu operează prescripția întrucât termenul de prescripție a fost întrerupt prin recunoașterea drepturilor pretinse prin hotărârea nr. 232/30.03.2005 privind aprobarea strategiei de reformă a sistemului judiciar în conținutul căreia s-a statuat că garantarea independenței puterii judecătorești se realizează și prin asigurarea renumerației adecvate a magistraților.
În recursul declarat de reclamanți se solicită modificarea sentinței în sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, să se dispună obligarea pârâților la plata sporului începând cu 1 noiembrie 2000 și pentru viitor, cu actualizarea sumelor în raport de indicele de inflație, să se admită acțiunea formulată de reclamanta și să fie obligați pârâți la plata sporului începând cu 1 noiembrie 2000 și până la 1 mai 2005, iar în privința reclamantului obligarea pârâților la plata sporului pe perioada 1 noiembrie 2000 - 1 martie 2005.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că instanța a soluționat greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune, statuând în sensul că dreptul s-a născut la data intrării în vigoare a nr.OG 83/2000. Reclamanții apreciază că termenul de prescripție a început să curgă de la data pronunțării recursului în interesul legii prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008. Ulterior pronunțării acestei decizii, magistrați au promovat acțiuni pentru plata sporului pentru perioada 2000 - 2004, iar în marea majoritate a cauzelor, acțiunile au fost admise.
Problema prescripției dreptului la acțiune poate fi privită din două perspective și anume, din perspectiva art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 și din perspectiva art. 8 alin. 1 din același act normativ. În ambele situații, dreptul material la acțiune a început să curgă doar de la data pronunțării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 21/2008. Culpa adoptării nr.OG 83/2000 cu nerespectarea dispozițiilor legii de abilitare nu poate fi transferată justițiabilului. Norma legală, nr.OG 83/2000 nu a fost previzibilă, iar pentru ambiguitatea juridică și nesiguranța interpretării nu poate fi sancționat titularul dreptului. În ipoteza prev. de art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție curge de la data recunoașterii dreptului, iar în ipoteza prev. de art. 8 alin. 1 din același act normativ, termenul de prescripție curge de la data cunoașterii de către reclamanți a pagubei și a celui vinovat de producerea ei.
O altă critică adusă sentinței se referă la omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la cererea de plată a sumelor și pentru viitor.
Prin întâmpinare la recursul declarat de reclamanți, pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ au solicitat respingerea recursului reclamanților ca nefondat.
Recursurile declarate de reclamanții, și, de pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ sunt întemeiate în parte, în sensul considerentelor ce se vor expune:
Recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ
Criticile din recursurile pârâților vizând obligarea pârâților la plata sumelor datorate cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, actualizate cu rata inflației sunt neîntemeiate.
Sporul are natura juridică a unui drept salarial, salariul cuprinzând conform art. 155 Codul muncii următoarele elemente: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Fiind stabil cu caracter obligatoriu că reclamanții sunt îndreptățiți la plata acestui spor, ar fi trebuit să beneficieze de el lunar, iar plata cu întârziere a acestuia justifică acordarea de daune interese, baza legală constituind-o dispozițiile art. 161 alin. 4 Codul muncii.
Nu se poate reține apărarea Ministerului Public în sensul că s-ar fi stabilit în sarcina sa o obligație lipsită de cauză juridică, respectiv o obligație imposibilă.
vizând plata efectivă a obligațiilor stabilite prin hotărârea judecătorească reprezintă o problemă de executare. Faptul că în bugetul Ministerului Public nu au fost alocate fonduri pentru plata acestor drepturi, nu reprezintă o cauză de exonerare, ci obligă debitorul ca, întemeiat pe dispozițiile hotărârii judecătorești să solicite sumele necesare acordării plății.
Critica vizând nelegalitatea dispozițiilor privind obligarea la înscrierea mențiunilor drepturilor câștigate în carnetele de muncă este de asemenea nefondată.
În sensul dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976, în carnetul de muncă se pot face înscrieri privind "retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta". Astfel cum am arătat, sporul de risc și suprasolicitare reprezintă o componentă a salariului, așadar, nu s-ar putea aprecia că înscrierea acestuia în carnetul de muncă ar fi contrară dispozițiilor legale mai sus evocate.
Sentința atacată nefiind supusă apelului, motivele de recurs nu sunt limitate la cele expres prev. de art. 304.pr.civ. conform dispozițiilor art. 3041.pr.civ.
În recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJs -au invocat și motive de netemeinicie derivând din greșita reținere a stării de fapt.
În acest sens, în afara probelor depuse la judecata în fond, în recurs s-au depus înscrisuri care atestă perioadele pentru care procurori sau personal auxiliar de specialitate au avut această calitate, perioade în raport de care pretențiile acestora apar ca nefondate. Astfel, reclamantul s-a pensionat la data de 31 decembrie 2007, reclamantul la 30 aprilie 2006, iar reclamanta la 27 octombrie 2008.
Reclamanta - a fost numită personal auxiliar de specialitate începând cu 1 noiembrie 2007, iar reclamanta - începând cu 15 ianuarie 2008 ( 17, 18).
În privința reclamanților-recurenți care s-au pensionat anterior pronunțări hotărârii, plata sporului se datorează numai până la data pensionării, iar în privința reclamanților care au dobândit calitatea de personal auxiliar de specialitate numai de la această dată.
În aceste limite urmează a fi admise recursurile pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ.
Recursul declarat de reclamanții, și:
Soluționarea excepției prescripției extinctive s-a făcut cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.
Drepturile pretinse de reclamanți sunt drepturi patrimoniale și conform disp. art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, aceste drepturi se sting prin prescripție dacă nu au fost executate în termenul stabilit de lege. Art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 prevede termenul general de prescripție de 3 ani pentru dreptul la acțiune.
Referitor la începutul curgerii prescripției, în opinia recurenților-reclamanți, acesta îl reprezintă data de 10 martie 2008 când a fost pronunțată decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Făcând trimitere la dispozițiile art. 7 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, care prevăd că "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune", respectiv "prescripția extinctivă începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe C care răspunde de ea, în cazul acțiunii întemeiată pe răspunderea civilă delictuală și în alte cazuri asimilate".
Dacă s-ar accepta interpretările recurenților-reclamanți în privința datei la care începe să curgă termenul de prescripție, s-ar ajunge la concluzia că aceștia nu ar putea pretinde drepturile având ca obiect sporul de risc și suprasolicitare decât pentru perioada ulterioară datei de 10 martie 2008, ceea ce ar însemna o înrăutățire a situației lor în propria cale de atac.
Pe de altă parte, ipoteza reglementată de art. 8 alin. 1 se aplică acțiunilor întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, or, reclamanții nu și-au întemeiat pretențiile pe o atare răspundere a Guvernului României.
Este întemeiată critica privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru viitor.
Acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor este justificată în raport de dispozițiile art. 110 alin. 2.pr.civ. conform cărora "se poate de asemenea cere, înainte de termen, executarea la termen a unei prestațiuni periodice" avându-se în vedere că nu reprezintă o plată anticipată a unui drept salarial ci executarea unei obligații salariale la scadență.
Cum sporul pretins prin acțiune are caracterul unui drept salarial, așadar al unei "prestațiuni periodice" și având în vedere că nu este justificată înaintarea periodică de către reclamanți a unor acțiuni având plata acestui spor, atâta vreme cât starea de fapt și de drept rămâne neschimbată.
Reclamanții care și-au menținut calitatea de procurori și respectiv personal auxiliar de specialitate și după pronunțarea sentinței sunt îndreptății la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % și pentru viitor.
Recursul reclamantului
Reclamantul s-a pensionat la data de 1 martie 2005, acțiunea formulată alături de ceilalți reclamanții fiind înregistrată la 24 martie 2008.
Argumentele expuse referitoare la prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 1 noiembrie 2000 - 28 martie 2005 sunt valabile și în privința recursului acestui reclamant.
Cum pentru perioada corespunzătoare dreptului de a solicita sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică reclamantul nu mai avea calitatea de procuror, cererea sa în mod legal a fost respinsă.
Recursul Ministerului Finanțelor Publice
Considerentele care au justificat admiterea în parte a recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ întemeiază și admiterea parțială a recursului Ministerului Finanțelor Publice, întrucât acestuia îi revine obligația corelativă obligației pârâților de a aloca fondurile necesare plății doar pentru perioadele ce se vor stabili conform prezentei decizii.
Sunt neîntemeiate criticile vizând lipsa calității procesuale pasive și inadmisibilitatea cererii față de Ministerul Finanțelor Publice avându-se în vedere atribuțiile acestuia stabilite prin Legea nr. 500/2002. Potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, acest minister coordonează acțiuni care sunt în sarcina guvernului cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție. Răspunderea acestui minister rezultă și din prev. art. 3 din nr.HG 208/2005 și ale art. 3 din nr.HG 386/2007.
Urmează a fi menținute dispozițiile sentinței privind respingerea acțiunii reclamanților și, cele privitoare la respingerea cererii de intervenție precum și cele referitoare la acordarea sporului numai până la data pronunțării hotărârii în privința reclamantei care începând cu data de 1 ianuarie 2009 fost eliberată din funcție prin pensionare.
Pentru toate aceste motiv, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. urmează a se admite în parte recursurile declarate de reclamanți și pârâți, mai puțin recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de reclamanții, -, -, ȘI MINISTERUL PUBLIC, PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 11/27.01.2009 a Curții de APEL CLUJ pronunțată în dosar nr- pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâții să plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % și pentru viitor în favoarea reclamanților, -, ȘI.
Obligă pe pârâți la plata sporului pentru reclamantul până la data de 31 decembrie 2007, pentru reclamantul până la data de 30 aprilie 2006, pentru reclamanta până la data de 27 octombrie 2008.
Obligă pe pârâți la plata sporului în favoarea reclamantei începând cu data de 1 noiembrie 2007, iar în favoarea reclamantei începând cu 15 ianuarie 2008, precum și pentru viitor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - Pt.- - Pt.- - - -
în semnează în semnează
VICEPREȘDINTELE VICEPREȘEDINTELE
CURȚII DE APEL CLUJ, CURȚII DE APEL CLUJ,
Red.LȘ/dact.MM
3ex./22.07.2009.
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Ana Ionescu Sergiu Diaconescu
