Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1592/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1592/R/2008 | |
Ședința publică din 03 septembrie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu | - - |
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel | - - --- |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta - MEMBRU GRUP împotriva sentinței civile nr.1038/05.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, privind și pe reclamantul având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului-intimat, avocat din Baroul Gorj și reprezentantul pârâtei- recurente, avocat din Baroul Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal și a fost comunicat reclamantului-intimat.
Reprezentantul reclamantului-intimat depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța care atestă plata onorariului avocațial de 100 RON și întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Se înmânează reprezentantului pârâtei-recurente un exemplar din întâmpinare.
Reprezentantul pârâtei-recurente depune la dosar copii după: adresa nr.1512/26.06.2008 emisă de Curtea de Apel Alba Iulia și adresa nr.3081/28.11.2007 în atenția d-nei expert contabil - Biroul local de expertize P, care reprezintă răspuns dintr-un dosar similar cu prezentul dosar. Înmânează reprezentantului reclamantului-intimat câte un exemplar din înscrisurile mai sus menționate.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declara închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, iar în temeiul art.304 pct.9, art.304 indice 1 și art.312 pr.civ. modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, și obligarea reclamantului-intimat la plata cheltuielilor de judecată. Arată că instanța de fond a luat în considerare faptul că primele de Paști și de C au fost calculate în funcție de salariul brut, dar conform disp. art.168 din contractul colectiv de de muncă aceste suplimentări se calculează în raport de salariul de bază, așa cum rezultă și din art.155 muncii. Arată că salariul brut este mai mare decât salariul de bază, iar salariul brut mediu, este mai mare decât salariul de bază mediu. Precizează că ar fi alte ajutoare care se calculează în raport cu salariul brut, dar primele de Paști și de C se calculează în raport cu salariul de bază.
Reprezentantul reclamantului-intimat solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar. Arată că termenul de prescripție al acțiunii este de 3 ani conform prevederilor art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, iar toate chestiunile referitoare la cuantum au fost clarificate și calculate de către expert în mod corect, conform prevederilor art.168 din contractul colectiv de muncă, și din 2004 trebuia să se acorde primele de Paști și de C în raport cu salariul brut, la fel ca și pentru fiecare alt eveniment prevăzut în contractul colectiv de de muncă
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1038 din 5 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei B și în consecință aceasta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 11.000 lei reprezentând prima de Paști și de C cuvenite pentru perioada 2005-2007, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective, precum și la 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că reclamantul a fost angajatul societății comerciale pârâte, pe durată nedeterminată, conform contractului individual de muncă intervenit între părți.
Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, acesta este legea părților, dacă este încheiat cu respectarea normelor legale, executarea fiind obligatorie.
Potrivit art. 42 alin. 1 lit. c din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 nr. 2.895/29 dec. 2006, adaosurile la salariul de bază sunt adaosurile cuvenite la nivelul unităților și instituțiilor.
Potrivit art. 168 din la nivel de, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu de bază pe
S-a reținut în temeiul dispozițiilor de mai sus că, pârâta avea obligația de a plăti reclamantului suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, acțiunea fiind întemeiată.
Susținerile pârâtei în sensul că primele salariale au fost incluse în salariul de bază au fost infirmate prin expertiza contabilă efectuată în cauză, din care rezultă că majorările salariale de care a beneficiat reclamantul în anii 2003-2006 au acoperit parțial inflația și nu reprezintă primele de sărbători la care acesta este îndreptățit conform contractului colectiv de muncă.
Din analiza carnetului de muncă al reclamantului reiese că nu i-au fost plătite suplimentările salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din la nivelul
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B, solicitând modificarea ei în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.
În motivele de recurs s-a arătat în esență că, în anul 2003 primele de Paști și de C au fost achitate salariaților, prin includerea în salariul de bază, iar în anii ulteriori, sumele ce reprezintă primele de mai sus au fost împărțite la 12, și au fost de asemenea introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, determinând astfel, majorarea salariului. Prin urmare, greșit prima instanță a reținut că suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază numai în anul 2003, nu și în anii 2004-2007, deși suma inițial atribuită (în anul 2003) nu a mai fost redusă niciodată. Astfel fiind dacă introducerea unor noi sume în salariul de bază în anii următori (2004-2007) s-ar fi dispus, ar fi însemnat ca angajații să beneficieze de mai multe ori de suplimentările salariale, inclusiv de cele primite anterior.
Faptul că în contractele colective de muncă pentru anii 2004-2007 nu s-a abrogat alin. 1 al art. 168, duce la concluzia că angajații au avut dreptul și în anii următori la suma cuprinsă în salariul de bază pentru anul 2003, în caz contrar, acel salariu ar fi scăzut, prin eliminarea sumei ce reprezintă suplimentarea dispusă.
S-a mai arătat că, suma stabilită de prima instanță este și eronată, câtă vreme s-a avut în vedere salariul mediu brut pe, deși conform art. 168 alin. 1 din CCM suplimentările se calculează în raport de salariul de bază mediu pe, în consecință, în subsidiar se impune recalcularea sumelor solicitate în raport de acest salariu.
De altfel plata suplimentărilor salariale în această modalitate este confirmată de părți prin Actul adițional pe anul 2008.
S-a arătat de asemenea că, acțiunea reclamantului este prescrisă, în raport de dispozițiile art. 283 alin. 1 din Codul muncii, care arată că, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, indiferent de natura obiectului cauzei.
Reclamantul, prin întâmpinarea de la 20-21, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Acțiunea reclamantului a fost înregistrată la data de 20.03.2008 și privește obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, aferente anilor 2005, 2006 și 2007.
Sumele pretinse nu reprezintă drepturi salariale în sens strict, în contractul colectiv de muncă salarizarea face obiectul capitolului V, iar acordarea suplimentărilor salariale de Paști și de C reprezintă "alte drepturi" ce sunt cuprinse în capitolul VI ce reglementează "protecția socială a salariaților și alte drepturi".
Chiar dacă aceste drepturi sunt cuprinse în contractul colectiv de muncă, s-a apreciat corect de către instanță că nu este incident termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e, conform căruia cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, ci acela de 3 ani reglementat de art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, conform căruia cererile pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Între cele două dispozițiile legale mai sus menționate, cea reglementată de art. 283 alin. 1 lit. e poate fi apreciată ca normă generală.
Contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții ce privesc încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă, timpul de muncă și timpul de odihnă, salarizarea, condițiile de muncă, securitatea, protecția socială, formarea profesională, salarizarea fiind deci doar unul dintre elementele contractului.
Conform art. 242 Codul muncii, contractul colectiv de muncă se încheie pe perioadă determinată care nu poate fi mai mică de 12 luni.
Termenul de prescripție scurt, de 6 luni, prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e Codul munciia avut desigur în vedere durata limitată a contractului colectiv de muncă și urgența de a se interveni în cazul nerespectării unora dintre clauze, cum ar fi de exemplu refuzul încheierii unui contract individual de muncă, în condițiile reglementate de contractul colectiv de muncă.
Termenul de prescripție de 3 ani este aplicabil speței, atât în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c, cât și în baza dispozițiilor cuprinse în art. 145 alin. 5 din contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
Soluționarea fondului cauzei, respectiv admiterea pretențiilor reclamantei a derivat din interpretarea dispozițiilor art. 168 din contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2007.
Din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității comerciale rezultă că, partenerii sociali au convenit ca salariații să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe
Valoarea concretă, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii urmau a fi stabilite prin negocieri între patronat și (art. 168 alin. 1).
Susținerea pârâtei că prin includerea celor două prime, de Paști și de C, în salariul de bază în anul 2003, pârâta ar fi făcut plata acestor drepturi și în anii 2004-2006, nu poate fi primită.
Dacă această susținere ar fi reală, ar fi însemnat o majorare cu sumă egală a salariilor tuturor angajaților.
Din copia carnetelor de muncă nu rezultă că salariul reclamantului ar fi crescut cu suma fixă de 1.140.000 ROL, astfel cum pretinde pârâta.
Din acest fapt se deduce că "includerea" primelor de Paști de și de C în anul 2003 în salariul de bază a reprezentat de fapt o modalitate de plată a acestor prime, în sume egale în fiecare lună a anului, iar nu o majorare a salariului de bază, începând cu anul 2003.
S-a mai precizat în art. 168 alin. 2 din că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cuprinsul articolului 168, așa cum s-a arătat mai sus se desprinde regula obligației angajatorului de a plăti de două ori pe an (de Paști și de C) câte o sumă de bani egală pentru toți angajații - stabilită la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP - sumă ce se va concretiza prin negociere cu sindicatul și excepția referitoare la anul 2003 când suplimentările sunt cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat. Întrucât excepțiile sunt de strictă interpretare, susținerea pârâtei în sensul în care, suplimentările pe anii 2004-2006 nu se mai cuvin, ele fiind deja introduse în salariul fiecărui angajat în anul 2003 nu are nici un temei.
Aceasta întrucât, dacă ar fi așa, dispozițiile alin. 1 din art. 168 nu ar avea nici o finalitate, ea legiferând o obligație care deja fusese executată încă în anul 2003.
În consecință, cu totul corect prima instanță a reținut că suplimentările de salariu cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C se cuvin angajaților, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul textului art. 168 alin. 1 rezultă că la evenimentele respective se plătește câte o suplimentare, făcând excepție doar anul 2003, când plata s-a făcut eșalonat pe întregul an (alin. 2).
Sub acest aspect nu are nici o relevanță faptul că în acest mod salariul fiecărui angajat a crescut putându-se reține eventual un consens al partenerilor sociali în acest sens.
În ceea ce privește suma la care a fost obligată, critica formulată în recurs este de asemenea, nefondată, prima instanță stabilind prima la suma ce rezultă din actul emis de chiar pârâtă, ce menționează salariile medii brute care sunt rezultatul negocierilor anuale între patronatul și.
Cât privește susținerea că plata suplimentărilor salariale în această modalitate este confirmată de părți prin Actul adițional pe anul 2008 curtea reține că acest act poate produce efecte doar pentru viitor iar pentru trecut nu se poate face o astfel de renunțare potrivit art. 38 din Codul muncii.
Criticile aduse sentinței nefiind întemeiate, Curtea în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civ. urmează a respinge recursul declarat de pârâtă.
Conform art. 274 alin. 1.pr.civ. pârâta recurentă, căzută în pretențiile sale, va fi obligată să plătească intimaților suma de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța depusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 1038 din 05.05.2008 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 03 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
PT. - - - - - -
în concediu legal semnează
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
JUDECĂTOR 2: Laura Dima Ioan Daniel
RED.
DACT.
2 EX./18.09.2008
JUD.FOND.,
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
