Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 16/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 16/R/2010
Ședința publică din 11 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
: - -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâta CURTEA DE APEL CLUJ, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PRIN S și recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 960 din 11 mai 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanții intimați, și - precum și pe pârâtul intimat TRIBUNALUL SĂLAJ, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale, prima de vacanță.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs depuse la dosar s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242.pr.civ.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.960 din 11.05.2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție invocată de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
A fost admisă cererea reclamanților, și în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și în consecință au fost obligați pârâții de rândul 1-3 să calculeze și să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând diferența dintre prima de concediu acordată pentru anul 2008 până la valoarea unei indemnizații de încadrare bruta lunara din luna anterioara plecării în concediu, cu dobânda legală de la data scadenței plății până la data plății efective.
Totodată a fost obligat pârâtul de rândul 4 să aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit Legii nr. 500/2002, a nr.HG 208/2005 și a nr.HG 386/2007 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt de responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Executarea obligației de plată este o operațiune ulterioară, se efectuează de ordonatorii principali de credite ca urmare a alocațiilor bugetare acordate prin rectificarea bugetară dispusă în final, de Ministerul Economiei și Finanțelor, astfel că excepția lipsei calității procesuale invocată de acesta va fi respinsă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reține că reclamanții au calitatea de judecători la Judecătoria Zalău.
În fapt reclamanții și sunt numiți în funcția de judecător la Judecătoria Zalău începând cu data de 01.07.2008, iar reclamantele și începând cu data de 01.08.2008.
În cursul lunii decembrie 2008 reclamanții și-au efectuat concediul de odihnă aferent anului 2008 dar prima de concediu acordată a fost calculată proporțional cu perioada lucrată în cursul anului 2008.
Nemulțumiți de acest calcul reclamanții au solicitat plata integrală a primei de concediu dar pârâtul de rândul Iar efuzat această plată motivând că potrivit dispozițiilor art. 6, alin.1 din Ordinul nr. 1419/C/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind concediile personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din Ministerul Justiției, pe perioada concediului de odihnă personalului de specialitate juridică beneficiază de o îndemnizație de concediu și de o primă de concediu egală cu îndemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu, proporțională cu activitatea prestată într-un an calendaristic (filele 8-11).
Potrivit dispozițiilor art. 24 ind.1 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007"La plecarea în concediul de odihnă personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență are dreptul, în condițiile legii, pe lângă îndemnizația de concediu aferentă acestei perioade, și la o primă de concediu egală cu îndemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu în cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și îndemnizația de concediu se acordă o singură dată".
Aceasta este reglementarea legală a primei de concediu cuvenită judecătorilor și în consecință reclamanților.
Ordinul Ministerului Justiției nr. 1419/C/2005 reglementează situația primei de concediu cuvenită personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din Ministerul Justiției, iar art. 4 din nr.325/24.08.2005 se referă la durata concediului de odihnă și nicidecum la cuantumul primei cuvenită pentru acest concediu. În consecință aceste acte nu sunt incidente prezentei spețe.
Pe de altă parte Ordinul Ministerului Justiției nr. 1419/C/2005 și nr.325/24.08.2005 nu puteau să interpreteze dispozițiile nr.OUG 27/2006 publicat în nr. 314/07.04.2006 deoarece erau anterioare acesteia fiind aplicate în Nr.1025/18.11.2005, respectiv nr. 815/08.09.2005.
Având în vedere aceste aspecte instanța a constatat faptul că indiferent de perioada lucrată într-un an calendaristic, prima aferentă concediului de odihnă trebuie acordată integral, calculul cuantumului acesteia fiind raportat la îndemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu, și în consecință va admite acțiunea reclamanților.
În baza art.161 (4) din Codul muncii instanța a obligat pârâții să le plătească reclamanților sumele cuvenite cu aplicarea dobânzii legale de la data scadenței plății până la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Cluj, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Prin recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Clujs -a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a susținut că nu există temei legal pentru obligarea acesteia la plata către reclamanți a sumei reprezentând diferența dintre prima de concediu acordată pentru anul 2008 și valoarea unei indemnizații de încadrare brute lunare din luna anterioară plecării în concediu, așa cum prin sentința atacată s-a dispus.
Prevederile reținute ca principal argument de instanța de fond - acela ale art.241din OUG Nr.24/2006 nu pot fi interpretate în sensul în care au cerut-o reclamanții. Astfel, în partea lor referitoare la modalitatea de acordare a primei de concediu - în integralitatea ei, chiar în situația în care concediul se efectuează fracționat, este limpede că atributul "funcționat" se referă doar la modalitatea de efectuare a concediului. Concediul de odihnă al persoanelor care nu au activat în funcție un întreg an calendaristic nu este unul funcționat ci este unul care are o durată proporțională cu perioada în care funcția de judecător (în speță) a fost deținută.
În acest sens sunt și prevederile art.4 din Hotărârea CSNM nr.325/2005 privind concediile judecătorilor și procurorilor, conform cărora "în anul în care au fost numiți în funcție, judecătorii și procurorii au dreptul la un concediu de odihnă stabilit proporțional cu perioada cuprinsă între data numirii și ultima zi a acelui an".
Nu se poate reține inaplicabilitatea lor în speță doar pentru faptul apariției OUG nr.27/2006 și strict pentru că i-ar fi anterioare, cât timp nu există, de fapt contradicții între prevederi.
Pentru aceste motive prima de concediu acordată judecătorilor într-un an în care nu au activat în această funcție pe întreaga durată a acestuia să fie proporțională cu durata concediului și cu perioada efectiv lucrată.
De asemenea, prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, s-a invocat că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Potrivit art.241din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției care dispune "la plecarea în concediu de odihnă, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență, are dreptul în condițiile legii, pe lângă indemnizația de concediu aferentă acestei perioade, și la o primă de concediu egală cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu. Indemnizația de concediu și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel mult 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și indemnizația de concediu se acordă o singură dată".
Art.6 alin.4 din 325/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind concediile judecătorilor și procurorilor care prevede " 4) la plecarea în concediu de odihnă judecătorii și procurorii au dreptul în condițiile legii, pe lângă indemnizația de concediu prevăzută la alin.1 și la o primă de concediu egală cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu. Indemnizația de concediu și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și indemnizația de concediu se acordă o singură dată".
Totodată, art.2 alin.1 și 2 din același Regulament, judecătorii și procurorii au dreptul la un concediu de odihnă de 35 de zile lucrătoare, plătit iar durata concediului de odihnă este corespunzătoare activității desfășurată timp de un an calendaristic.
De asemenea, potrivit art. 140 alin.2 din Legea nr.53/2003, concediul de odihnă se acordă anual proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
Față de dispozițiile legale menționate având în vedere faptul că dreptul la indemnizația de concediu precum și prima de concediu sunt accesorii dreptului la concediu de odihnă, drept condiționat de desfășurarea activității timp de un an calendaristic, acordarea drepturilor bănești aferente concediului de odihnă se raportează la perioada lucrată.
Cu privire la 1419/C/2005 acest ordin se aplică personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Ministerul Justiției și Libertăților, categorie de personal care beneficiază de aceleași drepturi ca și reclamanții, potrivit Legii nr.303/2004 și OUG nr.27/2006.
Ordinul ministerial, față de regulamentul aprobat de pentru judecători și procurori, conține doar mențiunea expresă referitoare la plata proporțională cu timpul lucrat a primei de concediu, dispoziție care în cazul regulamentului elaborat și aprobat de se desprinde de interpretarea judicioasă a dispozițiilor acestuia, între cele două acte neexistând diferențe de fond ci doar de formă și tehnică a reglementării.
Recursurile sunt întemeiate, urmând a fi admise.
Astfel, deși art.241din OUG nr.27/2006 și art.6 alin.4 din Hotărârea nr.325/2005, nu prevăd în mod expres că prima de concediu este proporțională cu durata concediului de odihnă corespunzător unui întreg an calendaristic Curtea observă că în sprijinul acestei concluzii pledează mai multe argumente de natură legală.
Conform art.2 alin.2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.325/2005, "durata concediului de odihnă prevăzută în prezentul regulament este corespunzătoare activității desfășurate timp de un an calendaristic", în același sens fiind și prevederile art.140 alin.2 din Codul muncii ".
De asemenea, art.4 din Hotărârea nr.325/2005 "în anul în care au fost numiți în funcție, judecătorii și procurorii au dreptul la un concediu de odihnă stabilit proporțional cu perioada cuprinsă între data numirii și ultima zi a acelui an".
Potrivit art.6 alin.1 din aceeași hotărâre "pe durata concediului de odihnă, judecătorii și procurorii beneficiază de o indemnizație de concediu ce nu poate fi mai mică decât valoarea totală a drepturilor cuvenite pentru perioada respectivă", iar conform alin.4 "la plecarea în concediu de odihnă judecătorii și procurorii au dreptul, în condițiile legii,pe lângăindemnizația de concediu prevăzută la alin.1 și la o primă de concediu egală cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu".
Prin urmare, din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale se desprinde concluzia că prima de concediu se acordă suplimentar indemnizației de concediu, având rolul de a recompensa activitatea desfășurată de judecător sau procuror pe parcursul anului calendaristic în care se efectuează concediul.
Cum indemnizația de concediu se acordă proporțional cu durata concediului, care, la rândul său, reflectă întinderea în timp a activității efectiv desfășurate, în mod logic și firesc prima de concediu, care este aferentă indemnizației după cum rezultă din folosirea sintagmei "pe lângă" din art.6 alin.1 a Hotărârii nr.325/2005, nu poate avea cuantumul fix al indemnizației de încadrare brută lunară în situația în care judecătorul sau procurorul nu și-a exercitat această funcție de la începutul anului calendaristic.
Intenția legiuitorului dincolo de interpretarea pur literală strict a art.6 alin.4 este de a oferi soluții alternative unor situații diferite, nicidecum de a reglementa rigid și imuabil, necondiționat de circumstanțele concrete ale unor ipoteze diverse.
Prin urmare, punctul de vedere susținut de reclamanți nu este fundamentat din perspectiva interpretării legale logice a normelor juridice citate, având drept finalitate o reglementare și o soluție unică dată unor situații diferite, ceea ce reprezintă premisa unei inegalități de tratament.
Chiar dacă în reglementarea altor drepturi salariale legiuitorul a determinat cuantumul concret al acestora prin raportare la activitatea efectiv desfășurată, Curtea consideră că nu era necesară în situația primei de concediu o asemenea tehnică legislativă, deoarece art.6 alin.4 instituie caracterul accesoriu al primei de concediu față de indemnizația de concediu și prin urmare, față de durata efectivă a concediului de odihnă.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 pr.civ. constată că recursurile sunt întemeiate.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, invocându-se excepția lipsei calității sale procesuale pasive, ca urmare a asigurării fondurilor necesare plății drepturilor salariale din bugetul Ministerului Justiției și Libertăților conform art.4 și 15 din Legea nr.500/2002 și art.3 alin.6 din HG nr.34/2009, iar în privința fondului s-a apreciat că acțiunea reclamanților excede codului legal în raport de Decizia din 27.05.2009 a Curții Constituționale.
Susținerile recurentului referitoare la încălcarea Legii nr.500/2002 sunt nefondate din prisma următoarelor considerente:
Astfel, potrivit art.15 din HG nr.83/03.02.2005, publicată în Monitorul Oficial, partea I din 11.02.2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: " elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Justiției, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice referitoare la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
În privința aspectelor legate de fondul cauzei Curtea observă că efectele recursurilor admise ale celorlalți doi recurenți îi profită și acestui pârât, din moment ce obligația alocării fondurilor necesare plății drepturilor salariale pretinse este subsecventă obligației principale a cărei netemeinicie a fost demonstrată anterior, fără a se mai examina propriile apărări.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 pr.civ. va admite în parte recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL CLUJ ȘI MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și admite în parte recursul declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 960 din 11.05.09 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr. 979/84/09, pe care modifică în parte și, în consecință, respinge acțiunea reclamanților, și -, ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.SD/dact.SM
12ex./14.01.2010
Jud.fond: /
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
