Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1639/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1639/
Ședința publică din 2 decembrie 2008
Completul compus din:
a - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg.M, cu sediul în mun. Tg.M,- și Ministerul Sănătății Publice, cu sediul în B,--3 sector 1, împotriva sentinței civile nr.1149 din 6 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 18 noiembrie 2008 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 25 noiembrie 2008 și apoi pentru astăzi, 2 decembrie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1149 din 6 iunie 2008, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâții Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M și Ministerul Sănătății Publice, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B; a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de 50% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase începând cu data de 15.05.2005 sau începând cu data angajării la Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M dacă această dată este ulterioară datei de 15.05.2005, și până la încetarea stării de discriminare a reclamanților; sumele mai sus menționate cuvenite reclamanților vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale mai sus menționate și până la data executării efective a prezentei hotărâri; a obligat pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile corespunzătoare acordării drepturilor bănești mai sus menționate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice instanța a reținut că, deși nu are calitatea de angajator în raport cu reclamanții, acesta are legitimare procesuală pasivă, întrucât, potrivit art.1 din HG nr.862 din 28 iunie 2006, privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății Publice, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și reprezintă autoritatea centrală în domeniul asistenței de sănătate publică, având ca atribuții principale, potrivit art.2 din același act normativ, printre altele, asigurarea, în colaborare cu instituțiile administrației publice centrale și locale, resurselor umane, materiale și financiare necesare funcționării instituțiilor din sistemul de sănătate, urmărind gestionarea eficientă a resurselor alocate sistemului de sănătate. De asemenea Ministerul Sănătății Publice are atribuții privind fundamentarea necesarului de servicii medicale, precum și resurselor financiare pentru funcționarea sistemului de sănătate. Totodată, potrivit prevederilor art.4, pct.48 din HG 862/2006, elaborează norme metodologice pentru elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli de către instituțiile sanitare publice și (pct.49) avizează bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor publice aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea sa.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamanții sunt angajații Spitalului Clinic Județean de Urgență Tg-M, în funcția de medici chirurgi, astfel cum rezultă din copiile carnetelor de muncă ale acestora aflate la dosarul cauzei. În această calitate, reclamanții își desfășoară activitatea de chirurgie atât în cadrul secțiilor de specialitate cât și în blocul operator.
Prin OUG nr.115/2005 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, la art.13 s-a prevăzut că sporurile se acordă în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, iar la lit.e s-a prevăzut sporul pentru condiții deosebit de periculoase.
Prin Legea nr.125/2005, la art.13 lit.e al OUG menționat, s-a introdus mențiunea că personalul blocului operator constituie o categorie de personal medico-sanitar care își desfășoară activitatea în codiții deosebit de periculoase.
Prin OG nr.17/2008, art.13 lit.e a fost modificat în ceea ce privește sintagma personalul blocului operator prevăzându-se "personalul încadrat în blocul operator".
Prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.721/2005, prin care s-a aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în anexa 2 la lit.D pct.4, s-a prevăzut că se acordă sporul de 50% din salariul de bază personalului mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator.
Conform statelor de plată aflate la dosarul cauzei reclamanții nu au primit în perioada 15 mai 2005 - 31 martie 2008 sporul de 50% pentru desfășurarea activității în condiții deosebit de periculoase.
Instanța a constatat că acordarea acestui spor numai personalului mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator, excluzând categoria medicilor chirurgi, care își desfășoară activitatea în blocul operator, contravine atât Constituției, Codului muncii cât și spiritului OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art.1 alin.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care, la lit.i se menționează și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii), se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adausuri, conform art.155 din Codul muncii ). Or, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Astfel, considerentul pentru care se acordă sporul de 50% este desfășurarea activității în condiții deosebit de periculoase, iar reclamanții își desfășoară activitatea în blocul operator în aceleași condiții ca personalul mediu sanitar și personalul auxiliar sanitar.
Din moment ce reclamanții se află, din perspectiva condițiilor de desfășurare a activității în cadrul blocului operato, într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu personalul mediu sanitar și personalul auxiliar sanitar încadrat în blocul operator, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de cealaltă categorie în discuție. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă excluderii acesteia.
Singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, ori, în speță condițiile de muncă sunt aceleași.
În concluzie, reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin.1-3, art.6 din OUG nr.137/2000; art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; art.7 din Pactul internațional ratificat prin Decretul nr.212/1974; art.14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție; art.4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea 74/1999); art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și f, art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003; art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție.
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Prin art.2 alin.1 OG nr.137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin.3 din art.2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Potrivit art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art.29 pct.2, în exercițiul drepturilor și libertăților, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede că diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea sporului de 50% și medicilor chirurgi nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece își desfășoară activitatea în aceleași condiții ca și personalul mediu sanitar și personalul auxiliar sanitar încadrat în blocul operator.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește la art.19 pct.3 că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia conform considerentelor expuse ca acordarea unor indemnizații doar unor categorii de personal a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art.269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubiri, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Obligația pârâților de plata drepturilor bănești, solicitate prin acțiune, este obligație solidară, prin prisma disp.art.295 Codul muncii, 1039, 1041 Cod civil.
Reclamanții au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, astfel că, potrivit art.1082 cod civil și 161 alin.4 Codul muncii, instanța a admis această solicitare apreciind că pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor obiect al acțiunii, precum și pentru neinițierea unei măsuri care să aibă finalitate eliminarea acestor discriminări.
Apreciind asupra celor de mai sus Tribunalul s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs Spitalul Clinic Județean M și Ministerul Sănătății Publice.
Recurentul Spitalul Clinic Județean Mas olicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate și pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin hotărârea pronunțată tribunalul a depășit atribuțiile puterii judecătorești în sensul în care a constatat că reclamanții trebuie să beneficieze de sporul de 50% fără ca acest drept să le fie recunoscut prin legislația specifică în materie.
Recurentul a invocat în acest sens Deciziile 818/2008 și 821/2008 pronunțate de Curtea Constituțională cu referire la neconstituționalitatea prevederilor art.1, 2, 27 din OUG 137/2000 în măsura în care aceste prevederi legale sunt interpretate ca dând în competența instanțelor anularea, refuzul aplicării unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Recurentul Ministerul Sănătății Publice a criticat hotărârea atacată atât în ceea ce privește modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active cât și în ceea ce privește fondul cauzei.
În esență recurentul a invocat împrejurarea că abilitatea conferită de lege acestui minister în materia resurselor umane, materiale și financiare precum și privind elaborarea normelor metodologice pentru elaborarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale instituțiilor aflate în subordinea, autoritatea sau coordonarea sa nu îi conferă calitatea procesuală pasivă întrucât raportul juridic dedus judecății este raportul de muncă între angajat și angajator. Cum ministerul nu are calitatea de angajator față de reclamanți nu poate avea calitatea procesual pasivă.
Pe fondul cauzei recurentul a arătat că potrivit Ordinului 721/2005 de sporul de 50% pot beneficia categoriile de personal mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator. Ca atare medicii chirurgi, reclamanți, nu se includ în această categorie de personal și ca atare nu pot beneficia în limitele legii de sporul solicitat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate precum si din oficiu în integralitatea ei, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că recursurile sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanții sunt medici chirurgi, angajați ai Spitalului Clinic Județean
Potrivit susținerilor reclamanților, necombătute de pârâți specificul muncii acestora presupune desfășurarea activității atât pe secțiile de specialitate cât și în blocul operator.
În esență pretenția reclamanților are în vedere modalitatea de calcul și plată a drepturilor salariale aferente activității desfășurate și în considerarea locului/locurilor în care această activitate se desfășoară efectiv.
Temeiul legal al acțiunii reclamanților se regăsește în legislația specifică de salarizare a personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar.
Potrivit OUG 115/2004 aprobată cu modificări prin Legea nr.125 din 12 mai 2005, în raport de condițiile în care se desfășoară activitatea, în unitățile sanitare publice, pot fi acordate diferite categorii de sporuri astfel cum sunt enumerate de prevederile art.13 din OUG amintită anterior.
Aceleași dispoziții din actele normative, respectiv art.13 alin.3 din OUG 115/2004 modificată, stipulează că: locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului sănătății.
În acest sens prin Ordinul Ministrului sănătății cu nr.721 din 7 iulie 2005 fost probat Regulamentul privind acordarea sporului la salariile de bază în conformitate cu prevederile art.13 din OUG 115/2004. Regulamentul de acordare a sporurilor stabilește obiectivele și principiile precum și criteriile de acordare a acestor sporuri.
Astfel la stabilirea procentului concret aferent fiecărui spor s-au avut în vedere mai mulți factori cum ar fi: riscul de îmbolnăvire, solicitarea nervoasă și/sau indicii de morbiditate. ( art. 6 din Regulament)
La încadrarea locurilor de muncă în categoriile enunțate de lege și regulament au fost avuți în vedere factori ca: natura factorilor nocivi, intensitatea de acțiune a acestora asupra organismului, durata de expunere la acțiunea factorilor nocivi, condițiile de muncă ce implică efort fizic, suprasolicitare nervoasă etc. ( art.7 din Regulament)
Aceleași norme ale regulamentului reglementează situația particulară a persoanelor care își desfășoară activitatea la unul din locurile de muncă prevăzute în regulament sau își desfășoară activitatea fracționat în mai multe locuri de muncă ( art.11 și art.13 din Regulament) în aceste situații angajații (în speță medicii chirurgi), pot și trebuie să beneficieze de sporul prevăzut pentru locurile de muncă respective proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste locuri.
Cu toate acestea angajatorul s-a rezumat la a considera că reclamanților li se cuvine un spor cu caracter permanent în procent de 7%, înțelegând prin aplicarea acestui spor asigurarea scopului și finalității urmărite de legiuitor. Pârâții au omis însă să aibă în vedere natura acestui spor sau mai exact condițiile exprese de acordare respectiv "medicii din blocul operator și sala de operații, unde există risc de contaminare,executând intervenții chirurgicale de urgență". Acest spor poate și trebuie să fie acordat, în situațiile de excepție prevăzute de lege, respectiv în legătură cu efectuarea intervențiilor de urgență.
Așa cum arătam, în general, atât condițiile de stabilire a procentelor de spor cât și încadrarea locurilor de muncă în diferite categorii, au în vedere acoperirea în plan material a riscului de îmbolnăvire sau prevenirea îmbolnăvirilor de orice natură, pe care le presupune activitatea în mediul spitalicesc.
activității reclamanților, presupune desfășurarea activității atât în condiții ce solicită o încordare psihică foarte ridicată/ condiții deosebite în compartimente cu paturi postoperatoriu ( anexa 3 lit. b pct. 17) cât și în blocul operator (anexa 2 lit.d pct.4).
Desfășurarea, în mod obiectiv, a activității în două compartimente distincte(secție și bloc operator), naște în favoarea reclamanților dreptul la aplicarea prevederilor art.11/13 din Regulament.
Aceste din urmă dispoziții legale nu presupun îndeplinirea condiției ca o categorie de personal, vizată astfel, să fie cuprinsă expres în anexa corespunzătoare a Regulamentului ci presupun doar, ca activitatea să se desfășoare și în locurile de muncă altele decât cele obișnuite sau curente.
În speță reclamanții au fost în mod evident discriminați, nu prin raportare la personalul încadrat în blocul operator, ci prin raportare la politica salarială a angajatorului care, fără o explicație rezonabilă sau plauzibilă a omis a aplica dispozițiile legale în litera și spiritul lor. Acordarea unui spor de 7% pentru aceleași condiții de muncă, vizând unul și același loc de muncă pentru care sporul prevăzut de lege este de 50%, creează în mod vădit o evidentă stare de discriminare. Alegerea angajatorului de a acorda unul din aceste sporuri, și anume cel mai mic, pentru simplu considerent că medicii chirurgi nu sunt "personal încadrat în bloc operator" nu este corectă. Așa cum am mai arătat, atât art.11 cât și art.13 din Regulament oferă angajatorului posibilitatea de aplica concret și corect, legislația de salarizare, în mod specific fiecărei categorii de personal dându-i posibilitatea astfel să elimine eventuale inechități apărute în modul de calcul al drepturilor salariale raportate direct la: specificul activității fiecărui angajat, locul/locurile unde acesta își desfășoară activitatea în timpul programului normal de lucru, riscurilor de îmbolnăvire la care este supus, etc.
Având în vedere aceste argumente instanța de control judiciar apreciază că pretențiile reclamanților sunt întemeiate doar în parte în sensul în care sporul de 50% este datorat de angajator pentruperioada efectiv lucrată în blocul operatorde către fiecare reclamant.
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății, Curtea apreciază că această excepție a fost corect soluționată de instanța de fond. acestui pârât în materie financiară cu referire la elaborarea proiectului de buget, apartenența angajatorului la rețeaua unităților sanitare publice sunt argumente suficiente pentru respingerea acestei excepții.
Instanța, văzând și dispozițiile art.246 pr.civ. va lua act de renunțarea reclamantului la judecarea acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M cu sediul în Tg-M,- și Ministerul Sănătății Publice cu sediul în B,--3, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1149 din 6 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, toți cu domiciliul ales în Tg-M,-, secția Chirurgie
Obligă în solidar pârâții la plata, în favoarea fiecărui reclamant, a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de 50% din salariul de bază, pentru condiții deosebit de periculoase, proporțional cu timpul efectiv lucrat în blocul operator, începând cu data de 15 mai 2005 sau data angajării la unitatea pârâtă - Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-
Obligă pârâții la plata aceluiași spor și pentru viitor proporțional cu titlul efectiv lucrat în blocul operator.
Respinge pretențiile reclamanților privind acordarea sporului și pentru timpul nelucrat în blocul operator.
Menține dispozițiile primei instanțe privitoare la soluționarea excepției invocată de pârâtul Ministerul Sănătății Publice, actualizarea sumelor și înscrierea drepturilor în carnetele de muncă.
Ia act și constată renunțarea reclamantului la judecarea acțiunii formulată în contradictoriu cu aceiași pârâți.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 2 decembrie 2008 în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
a
ptr., fiind
plecat din instanță, semnează
președintele instanței
GREFIER
Red.
Tehnored.
3 exp.
03.03.2009.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
