Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Sentința 164/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 164/F-CM
Ședința publică din 06 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin Cristina
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar
Grefier
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, în primă instanță, acțiunea formulată de reclamanții, G, și (), în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL ARGEȘ, CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu citarea CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
Cauza a avut termen de judecată la 4 2008 când s-a întocmit încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când în urma deliberării s-a dat următoarea soluție:
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 18.01.2008, reclamanții, G, și (), au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și TRIBUNALUL ARGEȘ pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, să fie obligați la plata drepturilor salariale reprezentând 25% din salariul de bază pentru perioada 2005-2007, actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
Au solicitat, totodată, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii au arătat că în calitate de judecători la TRIBUNALUL ARGEȘ, în perioada 2005-2007 și-au desfășurat activitatea în program de permanență, care presupunea ca periodic și consecutiv, după orele de program și în zilele nelucrătoare să fie disponibili, eventual să se prezinte la sediul instanței pentru înregistrarea și judecarea unor cauze penale ce presupun urgență deoarece au obiect luarea, prelungirea ori menținerea măsurilor preventive.
Acest program le-a impus obligația de a nu părăsi localitatea pentru ca, în situația în care sunt solicitați, să se poată deplasa în instanță în cel mai scurt timp și pe cheltuiala lor.
Prin această stare de fapt, susțin reclamanții, le-a fost restrâns dreptul la libertatea de mișcare, garantat prin legislația internă și internațională, le-a fost afectat programul pentru petrecerea timpului liber, implicit viața de familie.
Deși potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, de regulă, concediul de odihnă se efectuează în timpul vacanței judecătorești, pentru asigurarea permanenței reclamanții au fost nevoiți să fragmenteze acest concediu.
Obligației asigurării permanenței derivând din prevederile Codului d e procedură penală, ale art.53 alin.1 din Constituția României revizuită, ale Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești îi corespunde dreptul la plata unor sume corespunzătoare pentru restrângerea drepturilor fundamentale.
Prin modalitatea actuală de salarizare reclamanții consideră că sunt discriminați față de polițiști. Aceștia din urmă beneficiază potrivit art.11 din nr.OG38/2003 republicată, de un spor de permanență de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită, din salariul pentru gradul profesional deținut, din salariul de merit, din indemnizația de conducere și gradații.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ale art.1 din Protocolul nr.12 la Convenție, ale art.13 alin.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ale art.21 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe motiv că nu are atribuții legate de repararea prejudiciului cauzat prin discriminare.
Acest minister asigură elaborarea, coordonarea și aplicarea strategiei și a programului de guvernare în vederea bunei funcționări a justiției ca serviciu public și veghează la stricta aplicare a legii, în conformitate cu principiile democratice ale statului de drept.
Aceste atribuții sunt prevăzute de art.1 alin.1 și art.3 din nr.HG83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției.
Din aceste prevederi legale rezultă că Ministerul Justiției nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a legilor în vigoare.
Or, discriminarea la care fac referire reclamanții nu rezultă din modul de interpretare și de aplicare a legii.
Se mai arată, în susținerea excepției, că ministerul nu are obligația de a efectua mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pe fond, se susține, reclamanții nu pot invoca încălcarea dreptului la liberă circulație.
Aceasta cu atât mai mult cu cât restrângerea acestui drept este necesară și proporțională cu scopul urmărit - înfăptuirea actului de justiție, apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor față de care se dispun măsuri procesuale cu caracter urgent.
Cum drepturile solicitate nu sunt prevăzute de lege, nu este justificată nici cererea de înscriere a mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Pentru aceste motive, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției a fost respinsă prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 19.06.2008.
În baza art.I alin.1 coroborat cu art.II alin.2 din nr.OUG75/2008, cauza a fost scoasă de pe rol, la data de 11.07.2008 și înaintată spre soluționare Curții de APEL PITEȘTI.
O altă excepție invocată de pârât este aceea a inadmisibilității acțiunii pentru încălcarea competenței generale a instanțelor judecătorești.
Se susține că acțiunea are ca obiect acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege, iar admiterea acesteia ar însemna depășirea limitelor puterii judecătorești și încălcarea principiului constituțional al separației și echilibrului puterilor statului.
Așa cum a statuat Curtea Constituțională în deciziile sale, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane aflate în situații diferite.
Prin urmare, se solicită a se constata pe fondul cauzei că cele două categorii profesionale supuse analizei, deși aparțin sectorului bugetar, se bucură de un statut aparte, au legi de salarizare proprii, de aceea nu se află în situații similare sau comparabile.
Asigurarea permanenței reprezintă o obligație de serviciu a reclamanților - judecători asumată la momentul ocupării funcției.
În fața acestei instanțe, Ministerul Justiției a reiterat excepția inadmisibilității acțiunii făcând trimitere, de astă dată, la deciziile pronunțate de Curtea Constituțională în ședința din data de 03.07.2008 prin care s-a constatat că prevederile art.1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
A mai arătat pârâtul că prin nr.OUG75/2008 a fost modificată nr.OG137/2000 și s-a stabilit că sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Față de aceste dispoziții legale, nu se impune citarea în cauză a acestei instituții.
Examinând în prealabil admisibilitatea acțiunii în care se invocă principiul nediscriminării instanța reține următoarele:
În interpretarea dispozițiilor art.14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Fundamentale, în hotărârea dată în cazul Thlimmenos vs. din 6 aprilie 2000, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile.
Protecția egală a legii consacrată de Constituția României din 2003 - art.16 - se concretizează în următoarele obligații ale statului: de a se abține de la tratamentul diferențiat nejustificat în procesul de adoptare și aplicarea legii, de a interzice și sancționa prin lege discriminarea, de a crea remedii legale eficiente pentru victimele discriminării.
Această din urmă obligație pozitivă a statului presupune asigurarea accesului liber la justiție pentru repararea prejudiciului suferit prin discriminare.
Tratamentul diferențiat interzis de norma internațională menționată anterior trebuie să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
În cazul de față legea recunoaște, prin dispozițiile art.5 și art. 6 alin.(3) Codul muncii, dreptul la salarizare egală pentru muncă egală și pregătire profesională egală.
Prin Hotărârea Frett din 2002 Curtea de la Strasbourg a rupt complet clauza de nediscriminare din art.14 de celelalte drepturi garantate prin Convenție, conferindu-i caracter autonom.
Prin urmare, prezenta acțiune este admisibilă.
Mai mult, art.1 din Protocolul nr.12 la Convenție reglementează interzicerea generală a discriminării în sensul că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.
Este interzisă de norma internațională discriminarea de către o autoritate publică pe baza oricărui motiv dintre cele menționate mai sus.
În privința citării Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării trebuie reținută regula generală prevăzută în art.27 alin.(3) coroborat cu art.16 și 18 alin.(1) din nr.OG137/2000, republicată, conform căreia soluționarea cererilor în despăgubiri întemeiate pe nediscriminare se judecă cu citarea acestuia, ca autoritate de stat în domeniul discriminării, garant al respectării principiului nediscriminării.
Pe fond, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamanții îndeplinesc funcția de judecător în cadrul Secției penale a Tribunalului Argeș și potrivit art.5 și următoarele din Hotărârea nr.387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, au îndatorirea de a asigura prin activitatea desfășurată respectarea legii, de a participa la ședințele de judecată stabilite potrivit legii, de a soluționa într-un termen rezonabil cauzele deduse judecății.
În cauzele penale a căror soluționare presupune urgență, cum sunt cele în care se solicită luarea, înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive, reglementate sub aspect procedural de dispozițiile art.136 și următoarele din Codul d e procedură penală, participarea la ședințele de judecată în completele de judecată stabilite potrivit legii impune reclamanților o obligație suplimentară, respectiv pe aceea de a nu părăsi localitatea în zilele stabilite în planificarea de permanență.
Acest program de permanență excede duratei normale a timpului de muncă, ceea ce înseamnă că interdicția de a părăsi localitatea vizează timpul de odihnă dintre două zile de muncă, repaosul săptămânal și chiar vacanța judecătorească.
Este necontestat aspectul că o astfel de obligație le îngrădește dreptul la liberă circulație și dreptul la viață familială și privată, fiind puși în imposibilitatea de a-și organiza petrecerea timpului liber în condiții normale.
Un principiu general al salarizării cuprins în art.1 din nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților și în art.2 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii din sistemul justiției este acela că salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru magistrați, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției.
Indemnizația de încadrare brută lunară se stabilește pentru toți magistrații în raport de nivelul instanțelor sau parchetelor, de funcția deținută și de vechimea în magistratură, așa cum rezultă din prevederile art.3 din nr.OUG27/2006.
Printre celelalte drepturi care se cuvin magistraților se găsesc și acele sporuri/adaosuri care compensează efortul suplimentar pe care îl presupune activitatea desfășurată în anumite condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, etc. - art.7 alin.(1) din nr.OUG27/2006.
Pentru judecătorii/procurorii care funcționează la instanțe sau parchete din mediul rural, art.6 alin.(1) din ordonanță prevede o majorare a indemnizației cu până la 10%, care se stabilește în funcție de gradul de izolare a localității și de condițiile concrete de viață.
De astă dată cheltuielile pe care le antrenează exercitarea funcției în mediul rural sunt compensate printr-o majorare a indemnizației.
Magistrații care soluționează cauze penale în care se dispun/revocă măsuri preventive sau cauze penale care impun urgență sunt în situația diferită față de ceilalți magistrați din perspectiva efortului suplimentar pe care îl presupune îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Prezența în localitate la dispoziția instanței conform planificării de permanență le afectează timpul liber, la îngrădește exercitarea drepturilor fundamentale consacrate de disp. art. 25 și 26 din Constituție.
Restrângerea exercițiului acestor drepturi fundamentale este necesară conform art.53 din Constituția României revizuită pentru desfășurarea instrucției penale. Măsura însă trebuie să fie nediscriminatorie.
Din acest punct de vedere, judecătorii care soluționează cauze penale ce presupun urgență se află în situație diferită față de ceilalți judecători, cu toate acestea tratamentul salarial este similar.
Pe de altă parte, pentru aceeași obligație de asigurare a permanenței, alte categorii profesionale, - de exemplu polițiștii au dreptul la un spor de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită, din salariul pentru gradul profesional deținut, din salariul de merit, din indemnizația de conducere și gradații.
Nu se poate pretinde ca fiind adecvată metoda de includere a acestui drept salarial în indemnizația de încadrare brută lunară, întrucât aceasta se stabilește de regulă, în funcție de nivelul studiilor, calificarea și pregătirea profesională, importanța postului, competențele profesionale.
Așa cum s-a arătat mai sus, compensarea efortului depus în plus sau a riscului ridicat pe care îl presupune munca se regăsește în partea variabilă a remunerației compusă din adaosuri și sporuri la indemnizație.
În concluzie, se va reține că tratamentul salarial al reclamanților este discriminatoriu în sensul art.14 din Convenție și al art.1 din Protocolul nr.12 la Convenție, constituie de asemenea o încălcare a principiului egalității în drepturi consacrat de art.16 din Constituția României revizuită și de art.26 din pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice potrivit cărora toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii.
Iar în această privință autoritățile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului enunțat, inclusiv în exercitarea drepturilor și obligațiilor decurgând din raporturile de muncă.
Pentru aceste considerente va fi admis capătul principal de cerere, urmând să fie obligați angajatorul și ordonatorii de credite la plata dreptului salarial constând în sporul de 25% la indemnizația de încadrare brută lunară pentru asigurarea permanenței în perioada 18.01.2005 - 31.12.2007.
O reparație integrală a prejudiciului suferit prin excluderea reclamanților de la plata acestui spor presupune actualizarea drepturilor bănești astfel cuvenite conform indicelui de inflație. Temeiul acordării daunelor-interese îl constituie prevederile art.161 pct.4 Codul muncii.
Întrucât drepturile bănești solicitate au drept izvor raporturile de muncă încheiate între reclamanți și pârâta Curtea de APEL PITEȘTI, în temeiul art.11 alin.1 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă, se va dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanții, G, și (), cu domiciliul ales la TRIBUNALUL ARGEȘ, cu sediul în Pitești,--5, județul A, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL ARGEȘ, cu sediul în Pitești,--5, județul și CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul
Obligă pe pârâți să plătească reclamanților drepturi salariale reprezentând spor de 25% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 18.01.2005-31.12.2007, actualizat la data plății efective.
Obligă pe pârâta Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 0 6 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Asistent judiciar, Asistent judiciar,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
15 ex./21.11.2008
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin Cristina
