Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1665/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1665/
Ședința publică din 04 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în Reghin,-/A, jud. M, împotriva sentinței civile nr.1273 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 28 noiembrie 2008 - care face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 4 2008.
CURTEA,
DE VERIFICAT
Prin sentința civilă nr.1273/19.06.2008 Tribunalul Mureșa respins excepțiile autorității lucrului judecat și a prescripției executării silite a deciziei nr.536/R/01.07.1997 a Curții de Apel Tg.M, invocate de pârâta SC SA Reghin.
A admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA Reghin.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 64.800 lei reprezentând drepturi salariale pentru perioada 01.01.2005 - 31.01.2008 și în continuare câte 1800 lei lunar până la angajarea efectivă a reclamantului de către pârâtă în funcția de consilier juridic.
A obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii Tribunalul Mureșa reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA Reghin, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 64.800 lei reprezentând salariul cuvenit pe perioada 01.01.2005-31.01.2008 și în continuare câte 1800 lei lunar, până la angajarea efectivă în funcția de consilier juridic, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii s-a arătat că prin sentința civilă nr.2112/23.02.1995 pronunțată de Judecătoria Tg M în dosarul nr.10389/1994 definitivă prin Decizia nr.536/R/1997 a Curții de Apel Tg Maf ost anulată decizia nr.592/27.07.1994 emisă de SC SA prin care s-a desfăcut contractul de muncă din funcția de consilier juridic principal și s-a dispus reîncadrarea sa în funcția deținută anterior desfacerii contractului de muncă. Prin aceeași sentință pârâta a fost obligată să-i plătească despăgubiri pe perioada 27.07.1994 până la încadrarea efectivă, calculate conform art.136 alin.l Codul Muncii și, deși, a solicitat de mai multe ori, pârâta nu s-a conformat dispozițiilor instanței în sensul că nu 1-a reintegrat și nici nu i-a plătit despăgubirile astfel cum s-a dispus prin decizia menționată. Astfel, față de această situație, s-a procedat la executarea silită, iar prin decizia nr.405/2000 a Curții de Apel Tg M în dosar nr.1002/1999 s-a stabilit că drepturile la care se referă decizia nr.536/R/1997 a Curții de Apel Tg M sunt în sumă de 27.646.943 lei pentru perioada iulie 1994 - martie 1999, sumă ce i-a fost achitată în mai 2002 însă nici în urma acelei decizii pârâta nu 1-a reîncadrat și nici nu i-a plătit despăgubirile în continuare, iar din adeverințele anexate, rezultă că salariul mediu al unui consilier juridic, este de 1800 lei, în municipiul Reghin.
In drept, s-au invocat prevederile art.154-157 și 269 Codul Muncii.
Pârâta SC SA Reghin a formulat întâmpinare prin care, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată, invocând excepțiile puterii de lucru judecat și prescripției executării silite.
În motivele întâmpinării pârâta a arătat că excepția puterii lucrului judecat există față de dispozițiile sentinței civile nr.2112/1995 a Judecătoriei Tg M, irevocabilă, prin decizia civilă nr.536/R/1997 a Curții de Apel Tg M, prin care pârâta, a fost obligată la plata drepturilor salariale, iar prin prezenta acțiune se solicită, din nou, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.01.2005 - 31.01.2008. În privința excepției prescripției executării silite a titlului executoriu decizia nr.536/R/01.07.1997 a Curții de Apel Tg M, s-a arătat că reclamantul a uzat de calea executării silite, fiind constituite dosarele execuționale nr.230/1998 al Judecătoriei Reghin și nr.41/E/2006 al Biroului Executorului Judecătoresc în care, s-au solicitat sume reprezentând drepturi salariale actualizate și calculate până la 01.01.2006, cu privire la această executare silită prin decizia nr.354/25.05.2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-, s-a admis excepția prescripției executării silite, de asemenea constatându-se și îndeplinirea de către SC SA, a obligației de reintegrare stabilite în sarcina sa, dovadă fiind dispoziția de reintegrare stabilite în sarcina sa, nr.75/23.07.2003, notificată reclamantului cu confirmare de primire, la data de 01.08.2003.
La dosarul cauzei s-au depus copii ale hotărârilor judecătorești invocate, adeverințe emise de SC Metal Reghin, SC SA Reghin, SC SA Reghin, adresa nr.24 din 10.04.2008 a pârâtei.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului tribunalul a constatat excepțiile invocate de pârâtă nefondate iar acțiunea reclamantului fondată.
Astfel, cu privire la excepția puterii lucrului judecat, se constată că prin prezenta acțiune nu se repune în discuție chestiunile soluționate definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr.2112/23.02.1995, a Judecătoriei Tg M, irevocabilă prin decizia civilă nr.536/R/01.07.1997 a Curții de Apel Tg M, respectiv desfacerea nelegală a contractului de muncă, reintegrarea reclamantului și despăgubirea până la reintegrarea efectivă, ci obligarea pârâtei la plata unei sume determinate cu titlu de salariu pe perioada 01.01.2005 - 31.01.2008, prin sentința nr.2112/1995 a Judecătoriei Tg M, nefiind cuantificată această sumă fiind stabilit doar dreptul reclamantului la despăgubiri până la reintegrarea efectivă pe baza salariului mediu realizat în ultimele 3 luni, anterioare desfacerii contractului de muncă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a deciziei civile nr.536/R/1997 a Curții de Apel Tg M, tribunalul a constatat că această excepție nu are legătură cu prezenta cauză, în care nu se discută legalitatea executării silite a acestei hotărâri judecătorești, ce a făcut obiectul dosarului nr.767/2006, al Judecătoriei Reghin, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.766/2006, modificată în tot, prin decizia civilă nr.354/2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Mureș, acvirat la prezentul dosar.
Pe fondul cauzei s-a constatat că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, deoarece:
De vreme ce pârâta nu s-a conformat dispoziției stabilite prin sentința civilă nr.2112/1995, a Judecătoriei Tg M, de reintegrarea a reclamantului în funcția deținută anterior desfacerii contractului de muncă, aceea de consilier juridic principal, reclamantul este îndreptățit la plata despăgubirilor reprezentând salariul de care a fost lipsit în perioada 01.01.2005 - 31.01.2008.
Tribunalul nu a putut reține susținerile pârâtei că și-ar fi îndeplinit obligația de reintegrare a reclamantului, dovadă fiind dispoziția de reintegrare nr.75/23.07.2003, comunicată cu confirmare de primire la data de 01.08.2003, însă reclamantul nu a dorit să se întoarcă deoarece era angajat la SC SA. Notificarea depusă la dosar ( 73-75) a dovedit doar invitarea reclamantului la sediul pârâtei, în vederea operării în carnetul său de muncă, conform sentinței civile nr.2112/1995, a Judecătoriei Tg M, privind reintegrarea în muncă precum și în vederea înscrierii perioadei iulie 1994 - iunie 1999 conform cererii reclamantului. Ori, îndeplinirea obligației de reintegrare a reclamantului, s-ar fi realizat doar dacă, acesta ar fi fost repus în funcția de consilier juridic principal și nu doar prin operarea în carnetul de muncă. Dacă reclamantul nu ar fi dorit să se întoarcă la societatea pârâtă atunci după repunerea în funcție a acestuia, pârâta îl putea concedia, conform art.61 lit.a Codul Muncii.
Tribunalul a mai arătat, că în carnetul de muncă al reclamantului (fila 52 dosar - al Tribunalului Mureș, acvirat la prezentul dosar), mențiunile privind repunerea reclamantului în drepturi prin hotărâre judecătorească, în funcția de consilier juridic principal, privesc de fapt plata sumei calculate cu titlu de drepturi bănești prin decizia civilă nr.405/R/04.04.2000 a Curții de Apel Tg
Cat privește susținerile pârâtei, că reclamantului nu i se cuvin drepturile bănești solicitate deoarece în 18.06.2004 s-a emis decizia de pensionare a acestuia pentru invaliditate, contractul de muncă încetând conform art.56 lit.d din Codul Muncii, tribunalul d e asemenea, a constatat că sunt nefondate.
In primul rând, reclamantul nu a fost reintegrat la unitatea pârâtă, astfel că nu a încetat contractul său individual de muncă cu acesta. În al doilea rând, nimic nu îl poate împiedica pe reclamant, ca după pensionarea pentru invaliditate, să cumuleze drepturile de pensie cu salariul.
De asemenea, în opinia tribunalului, nu poate constitui un motiv neplata drepturilor bănești cuvenite reclamantului pentru perioada 01.01.2005 - 31.01.2008, iar faptul că societatea pârâtă în această perioadă, nu a avut nici un angajat întrucât nu a desfășurat și nu desfășoară nici în prezent activități productive, nu are nicio relevanță.
Societatea comercială pârâtă trebuia să-și îndeplinească obligația de reintegrare a reclamantului, conform sentinței civile nr.2112/1995, a Judecătoriei Tg M, iar dacă există dificultăți economice angajatorul putea dispune concedierea reclamantului conform art.65 al. l Codul Muncii.
Referitor la suma solicitată de reclamant de 64.800 lei, calculată în funcție de un salariul lunar de 1.800 lei, tribunalul a constatat că din adeverințele depuse de reclamant a reieșit că un consilier juridic, cu experiența acestuia, putea realiza în municipiul Reghin un salariu de cel puțin 1800 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta SC SA Reghin și reclamantul.
Pârâta SC SA Reghin, solicită admiterea recursului, modificarea, în tot, a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele recursului pârâta arată că în primul nd, apreciază n mod gre it instan a a respins ca nefondat excep ia autorit ății de lucru judecat invocat de prin nt mpinare, consider nd prin ac iunea reclamantului nu se repun n discu ie chestiunile solu ionate prin sentin a civil nr. 2112 din 23.02.1995 a Judec toriei Tg.-M, irevocabil ă, prin Decizia civil nr. 536/R din 01.07.1997 a Cur ii de Apel Tg.-M, respectiv desfacerea nelegal a contractului de munc, reintegrarea reclamantului i desp gubirea la reintegrarea efectiv, ci "obligarea tei la plata unei sume determinate cu titlu de salariu pe perioada 01.01.2005-31.01.2008, prin sentin a nr.2112/1995 a Judec toriei Tg.-, "nefiind cuantificat aceast sum ă, fiind stabilit doar dreptul reclamantului la desp gubiri la reintegrarea efectiv ".
Or, este evident ă, aceste sume determinate cu titlu de salariu nu pot reprezenta altceva dec t acele desp gubiri const nd n plata drepturilor salariale la plata rora ta a fost obligat prin sentin a nr. 2112/1995, a Judec toriei Tg.-M, irevocabil prin decizia civil nr. 536/R din 01.07.1997 a Cur ii de Apel Tg.-
Mai mult, ntre i au existat chestiuni neclare cu prilejul execut rii silite a acestei hot ri, murite prin Decizia 405/R din 4.04.2000 pronun at de Curtea de Apel Tg.-
De altfel, din cuprinsul celui de-al doilea petit al cererii de chemare n judecat promovat de reclamant reiese, dubiu, solicit rile acestuia vizeaz plata drepturilor sale salariale la efectiva reintegrare n func ia de consilier juridic, iar temeiul ac iunii este reprezentat chiar de sentin a civil nr. 2112/1995 a Judecătoriei Târgu -M, mas irevocabil prin Decizia nr. 536/R/1997 pronun at de Curtea de Apel Târgu -
Pârâta mai arată că, reclamantul a intrat n posesia titlului executoriu pentru ob inerea drepturilor salariale, respectiv sentin a civil nr. 2112/1995 a Judecătoriei Târgu -M, mas irevocabil prin Decizia nr. 536/R/1997 pronun at de Curtea de Apel Târgu -M, prin care a ob inut obligarea tei SC SA la plata drepturilor salariale calculate cu ncepere de la 27 iulie 1994 la reintegrarea sa în funcția avută deținută anterior.
Cu toate că prin decizia nr.354/25.05.2007 tribunalul a admis recursul formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr.766/2006, având ca obiect contestația la executare silită, în mod irevocabil, că dreptul pârâtului de a cere executarea silită a titlului executoriu este prescris, acesta a formulat o nouă acțiune, prin care solicită încă odată obligarea societății la plata drepturilor salariale deja stabilite prin sentința civilă nr.2112/1995, rămasă irevocabilă prin decizia nr.536/R/1997a Curții de Apel Tg.
Pârâta arată că a depus toate demersurile ce se impun pentru reintegrarea reclamantului, sens în care a emis Dispoziția nr.75/23.07.2003 comunicată, reclamantului, cu confirmare de primire. Deși a refuzat să predea carnetul de muncă, acestea a primit sub semnătură la 12.08.2003, foaia suplimentară la carnetul de muncă, în care s-au efectuat toate mențiunile privind reintegrarea. Acesta nu a mai avut nici un interes să se reîntoarcă la unitatea pârâtă, el angajându-se la SC SA, pe durată nederminată, refuzând să-și reia astfel atribuțiile de serviciu la SC SA Reghin.
Astfel, consideră că intimatul nu poate solicita drepturile salariale întrucât acesta s-a pensionat pentru limită de vârstă, fiind emisă decizia de pensionare nr.-/18.06.2004, anterior perioadei pentru care reclamantul solicită drepturile salariale, beneficiind de pensia de limită de vârstă.
Au fost invoca e at t dispozi iile art. 3041Cod procedur civil ă cât i dispozi iile art. 304 pct. 9 Cod procedur civil.
Prin notele de ședință depuse la dosar (19-21 dosar curte) reclamantul, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de SC SA și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041și 306 alin.2 Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.2112/23.02.1995 a Judecătoriei Tg.M, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.536/R/11.07.1997 a Curții de Apel Tg.M, s-a admis obligarea pârâtei la plata sumei de cu titlu de salariu, nefiind cuantificată suma doar dreptul reclamantului la despăgubiri până la reintegrarea efectivă, despăgubiri care au fost lămurite prin decizia nr.405/R/04.04.2000, hotărâre ce a fost pusă în executare.
Față de această împrejurare, o nouă cerere din partea reclamantului cu același obiect - drepturi salariale - între același părți, intervine autoritatea lucrului judecat, iar singura cale pe care reclamantul o putea folosi în favoarea sa, de a-și obține pretențiile salariale prin hotărârile arătate, era executarea silită.
De asemenea se reține și decizia civilă nr.354/25.05.2006 a Tribunalului Mureș rămasă irevocabilă, s-a dispus că pârâta și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau, cu privire la reintegrarea cât și efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Între timp, reclamantul se angajase la SC SA, pe durată nedeterminată în funcția de consilier juridic, nemaidorind reintegrarea la pârâtă.
Reclamantul primește de la pârâtă, foaia suplimentară la carnetul de muncă, prin care i s-a menționat reintegrarea, a primit și adeverințele nr.78/12.08.2003 și adeverința nr.79/12.08.2003 eliberate de pârâtă, pe care reclamantul le-a folosit la întocmirea dosarului de pensionare, din care rezultă că beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, prin decizia de pensionare nr.-/18.06.200, depusă de reclamant (fila 56 dosar fond).
În conformitate cu disp.art.41 alin.5 din Legea nr.19/2000, reclamantul putea continua activitatea, chiar și după pensionarea sa pentru limită de vârstă, dar numai cu acordul angajatorului, reclamantul nu a solicitat continuarea raporturilor de muncă cu pârâta, acesta chiar așa cum s-a mai arătat s-a angajat la altă societate.
Față de această situație intimatul nu mai poate formula oad oua cerere împotriva pârâtei pentru a solicita drepturi salariale întrucât prin hotărârile arătate, respectiv sentința civilă nr.2112/23.02.1995 și decizia civilă nr.536/R/01.01.2007, acestuia i-au fost achitate drepturile salariale cuvenite, conform "consilierilor juridici" pe anii 2005, 2006 și 2007, drepturi calculate prin decizia de lămurire nr.405/R/04.04.2000 a Curții de Apel Tg.
Deci prin decizia nr.405/04.04.2000 pronunțată de Curtea de Apel Tg.M, a fost stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului, ulterior, constatării neconstituționalității art.136 Codul Muncii.
În concluzie, față de cele arătate, Curtea va modifica hotărârea atacată, în sensul că, va admite excepția autorității lucrului judecat, neconstatată la instanța de fond și va respinge acțiunea civilă formulată de reclamant, cu cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta de pârâta SC SA, cu sediul în Reghin,-/A, jud. M, împotriva sentinței civile nr.1273 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- și, în consecință:
Modifică hotărârea atacată în sensul că:
Admite excepția autorității de lucru judecat și respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul.
Obligă reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1487,5 lei în favoarea pârâtei SC SA.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.AV
Tehnored.CC/3 exp.
19.12.2008
Jd.fd.,
Asist.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
