Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 168/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 168/R/2008
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte Curtea de Apel
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Ioana Tripon
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, recursul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z și PRIMARUL MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 1851 din 17.09.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT S și pe pârâta intimată GRĂDINIȚA Nr. 11 Z, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depusă întâmpinare la dosarul cauzei, formulată de către intimata Liga Sindicatelor din Învățământ
Instanța din oficiu, invocă excepția tardivității recursului declarat de pârâții Consiliul Local Z și Primarul Municipiului Z, acest recurs fiind înregistrat la data de 26.10.2007, iar hotărârea împotriva căreia a fost declarat i s-a comunicat la data de 12.10.2007 conform dovezilor de comunicare de la fila 57-58 dosar fond, depășind astfel termenul de 10 zile de la comunicare prevăzut în materia litigiilor de muncă.
Având în vedere că prin toate recursurile înregistrate cât și prin întâmpinarea formulată de intimată se solicită judecata în condițiile art. 242.proc. civ. Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1851 din 17 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea reclamantului Liga Sindicatului din Învățământul S, formulată împotriva pârâților Grădinița nr.11 Z, Consiliul Local Z, Primarul orașului Z și Inspectoratul Școlar al Județului S și în consecință au fost obligați pârâții să plătească membrilor de sindicat drepturile salariale neacordate în ultimii 3 ani actualizate în funcție de rata inflației, după cum urmează: 3344 lei, 2541 lei, 3018 lei, 3778 lei, 3091 lei, 3091 lei, 3091 lei, 1755 lei, 1713 lei, 2730 lei, 3075 lei, 2915 lei, 2779 lei, 3179 lei, 3064 lei, 2995 lei, 3597 lei, 3281 lei
Au fost obligați pârâții Grădinița nr.11 Z și Inspectoratul Școlar S să reducă norma didactica a reclamanților cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de Consiliul Local al municipiului Z și în consecință a fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure din bugetul de stat fondurile necesare acestor plăți.
S-a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamantele,.
Au fost obligați pârâții să le plătească reclamanților suma de 130 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 142 lit. g din Legea învățământului nr. 84/1995, inspectoratele școlare au obligația de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic.
Această activitate implică stabilirea normei didactice, cu consecințe asupra salariului personalului didactic, deci excepția lipsei calității procesuale pasive nu este fondată.
Având în vedere dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice are atribuții de pregătire a proiectelor de legi bugetare, ale legilor de rectificare. Ori, finanțarea unităților de învățământ se face de la bugetul de stat prin consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale, care cuprind în planul bugetar anual și aceste cheltuieli.
Prin urmare excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor nu este fondată.
Potrivit art. 45 alin. 1 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu grad didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Norma didactică constă în activități didactice de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare, conform planului de învățământ.
Precizările generale emise de Ministerul Educației și Cercetării prevăd că personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului, poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 de ore.
Așadar, posibilitatea plății orelor suplimentare este garantată de actele normative menționate, inclusiv art. 51 alin. 8 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, norma didactică precizată în acțiune este legală, iar planul cadru depus de inspectorat are un caracter general și nu concretizează o altă normă didactică.
Prin neaplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 din Statutul personalului didactic s-au încălcat prevederile Codului Muncii privind durata normală a timpului de muncă săptămânal, în sensul că munca prestată în plus este considerată muncă suplimentară.
Calculul drepturilor salariale efectuat de unitatea de învățământ pentru munca prestată peste norma didactică este legal și corect.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z ȘI PRIMARUL MUNICIPIULUI Z, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii introductive ca fiind nefondată, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041.proc.civ.
În motivare se reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local al municipiului Z și a Primarului municipiului Z întrucât aceste autorități nu au atribuții referitoare la aplicarea prevederilor Legii 128/1997 privind statutul personalului didactic și prin urmare nici la stabilirea normei didactice.
De asemenea, legislația în vigoare nu conferă nici o atribuție Consiliului local sau Primarului cu privire la stabilirea și calcularea drepturilor salariale ale personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat.
Faptul că fondurile necesare plății salariilor cadrelor didactice tranzitează bugetele locale nu este în măsură a duce la concluzia că recurenții pârâți ar trebui să fie obligați în raportul juridic dedus judecății, deoarece aceste fonduri sunt integral asigurate din bugetul de stat.
Conform art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările ulterioare și potrivit nr.HG 2192/2004, art. 16, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Aceste fonduri sunt repartizate de către consiliile județene, prin hotărâre, pe bugete locale.
Așa fiind, nu există raport juridic direct între Consiliul local și Primar pe de o parte și cadrele didactice pe de altă parte, în ceea ce privește stabilirea și plata drepturilor salariale, lipsește identitatea între persoana pârâților și cel obligat în același raport juridic, în speță fiind vorba de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Educației și Cercetării.
Pe fond, raportat la prevederile art. 45 alin. 1 și art. 43 din Legea 128/1997, se arată că în cazul educatorilor și învățătorilor, norma didactică nu este stabilită pe număr de ore.
În acest caz, norma didactică reprezintă un post de educator, respectiv de învățător, în cadrul căruia aceste cadre didactice trebuie să asigure activitățile de predare-învățare, norma didactică nefiind alcătuită dintr-un anumit număr de ore.
În acest sens, art. 44 alin. 1 din Legea 128/1997 prevede: norma didactică cuprinde ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării sau specializărilor înscrise pe diploma de licență sau de absolvire.
În acest context, se apreciază că nu întâmplător textul art. 45 alin. 1 din Legea 128/1997 se referă doar la personalul didactic de predare și instruire practică și nu la personalul didactic de predare-învățare despre care face vorbire atât art. 42 cât și art. 43 din același act normativ.
În același sens, prevederile art. 2 din Legea 102/1999 pentru aprobarea OG nr. 103/1998 privind modificarea structurii normei didactice în învățământul preuniversitar se referă doar la profesorii din învățământul preuniversitar secundar, nefăcând nici o precizare cu privire la posturile de educatori și învățători.
DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, ÎN NUMELE MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, a declarat recurs, solicitând desființarea sentinței civile atacate ca netemeinică și nelegală, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor ca inadmisibilă.
În motivare se invocă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor în cauză.
În cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție, întrucât dreptul muncii are un caracter specific atât în ceea ce privește normele de drept substanțial cât și în privința normelor procedurale, iar raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii pentru a putea fi justificată o astfel de cerere de chemare în garanție.
În consecință, între Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul local al municipiului Z nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al Consiliului local al municipiului Z nu a acordat drepturile solicitate, nu îi conferă acestuia nici o garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
În drept, sunt invocate prevederile art. 3 alin. (1) lit. a pct. 2 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, potrivit cărora Ministerul "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat. Potrivit art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, "sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite.
Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exercițiului bugetar numai prin legi de rectificare cărora li se aplică aceleași proceduri ca și legilor bugetare anuale inițiale".
Art. 15 alin.(1) din Legea nr. 500/2002 modificată prevede: "în cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror aplicare atrage micșorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, trebuie să se prevadă și mijloacele necesare pentru acoperirea minimului de venituri, sau creșterea cheltuielilor.
După depunerea proiectului legii bugetare anuale la Parlament, pot fi aprobate acte normative numai în condițiile prevederilor alin.(1) dar cu precizarea surselor de acoperire a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare, aferente exercițiului bugetar pentru care s-a elaborat bugetul".
Potrivit art. 4 din nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, "ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii".
Consiliul local al municipiului Z ca ordonator principal de credite, este singura parte obligată în raportul juridic dedus judecății și care trebuie să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate în acțiunea din prezentul dosar.
Mai sunt invocate prevederile art. 167 din Legea nr. 84/1995, subliniindu-se dispozițiile alineatelor 3, 9, 11, 13-15, 17, 21.
Din aceste dispoziții legale se arată că rezultă fără echivoc faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi implicat în plata drepturilor solicitate de reclamanți întrucât alocarea acestor fonduri se face pe baza unei formule de finanțare, care ia în considerare costul standard pe elev/profesor, numărul de elevi/preșcolari din unitatea de învățământ, precum și factorii de corecție dependenți de densitatea de elevi în zona, severitatea dezavantajelor și alți factori și pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se afla unitatea de învățământ.
Dispozițiile art. 167 alin. 17 din Legea nr. 84/1995 prevăd expres și limitativ cheltuielile care se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin întâmpinarea formulată, Liga Sindicatelor din Învățământul S în temeiul art. 112.proc.civ. al art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, al art. 67 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și al art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, în numele membrilor de sindicat, angajați ai Grădiniței nr.11 Z, solicită respingerea recursului ca nefondat, păstrarea în întregime a sentinței, considerând-o temeinică și legală, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Raportat la recursul declarat de pârâții Consiliul Local al municipiului Z și Primarul Municipiului Z Curtea a invocat excepția tardivității, asupra căreia urmează a se pronunța cu prioritate, față de prevederile art. 137 alin. 1.proc.civ. care stipulează că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit prevederilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În speță, sentința atacată a fost comunicată către pârâți la data de 12.10.2007, astfel încât, potrivit prevederilor art. 101-103.proc.civ. ultima zi în care această parte putea înregistra în termen recursul era data de 22.10.2007. Așa fiind, recursul înregistrat în data de 26.10.2007 de către pârâți apare ca tardiv, urmând a fi respins cu această motivare, potrivit prevederilor art. 103.proc.civ.
În ce privește recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, trebuie sesizat că recursul formulat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z, cel care a formulat cererea de chemare în garanție, a fost respins ca tardiv introdus.
Prin urmare sentința nu mai poate fi analizată prin prisma recursului formulat de către acest pârât, rămânând irevocabilă.
Dacă sentința a rămas irevocabilă cu privire la admiterea acțiunii față de acest pârât singura soluție cu privire la recursul chematului în garanție este respingerea acestuia având în vedere dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002.
Potrivit acestor dispoziții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului, prin pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale, ale legilor de rectificare, iar în acest context și pentru ca pretențiile reclamanților să poată fi valorificate, în raport cu pârâții care nu dispun de fonduri decât după alocarea acestora de către chematul în garanție este necesar ca acesta să ia act de admiterea acțiunii reclamanților și astfel să aloce fondurile necesare îndestulării creanțelor pe care reclamanții le au asupra pârâților, aceasta fiind de fapt singura modalitate de a valorifica un drept de creanță asupra unei instituții publice cum sunt în speță pârâții.
Așa fiind, față de cele mai sus reținute, Curtea va respinge recursurile pârâtului Consiliul Local al Municipiului Z și chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin și respectiv ca tardiv recursul declarat pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z ȘI PRIMARUL MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 1851 din 17 septembrie 2007, Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.GP
Dact./2ex.
18.02.2008
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Adrian Repede, Ioana Tripon
