Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1705/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1705/
Ședința publică din 11 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Educației, Cercetării și, cu sediul în B, str. G-ral, nr. 28-30, sector 1, Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP M, cu sediul în Tg. M, str. -. -, nr. 1-3, Municipiul Tg. M și Consiliul local al Municipiului Tg. M, cu sediul în Tg. M, P-ța -, nr. 3, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 931 din 09 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate în termen legal și sunt scutite de la plata taxei de timbru.
Instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității recursului declarat de Municipiul Tg. M, întrucât acesta nu a avut calitatea de parte în dosarul primei instanțe și reține cauza în pronunțare cu privire la această excepție și pe fond cu privire la celelalte recursuri.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 290 din 9 martie 2009, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al municipiului Târgu-M, a Primăriei municipiului Târgu-M și a Ministerului Educației, Cercetării și și a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Colegiul Agricol " " Târgu M, Primăria municipiului Târgu M, Consiliul Local al municipiului Târgu M, Inspectoratul Școlar Județean M, Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Educației, Cercetării și și, drept consecință:
- a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale, reprezentând creșterea salarială prevăzută de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, pentru perioada 30 ianuarie 2006-1 septembrie 2007, dată până la care reclamantul și-a desfășurat activitatea;
- a dispus că despăgubirile să fie actualizate în funcție de rata inflației, calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului;
- a obligat pârâții la plata în favoarea reclamantului a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată;
- a respins restul pretențiilor reclamantului.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut următoarele:
Inspectoratul Școlar Județean M are calitate procesuală pasivă, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, art. 142 lit. g din Legea nr. 84/1995, art. 33 alin.7 și art. 38 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, art. 2, art. 31 alin. 2 și art. 54 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.
Consiliul local pârât are calitate procesuală pasivă, conform art. 19 din Legea nr. 273/2006, art. 13 alin, 1 din OUG nr. 32/2001, art. 16 din Normele aprobate prin HG nr. 2192/2004 și art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant.
Primarul pârât dispune de calitate procesuală pasivă, conform art. 63 alin. 1 lit. c și alin. 4 din Legea nr. 215/2001, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator principal de credite în privința sumelor solicitate de reclamant.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și dispune de calitate procesuală pasivă în cauză, conform dispozițiilor art. 13 din OUG nr. 32/2001 și ale HG nr. 223/2005.
Cu referire la fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a fost încadrat la unitatea școlară pârâtă în funcția de cadru didactic cuprins în tranșa de vechime în învățământ de 30 -35 ani.
Conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997.
Este de subliniat faptul că dispozițiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 sunt dispoziții speciale, care instituie un drept special salarial, mai precis un adaos salarial ( în sensul art. 155 din Codul muncii, incident în temeiul art.1 din același cod ). Acest adaos salariale special constă în majorarea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 și se aplică asupra coeficientului de ierarhizare prevăzut de lege și avut de cadrul didactic anterior trecerii în tranșa de vechime în învățământ de 30-35, 35-40, respectiv peste 40 de ani.
Prin urmare, este evident și neîndoios faptul că adaosul salarial special se aplică la coeficienții de ierarhizare stabiliți de lege, și anume de anexa nr. 2 cap. I lit. A (introdusă prin nr.OUG 8/2000 pentru perioada 1 aprilie 2000 - 22 iunie 2006), respectiv de anexa nr. 2 (introdusă prin nr.OG 4/2006 pentru perioada ulterioară datei de 23 ianuarie 2006).
Însă, pârâții au omis să aplice adaosul salarial special, prevăzut de art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997, încălcând și prevederile art. 154 - 155, art. 161 - 164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, prima instanță a admis acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Educației, Cercetării și, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Municipiul Târgu M, și Consiliul Local Târgu M, prin Primar.
Ministerul Educației, Cercetării și a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a ministerului, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii introductive ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a invocat în primul rând faptul că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și, având în vedere că acest minister nu a plătit și nici nu a asigurat plata unor drepturi salariale ale cadrelor didactice întrucât nu are aceste atribuții.
S-a mai arătat că în conformitate cu prevederile OUG nr. 32/2001, ordonatorul principal de credite pentru salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar este consiliul local, iar finanțarea cheltuielilor de personal pe unitățile școlare din învățământul preuniversitar nu se face prin bugetul, ci prin consiliile locale.
Referitor la HG nr. 223/2005, s-a precizat că aceasta a fost abrogată prin HG nr. 366/18 aprilie 2007, astfel că nu poate constitui bază pentru justificarea unor drepturi salariale ce s-ar acorda și după această dată
În privința fondului cauzei s-a arătat că soluția instanței de fond este criticabilă, întrucât prevederile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic fac dovada că reclamantul a primit coeficientul de 1/25. Confuzia pe care a făcut-o instanța de fond constă în aceea că a considerat că în afara acestui coeficient de 1/25 pentru tranșa suplimentară de vechime era un alt coeficient numit de instanță "adaos salarial".
S-a mai susținut că tranșele de vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate nu au un coeficient de ierarhizare diferit la care se aplică 1/25, ci se formează prin aplicarea coeficientului de 1/25 la tranșa anterioară. În consecință, reclamantul a solicitat și au primit prin admiterea acțiunii o plată dublă.
Recurentul pârât a mai invocat faptul că instanța de fond a reținut cauze contradictorii în motivarea sentinței civile recurate, întrucât în considerente a arătat că nu dispune de calitate procesuală pasivă în cauză, însă în dispozitiv a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat modificarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă față de Ministerul Economiei și Finanțelor, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestuia, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
În drept, s-a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținându-se că instanța de fond a nesocotit faptul că o cerere de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, în materia litigiilor de muncă este inadmisibilă, întrucât între părțile în litigiu, reclamantă și ceilalți pârâți, pe de o parte, și Ministerul Economiei și Finanțelor, pe de altă parte, nu există raporturi juridice de muncă.
Mai mult, dispozițiile art. 167 alin. 13 din Legea nr. 84/1995, republicată, prevăd că"finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe bază de contract -, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ."Astfel, în mod cert, legiuitorul a înțeles să atribuie, responsabilitatea finanțării învățământului preuniversitar în sarcina autorităților administrației publice locale.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul a susținut că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile legale în raport cu situația de fapt învederată de intimata-reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, deoarece începând cu iunie 1998, conform dispozițiilor art. 24 alin. 4, coroborate cu cele ale art. 23 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, raportat la Anexa nr. 7/1 din același act normativ, coeficienții de multiplicare (ierarhizare) ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime (inclusiv sub aspectul prevăzut de art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997), au fost reglementați în amănunt, fiind prevăzute prin lege, grile aferente tranșelor de vechime.
De asemenea, începând cu aprilie 2000, prin nr.OUG 8/2000, au fost introduse în legea nr. 128/1997, anexele cuprinzând coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime, iar din ianuarie 2007, anexele introduse prin nr.OUG 8/2000, au fost înlocuite cu cele prevăzute de nr.OG 11/2007, care, de asemenea, reglementează, în detaliu, salarizarea personalului didactic, prevăzând coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art. 50 alin.1 din Legea nr. 128/1997.
În acest context, baza de calcul și modul concret de calculare a fiecărui coeficient de salarizare ( de ierarhizare ) se stabilesc tot prin prevederi legale, cu caracter special, care detaliază fiecare coeficient, prevederi legale cuprinse în anexele Legii nr. 128/1997. Aceste anexe nu pot fi interpretate decât sistematic, ca parte integrantă a actului normativ menționat și ca prevederi care reglementează în amănunțit aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii. Astfel, prevederile anexelor Legii nr. 128/1997, care stabilesc în mod detaliat coeficienții de salarizare, sunt obligatorii, conform art. 1 alin. 5 din Constituție, atât pentru intimați, dar și pentru instanță, care nu poate stabili sau cuantifica alți coeficienți de salarizare decât cei pe care îi determină legea.
Municipiul Târgu-M și Consiliul Local al municipiului Târgu- prin Primar au solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primăriei municipiului Târgu-M și Consiliul Local al municipiului Târgu-M, susținând că reclamantul nu a fost angajatul lor, neavând raporturi de muncă cu aceste instituții.
S-a mai susținut că în cauză au fost ignorate prevederile Legii învățământului nr. 84/1995 și ale nr.HG 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, întrucât plata drepturilor salariale din învățământul preuniversitar se realizează prin bugetul local și nu din bugetul local.
Examinând recursurile deduse judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Referitor la recursul declarat de Municipiul Târgu-M, curtea a invocat din oficiu excepția inadmisibilității, excepție care urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a chemat în judecată pârâții Colegiul Agricol " " Târgu M, Inspectoratul Școlar Județean M, Consiliul Local Târgu M, Primarul municipiului Târgu M, Ministerul Educației, Cercetării și și Ministerul Finanțelor Publice.
În acest context, neavând calitate de parte în litigiu, Municipiul Târgu M nu are abilitarea legală de a uza de căile de atac împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în contradictoriu cu alte persoane.
Chiar dacă recursul a fost declarat prin "primar", nu se poate aprecia că acesta din urmă are calitatea de recurent în cauză, deoarece din chiar modul de redactare a căii de atac rezultă că primarul a acționat în calitate de reprezentant al unității administrativ - teritoriale, conform art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, iar nu prin invocarea calității de pârât în cauză, ca și autoritate a administrației publice locale.
Pentru aceste considerente, recursul se impune fi respins ca inadmisibil.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, instanța de recurs reține că acest minister este responsabil pentru finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat în temeiul dispozițiilor art. 167 alin.1 și 2 din Legea nr. 84/1995, conform cărora această operațiune se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, finanțarea cuprinzând atât, finanțarea de bază, cât și finanțarea complementară. Or, potrivit dispozițiilor art. 167 alin.5 din aceeași lege, în finanțarea de bază sunt cuprinse și cheltuielile de personal.
Aceeași responsabilitate a Ministerului Economiei și Finanțelor derivă, pentru perioada aflată în litigiu, și din prevederile art. 14 alin.4 din Legea nr. 486/2006, privind bugetul de stat pe anul 2007, precum și din cele ale art. 19 lit. a) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, pârâtul-recurent coordonând acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, precum pregătirea proiectelor bugetare anuale și ale legilor de rectificare.
În plus, conform prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 486/2006, cheltuielile privind despăgubirile acordate prin hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești, se acoperă de către Ministerul Economiei și Finanțelor, pe bază de documente legale, din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat.
Din coroborarea prevederilor legale menționate, rezultă că pârâtul-recurent are calitate procesuală pasivă în cauză, atât sub aspectul opozabilității față de minister a hotărârii atacate, cât și sub aspectul punerii acesteia în executare.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și, instanța de recurs apreciază că și această excepție este nefondată.
Sub acest aspect trebuie avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin. 3 teza a II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigurăprinbugetele locale ale unităților administrativ teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde printre altele și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995). Potrivit aliniatului 15 al aceluiași articol directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite iar potrivit alin.17 de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și, precum și structura sa teritorială respectiv Inspectorul Școlar Județean este responsabil de modul de organizare și funcționare rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului etc. Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de componenta socială, obiect al prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera dar mai ales în spiritul lor.
Nu în ultimul rând, Ministerul Educației, Cercetării și este semnatar al contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, fiind responsabil așadar de îndeplinirea obligațiilor asumate prin acest contract.
În altă ordine de idei potrivit art.4 lit. d și s din HG 366/2007, Ministerul Educației, Cercetării și are atribuții privind elaborarea cadrului normativ metodologic, funcțional, operațional și financiar în care se realizează politicile în domeniul învățământului (incluzând și politicile salariale), și asigură modul de formare și utilizare aresurselorumane, materiale șifinanciare,necesare realizării procesului de învățământ și educație. Atribuții similare erau prevăzute în sarcina ministerului și prin HG nr. 223/2005, acesta fiind motivul pentru care instanța de fond a reținut că prin prisma prevederilor acestui act normativ Ministerul Educației, Cercetării și are calitate procesuală pasivă în cauză. Faptul că HG nr. 223/2005 a fost abrogată prin HG nr. 366/2007 nu înseamnă că ministerul nu mai are calitate procesuală pasivă în cauză și că pentru perioada în litigiu nu mai subzistă obligația sa de acordare a drepturilor pretinse de reclamant, dacă se apreciază că acestea sunt întemeiate.
În consecință, instanța de recurs apreciază că în mod nejustificat se susține că Ministerul Educației, Cercetării și nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Este adevărat că instanța de fond a reținut în considerentele sentinței atacate că Ministerul Educației, Cercetării și nu are calitate procesuală pasivă, iar prin dispozitiv această excepție a fost respinsă, însă trebuie avut în vedere faptul că dispozitivul hotărârii este cel care intră în puterea lucrului judecat, iar soluția de respingere a excepției invocate este corectă pentru considerentele care s-au menționat mai sus.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive Consiliului Local al municipiului Târgu-M, curtea apreciază că și aceasta este nefondată întrucât între reclamant și recurentul pârât nu există raporturi juridice de muncă, nu se poate susține cu succes că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care acestea aparțin, astfel cum dispun prevederile art. 1 din nr.HG 538/2001 și ale art. 167 din Legea nr. 84/1995.
În plus, față de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 215/2001, pârâtul este implicat în procedura întocmirii și aprobării bugetului local, iar în calitate de autoritate administrativă, are și atribuții specifice legislației finanțelor publice, fiind în mod inerent angrenați în procedura de efectuare către reclamantă a plății diferențelor salariale obținute de aceasta prin hotărârea judecătorească supusă examinării.
Cu referire la fondul cauzei, Curtea constată că abordarea primei instanțe este, de asemenea, corectă, sub acest aspect reținându-se următoarele considerente:
Legea nr. 128/1997, prin art. 50, acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime, respectivtranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care, suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei, noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997, prin nr.OG39/1994, personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime. După apariția Legii nr.128/1997, prin nr.HG467/1997 au fost introduse 10 segmente de tranșe de vechime, fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste tranșe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului, respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta, în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta, fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferentetranșelor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar, intitulat "tranșa suplimentară", însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime", în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerile pârâților, potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin nr.HG467/1997 includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior) nu pot fi primite, întrucât, pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nicio dispoziție legală ulterioară, expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la altul nu se evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară, ci creșteri proporționale, similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special, corespunzător vechimii în învățământ, alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Față de cele ce preced, recursurile deduse judecății declarate de pârâții Ministerul Educației, Cercetării și, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Local Târgu M, se apreciază a fi nefondate, astfel că, nefiind incident motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, invocate de către recurenți și, neidentificând din oficiu vreun motiv de ordine publică, instanța va dispune, în baza prevederilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, respingerea acestora, iar recursul declarat de Municipiul Târgu-M, prin Primar urmează să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Municipiul Târgu-M, cu sediul în Târgu-M, P-ța -, nr. 3, județul M și ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Educației, Cercetării și cu sediul în B, str. G-ral, nr. 28-30, sector 1, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, Consiliul Local Târgu-M cu sediul în Târgu-M, P-ța -, nr. 3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 931 din 9 iulie 2009, Tribunalului Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 11 2009
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored: /9.ex.
Jud. fond: -
-15-12-2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
