Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 171/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 171/R/2008
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte Curtea de Apel Cluj
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 3: Adrian Repede
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă împotriva sentinței civile nr. 1083 din 10 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, la a doua strigare a cauzei, reprezentantul pârâtei recurente - avocat cu delegație la dosarul cauzei și consilier juridic, lipsind reclamanta intimată.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentantul recurentei depune la dosarul cauzei copia actului adițional cu nr. 40039/31.12.2004 privind grila de salarizare precum și un extras din contractul colectiv de muncă.
Nefiind de formulat cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei susține recursul astfel cum a fost formulat în scris solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței pronunțate de tribunal cu consecința respingerii cererii reclamantei și obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei reprezentând onorariul avocațial.
Consilierul juridic al societății susține aceleași concluzii.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă 1083/10 oct.2007, Tribunalul Maramureșa admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC SA B M, aceasta fiind obligată la plata sumei de 1256 lei cu titlu de salarii compensatorii și 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Prin Decizia nr.2/8 februarie 2007 pârâta a dispus încetarea contractului individual de muncă încheiat de reclamantă începând cu 1 februarie 2007, în temeiul art.65 alin.1 din Codul muncii.
Potrivit contractului colectiv de muncă înregistrat sub nr.40039/2004 și prelungit prin actul adițional nr.40034/28 ian.2005 și apoi cel din 1 februarie 2007, la concedierea individuală pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, acesta este îndreptățit la o indemnizație egală cu două salarii dacă are o vechime în muncă de peste 10 ani.
Apoi, potrivit notificării de modificare a CCM/2006 cu nr.1583/15 mai 2006 (25) pentru perioada 15 mai 2006 - 31 ianuarie 2007, prevederile art.20 alin.1 și 3 ale contractului colectiv de muncă referitoare la salariile plătite în cazul concedierilor individuale sau colective au fost suspendate, iar prin actul adițional la CCM pe anul 2007 acele dispoziții au fost anulate. Actul adițional s-a înregistrat la 27 februarie 2007, dată de la care noile dispoziții își produc efectul.
Întrucât disponibilizarea reclamantei este anterioară intrării în vigoare a noului contract colectiv de muncă pe anul 2007, iar la data încetării raportului de muncă, dispozițiile art.20 ale aceluiași act nu erau suspendate, s-a apreciat că reclamanta este îndreptățită la drepturile bănești compensatorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA B M, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare s-a arătat că, potrivit înțelegerii intervenite între patronat și sindicate, efectele actului adițional care anula dreptul la plăți compensatorii începeau cu data de 1 februarie 2007, astfel că, actul respectiv înregistrat la 27 februarie 2007 la Direcția de Muncă și Protecție Socială Maf ost verificat pentru legalitate și părțile contractante nu au fost sesizate în legătură cu existența unor clauze contrare Legii Contractelor colective de muncă.
Dispozițiile de suspendare ale art.20 din Contractul colectiv de muncă și mai apoi, anularea acelui text cu data de 1 februarie 2007 erau cunoscute de către reclamantă și reprezintă legea părților.
Întrucât reclamanta a fost disponibilizată la 1 februarie 2007, când a intrat în vigoare și actul adițional de modificare a CCM, ea nu este îndreptățită la plăți compensatorii.
Recursul nu este întemeiat.
Prin cererea formulată, pârâta SC SA BMa solicitat casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare, dar din motivele cuprinse în scriptul de la 2-3 nu a fost evidențiat nici un motiv care ar impune - în conformitate cu art.312 alin.1, 3 teza a II-a și 5.proc.civ. această soluție.
Prin motivele formulate, recurenta critică hotărârea primei instanțe pentru nereținerea unei stări de fapt corecte și încălcarea dispozițiilor legale în materie, motivare în temeiul cărora se poate solicita modificarea sentinței atacate.
Dar, din verificarea actelor aflate la dosar rezultă că prima instanță a reținut o stare de fapt corectă și a făcut o justă interpretare a actelor de la dosar.
Astfel, așa cum a stabilit prima instanță, reclamantei i-a încetat raportul juridic de muncă în temeiul Deciziei nr.2 din 8 februarie 2007, cu începere din 1 februarie 2007 în baza art.65 alin.1 din Codul muncii.
La data încetării contractului de muncă, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în vigoare era cel din anul 2004, așa cum a fost modificat prin actele adiționale succesive încheiate în anii 2005 și 2006.
La 1 februarie 2007, între patronat și sindicatul reprezentativ al salariaților s-a încheiat un nou act adițional la contractul colectiv de muncă inițial, care a fost înregistrat la. M în data de 27 februarie 2007.
În conformitate cu dispozițiile art.25 din Legea 130/1996, contractul colectiv de muncă se încheie în formă scrisă, se semnează de către părți, se depune și se înregistrează la Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială județeană (alin.1) iar în conformitate cu alin.3 al aceluiași articol, contractele colective de muncăse aplică de la data înregistrării. Părțile pot conveni ca data aplicării clauzelor negociatesă fie ulterioarăzilei de înregistrare a contractului.
Din dispozițiile de mai sus rezultă că clauzele contractului de muncă, cât și modificările convenite conform art.31 alin.2 din lege se aplică numai de la data înregistrării sau ulterior, conform convenției părților, dar niciodată înaintea înregistrării, așa cum se susține, fără temei, în recurs.
În consecință, modificarea clauzei cuprinse în art.20 din contractul colectiv de muncă, în sensul anulării pct.1,2 și 3, intră în vigoare numai la data de 27 februarie, astfel că, la data de 1 februarie 2007, când s-a dispus încetarea raporturilor de muncă, era în vigoare și se executa Contractul colectiv de muncă în forma inițială, suspendarea anterior dispusă luând sfârșit la 31 ianuarie al aceluiași an.
În contextul dispozițiilor de mai sus, obligarea societății pârâte la plata salariilor compensatorii apare a fi o soluție temeinică și legală, iar recursul fiind nefondat va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 1083 din 10.10.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă,
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Dact./2ex.
18.02.2008
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Ioana Tripon, Adrian Repede
