Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 178/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 178/R/2008
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte Curtea de Apel Cluj
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 3: Adrian Repede
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanții - și - împotriva sentinței civile nr. 1916 din 27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus prin serviciul de registratură al instanței, la data de 13.12.2007, respectiv 14.01.2008, răspuns la adresa întocmită de instanță la termenul anterior de judecată.
Având în vedere că recurenții solicită judecarea cauzei în condițiile art. 242.proc.civ. Curtea apreciază că aceasta se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1916 din 27 sept.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȘȚIEI ȘI TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect conflict de drepturi.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2005-2006, actualizată cu rata inflației la data executării, arătând că au fost angajați ai Tribunalului Cluj.
Tribunalul a reținut că prin OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a fost inclus art. 41, ind. 1, care la alin. 1 prevede că " magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută, sau după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat."
Potrivit prevederilor art. 2 din OG 83/2000, dispozițiile amintite se aplică în limita bugetelor aprobate Ministerului Justiției, Ministerului Public, Curții Supreme de Justiție și Curții de Conturi, după suplimentarea lor corespunzătoare.
Printr-o serie de acte normative succesive aplicarea prevederilor art. 41, ind. 1, alin. 1 referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă și art.45, alin. 1 referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă, s-a suspendat.
Cu referire la perioada indicată de către reclamanți în acțiune, art. 8, alin. 7 din Legea nr. 511/2004- privind bugetul de stat pe anul 2005, prevede că "aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă,. se suspendă până la 31 decembrie 2005".
De asemenea, dispozițiile art.5, alin. 5 din Legea nr. 379/2005- legea bugetului de stat pentru anul 2006, statuează că "prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de 31 decembrie 2006".
Mai mult, față de practica neunitară a instanțelor judecătorești în materia litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - în temeiul art. 329, alin. 1 din Codul d e Procedură Civilă, a formulat recurs în interesul legii, în vederea asigurării interpretării și aplicării unitare a legii asupra tuturor cauzelor având acest obiect.
Recursul în interesul legii promovat, a făcut obiectul dosarului nr. 31/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind soluționat la 12 decembrie 2005 prin Decizia nr. XXIII, publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 15 martie 2006.Potrivit Deciziei amintite, recursul Procurorului General a fost admis și "
În aplicarea dispozițiilor art. 41, ind. 1, alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin OG 83/2000 stabilește:
Prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați și personalul auxiliar, se acordă numai pentru perioada anilor 2001-2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată.
, potrivit art. 329, alin. 3 din Codul d e Procedură Civilă."
Pentru toate aceste motive, raportat la considerentele anterior enunțate, instanța a respins acțiunea astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții - și, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivele de recurs arată că prima instanță a respins acțiunea reclamanților la plata drepturilor salariale restante cuvenite pe anii 2005 și 2006 cu titlu de primă de concediu, fără a înțelege însă să își motiveze această soluție, făcând referire la faptul că în speță sunt incidente considerentele Deciziei nr. XXIII din 12.12.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a aplicat decizia pronunțată în interesul legii fără a verifica specificul cauzei, fără a lua în considerare soluțiile pronunțate de alte instanțe în cazuri similare și fără a observa că decizia susmenționată se referă la prevederile Ordonanței de Urgență nr.177/2002, care nu este aplicabilă personalului auxiliar al instanțelor judecătorești ci magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat.
Arătă faptul că prin încheierea pronunțată în camera de Consiliu, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale de tehnoredactare- din 12.12.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul înlăturării mențiunii " și personal auxiliar de specialitate" din considerentele de la pagina 2, rândurile 17 și 21, de la pagina 4, ultimul rând și de la pagina 6, alin. 6 și 7 precum și de la aliniatul 3 din dispozitiv, astfel cum rezultă din adresa nr. 152 din 20.06.2007 a ÎCCJ.
Prin OG nr. 177/2002 și analizată în Decizia nr. XXIII/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu s-au abrogat prevederile referitoare la prima de vacantă de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate juridică. Această ordonanță de urgentă, așa cum rezultă din chiar denumirea ei, privește doar salarizarea și alte drepturi ale magistraților, neavând nici o referire în întregul său cuprins la personalul auxiliar de specialitate. Mai mult, acest act normativ dispune expres prin art. 50 alin. 2 că "se abrogă dispozițiile art.11precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996.precum și orice alte dispoziții contrare".
De asemenea, prin ORDONANTA nr. 8 din 24 ianuarie 2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, respectiv arte 23 alin. 1 se prevede: "La plecarea în concediul de odihnă, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe are dreptul, în condițiile legii, pe lângă indemnizația de concediu, și la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Indemnizația de concediu și prima se plătesc cumulat, cu cel mult 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și salariul de baza se acordă o singura data", motiv pentru care consideră că legiuitorul a înțeles să păstreze acest drept câștigat.
Un alt considerent pentru care solicită admiterea recursului este și faptul că prin decizii irevocabile pronunțate de diferite instanțe s-au acordat aceste drepturi reprezentând prima de concediu pe anii 2005 și 2006, fapt care duce la o discriminare între personalul auxiliar de specialitate, deși articolul 6 alin.2 din Codul muncii, consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, principiu ce se regăsește și în dispozițiile art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (Sentința civilă nr. 2181/12.12.2006 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Galați, Decizia civilă nr. 17/R/ 17 ianuarie 2007 pronunțată în dosar nr- a Curții de Apel Brașov ).
Pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, prin întâmpinarea de la 9, solicită respingerea recursului ca nefondat, în ceea ce îl privește pe recurentul, acesta îndeplinind calitatea de funcționar public - expert, situația vizată nu s-a referit la categoria funcționarilor publici.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamanți, Curtea reține următoarele:
Așa cum rezultă din adresa comunicată instanței de Curtea de Apel Cluj, fila 17, reclamantul - a îndeplinit funcția de expert, iar potrivit Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public acesta are calitatea de funcționar public.
Cum potrivit dispozițiilor art.109 din legea mai sus citată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, pretențiile formulate de reclamant fiind născute din raportul de serviciu ca funcționar public, constatând că litigiul a fost judecat de un complet specializat pe litigiile de muncă și asigurări sociale și în compunerea specială prevăzută de lege pentru aceste tipuri de litigii, față și de prevederile art.299, 304 pct.3 și 312 alin.6 proc.civ. Curtea va casa sentința în partea privitoare la soluționarea cererii reclamantului - pe care o va trimite spre soluționare în primă instanță Tribunalului Cluj - conform Legii 554/2004.
Din aceeași adresă comunicată instanței de Curtea de Apel Cluj se constată că reclamanta a avut funcția de grefier în conformitate cu dispozițiile Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, situație în care în mod corect acțiunea promovată de către aceasta se impunea a fi soluționată în primă instanță de Tribunalul Cluj, completul specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale.
Dar în cazul din speță, se constată că tribunalul a respins acțiunea reclamantei pentru plata primelor de concediu aferente anului 2005-2006, considerentul esențial fiind acela că prin Decizia nr.XXIII pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție, soluționând recursul în interesul legii promovat de Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-ar fi statuat că pentru magistrați și personalul auxiliar, prima de concediu se acordă numai pentru perioada 2001-2002.
Dar așa cum corect a remarcat reclamanta în recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea adoptată de Secțiile Unite la 21 mai 2007, dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele și dispozitivul deciziei, înlăturându-se din cuprinsul acestora sintagma de "și personalul auxiliar de specialitate".
Rezultă așadar din cele de mai sus că Decizia nr.XXIII din 12 dec. 2005 după îndreptarea erorii materiale nu mai conține nici o referire la categoria de personal auxiliar de specialitate din care face parte și reclamanta, astfel că din acest punct de vedere acțiunea sa trebuia privită ca admisibilă.
De altfel nr.OUG177/2002 intrată în vigoare la 1.01.2003, a modificat art.41/1 alin.1 a Legii 50/1996, dar numai cu referire la magistrați nu și la celelalte categorii de personal, prin urmare, argumentele invocate de reclamantă justifică admiterea acțiunii sale pentru plata primelor de concediu pentru anii 2005-2006.
Așa fiind, față și de dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. și recursul reclamantei va fi admis cu consecința modificării sentinței în privința soluționării acțiunii acestei reclamante, în sensul că se va admite acțiunea iar pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Cluj vor fi obligați la plata primelor de concediu cuvenite reclamantei pentru anii 2005-2006, ce vor fi actualizate cu rata inflației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții - și împotriva sentinței civile nr. 1916 din 27 septembrie 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în partea privind soluționarea petitului formulat de reclamantul și trimite cauza spre soluționare în primă instanță Tribunalului Cluj - complet specializat pentru contencios administrativ, în limita arătată.
Modifică sentința atacată în partea privind soluționarea petitului formulat de reclamanta și în consecință admite acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI TRIBUNALUL CLUJ, pe care îi obligă la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2005 și 2006, actualizată cu rata inflației la data executării, în favoarea reclamantei.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - Pt. - - - - - -
în conc.matern.
Semnează
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
Red.AR
Dact./3ex.
18.03.2008
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Ioana Tripon, Adrian Repede
