Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 179/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.179
Ședința publică din data de 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Cristina
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Inspectoratul de Poliție al județului P, cu sediul în P,-, județ P și Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B, nr.1A, sector 1, împotriva sentinței civile nr.931 din 15 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în P, str.-. -., nr.210 A,.133 B,. 4,.16, județ P, domiciliat în P,-,.156 H,.4,.16, județ P, G, domiciliat în P,-,.44,.A,.7,.30, județ P și, domiciliat în,-,.28,.A,. 3,.16, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința în ședința publică din data de 6 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 13 februarie 2008 și apoi, pentru aceleași motive, la data de 20 februarie 2008, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, G și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului P solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța pârâții să fie obligați la încadrarea reclamanților în categoria profesională A, respectiv în corpul ofițerilor de poliție, ulterior urmând să le fie echivalat gradul profesional corespunzător pregătirii și studiilor superioare de care beneficiază.
S-a mai solicitat plata drepturilor salariale aferente gradului profesional de ofițer, de la data de la care reclamanții aveau acest drept și până la data încadrării în corpul ofițerilor, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt angajați ai Inspectoratului de Poliție al Județului P, fiind încadrați în categoria B, respectiv corpul agenților de poliție, care cuprinde agenți de poliție cu studii liceale sau postliceale, cu diplomă, iar după intrarea în vigoare a Legii nr.360/2002, privind Statutul polițistului, în care sunt reglementate cele două categorii ale polițiștilor definite în funcție de studiile necesare, reclamanții au absolvit cursurile unor facultăți de drept, astfel încât aceștia au în prezent studii superioare, ce au fost arătate pentru fiecare dintre reclamanți.
Au mai precizat reclamanții că deși au studii superioare nu a fost operată modificarea necesară și nu au fost încadrați în categoria A, a Corpului ofițerilor de poliție, fiind încălcate dispozițiile art.14, ale art.72 alin.1 și ale art.73 alin.7 din Legea nr.360/2002, privind Statutul polițistului, în raport de care trebuia operată modificarea, refuzându-se însă de către angajator încadrarea reclamanților în categoria A, a corpului ofițerilor de poliție, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.72 alin.1 și 2, ale art.73 alin.1 și 7 și ale art.14 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței.
Astfel, s-a arătat că gradul de ofițer de poliție se acordă de către Ministrul Internelor și Reformei Administrative la propunerea Inspectorului General al Poliției Române, iar potrivit art.1 din nr.OUG30/2007, Ministerul Internelor și Reformei Administrative este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică și sediul în Municipiul B, astfel încât în raport de dispozițiile art.10 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 și art.3 alin.1 Cod procedură civilă, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel.
Același pârât a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii pe motiv că prin art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se prevede în mod imperativ că înainte de sesizarea instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia și cum reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, sancțiunea care intervine este aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătându-se, în esență, că potrivit art.9 alin.2 din Legea nr.360/2002, cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă de licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, fiind la latitudinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative de a reglementa condițiile în care agenții de poliție, cu studii superioare, pot trece în corpul ofițerilor.
S-a mai învederat că însăși Legea nr.360/2002 face distincție între ofițerii de poliție care au absolvit facultatea de drept din cadrul Academiei de Poliție " ", cursuri de zi și cei care au absolvit aceeași instituție de învățământ la cursuri cu frecvență redusă sau alte instituții de învățământ superior, iar art.73 alin.7 din același act normativ prevede că agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul să participe la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, trecerea în corpul ofițerilor de poliție făcându-se așadar prin concurs și nu din oficiu.
Pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție P nu a formulat întâmpinare cu privire la acțiunea promovată de reclamanți.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.931/15 iunie 2007 Tribunalul Prahovaa respins excepțiile de necompetență materială a instanței și a inadmisibilității formulării acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a admis acțiunea obligând pârâții să opereze încadrarea reclamanților în categoria profesională A, respectiv în corpul ofițerilor de poliție, ulterior urmând să le fie echivalat gradul profesional corespunzător pregătirii și studiilor superioare de care beneficiază și să le plătească drepturile salariale aferent gradului profesional de ofițeri de la data de la care aveau acest drept și până la data încadrării în corpul ofițerilor.
Prin aceeași sentință pârâții au fost obligați să plătească reclamanților suma de 595 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova invocată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative este neîntemeiată întrucât niciuna din dispozițiile art.14 și art.73 alin.7 din Legea nr.360/2002, la care s-a făcut trimitere, nu trimite la instanța de contencios administrativ în caz de refuz al unei cereri cu acel conținut din partea autorității organului de poliție, singura dispoziție din lege care face o asemenea trimitere găsindu-se la art.61 alin.3 privitor la sancționarea disciplinară a polițiștilor.
De asemenea, s-a arătat că nici prevederile art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002 nu sunt de natură să determine competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cererii, întrucât nici dispozițiile art.54, 55 și 63 din lege, care se referă la avansarea funcționarului public, nu prevăd posibilitatea atacării la instanța de contencios administrativ a măsurilor luate de instituția publică.
Excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile a fost respinsă pe motiv că pricina dedusă judecății este de competența secției civile și nu este necesară o procedură prealabilă și chiar dacă s-ar aprecia că în cauză competența aparține instanței de contencios administrativ, situația dedusă judecății reprezintă un caz atipic de litigiu administrativ, când procedura prealabilă nu este obligatorie, litigiile care izvorăsc din raporturi de muncă constituind situații atipice, care nu se încadrează în cele prevăzute de art.1 din Legea contenciosului administrativ.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanții sunt angajați ai P, fiind absolvenți ai unor facultăți de drept, ce au fost indicate, toți fiind licențiați în științe juridice.
S-a mai reținut că în conformitate cu art.14 din Legea nr.360/2002, polițiștii se încadrează în două categorii în raport cu nivelul studiilor, respectiv: în categoria A, care cuprinde ofițeri de poliție cu studii superioare și categoria B, care cuprinde agenți de poliție cu studii liceale sau postliceale, iar reclamanții, în raport cu data încadrării în muncă, au fost incluși în categoria B, însă în raport cu data obținerii diplomei, care atestă că reclamanții au studii superioare, pârâții aveau obligația să procedeze la încadrarea reclamanților în categoria Aac orpului ofițerilor de poliție, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
A mai arătat instanța de fond că din economia întregii legi rezultă că avansarea sau promovarea sunt, prin ele însele, legate exclusiv de acordarea unui grad profesional, iar nu de înscrierea polițistului într-una din categoriile vizate de art.14, înscriere condiționată exclusiv de nivelul studiilor polițistului, considerente pentru care instanța a admis acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului P au declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În recursul său pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a invocat dispozițiile art.3041Cod procedură civilă susținând, printr-un prim motiv de recurs că în mod greșit a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, întrucât potrivit art.10 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, soluționarea litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale este de competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
De asemenea, în art.3 alin.1 din Codul d e procedură civilă se prevede că, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale sunt judecate de curțile de apel, iar potrivit art.15 alin.1 lit.b din Legea nr.360/2002 gradul de ofițer de poliție se acordă de către Ministrul Internelor și Reformei Administrative, la propunerea Inspectorului general al Poliției Române, invocându-se în continuare și prevederile art.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Se concluzionează că acordarea gradului de ofițer de poliție se face printr-un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, astfel încât în cauză este vorba de un litigiu de contencios administrativ a cărui soluționare este de competența curții de apel, arătându-se și faptul că potrivit art.109 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, se arată că din redactarea art.7 alin.1 al Legii nr.554/2004 rezultă că procedura prealabilă este obligatorie și neîndeplinirea acesteia atrage respingerea acțiunii în contencios administrativ ca inadmisibilă în raport de art.109 alin.2 Cod procedură civilă, reclamanții nedepunând înscrisuri care să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, se arată că în mod greșit și cu încălcarea dispozițiilor legale a fost admisă acțiunea reclamanților întrucât din conținutul art.9 alin.2 al Legii nr.360/2002, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, reiese posibilitatea și nu obligația imperativă pentru conducerea Ministerului Internelor și Reformei Administrative de a reglementa condițiile în care agenții de poliție cu studii superioare pot trece în corpul ofițerilor, având în vedere mai mulți factori de natură financiară și de necesitățile impuse limitativ de funcțiile existente, în aplicarea acestor prevederi fiind emis și Ordinul nr.300/21.06.2004, prin care se reglementează și trecerea polițiștilor/cadrelor militare într-o categorie/corp superior.
Se mai învederează că în conformitate cu art.134 din ordinul sus-menționat, absolvenții prevăzuți la art.133, după promovarea examenului de licență din prima sesiune organizată în anul absolvirii, pot participa la concurs pentru ocuparea posturilor vacante, astfel încât trecerea intimaților în corpul ofițerilor, în condițiile în care aceștia nu au participat la vreun concurs, este neîntemeiată.
Totodată, se susține că art.73 alin.7 din Legea nr.360/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevede că agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul să participe la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, astfel încât trecerea în corpul ofițerilor de poliție se face prin concurs și nu din oficiu, textul de lege invocat de reclamanți, respectiv art.73 alin. 7, fiind modificat prin nr.OUG89/2003 și având în prezent conținutul indicat de recurent.
Se arată în continuare că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală și sub aspectul obligării recurentului și a P la plata drepturilor salariale aferente gradului profesional de ofițer, în condițiile în care cererea principală, privitoare la trecerea intimaților-reclamanți în corpul ofițerilor, fără promovarea unui concurs, este neîntemeiată și în plus, începând cu data obținerii diplomelor de licență, intimații nu au prestat decât activități specifice celor prevăzute în fișa postului pentru agenții de poliție și nu activități specifice ofițerilor.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre judecare instanței judecătorești competente, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Pai nvocat în recursul declarat de acesta aceleași motive de recurs ca și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare cu privire la recursurile formulate, solicitând însă, prin apărător, la termenul din 6 februarie 2008 respingerea recursurilor ca nefondate, iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Prahova - Secția de contencios administrativ.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în cele două recursuri, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursurile sunt fondate potrivit considerentelor de urmează:
Prin acțiunea promovată, intimații-reclamanți, G și au solicitat obligarea pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului P la încadrarea acestora în categoria profesională A, respectiv în corpul ofițerilor de poliție, ulterior urmând să le fie echivalat gradul profesional corespunzător pregătirii și studiilor superioare de care beneficiază, precum și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale aferente gradului profesional de ofițer, de la data de la care aveau acest drept și până la data încadrării în corpul ofițerilor și la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului.
De asemenea, art.78 alin.1 din același act normativ statuează că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
Totodată, art.109 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, prevede că pricinile care au ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe, situație ce nu se regăsește în speță.
Din coroborarea tuturor dispozițiilor legale mai sus-enunțate rezultă că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze în primă instanță cauza de față, iar nu cea competentă să soluționeze litigiile de muncă, așa cum greșit a concluzionat, practic, instanța de fond prin sentința atacată în recursul de față.
Referitor la instanța de contencios administrativ care este competentă să judece, în primă instanță, prezenta pricină, se reține că în conformitate cu prevederile art.15 alin.1 lit.b din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, gradul de ofițer de poliție se acordă de către Ministrul Internelor și Reformei Administrative, la propunerea Inspectorului general al Poliției Române.
Așa fiind, având în vedere și dispozițiile art.3 alin.1 din Codul d e procedură civilă conform cărora curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, care se coroborează cu cele ale art.10 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că aparține Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția contencios administrativ, competența de soluționare, în primă instanță, a cauzei de față.
În raport de considerentele ce preced, Curtea privește recursurile ca fondate, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă le va admite, în cauză fiind incident motivul de casare a sentinței prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă, iar conform art.312 alin.2 și 6 Cod procedură civilă va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția de contencios administrativ.
Cum primul motiv de recurs ce viza pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea competenței altei instanțe a fost apreciat ca întemeiat, cu consecința admiterii recursurilor în sensul celor sus-arătate, celelalte motive de recurs nu se mai impun a fi analizate în recursul de față, constituind apărări ale recurentelor ce urmează a fi analizate de către instanța competentă să soluționeze în primă instanță litigiul de față.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Inspectoratul de Poliție al județului P, cu sediul în P,-, județ P și Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B, nr.1A, sector 1, împotriva sentinței civile nr.931 din 15 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații - reclamanții, domiciliat în P, str.-. -., nr.210 A,.133 B,. 4,.16, județ P, domiciliat în P,-,.156 H,.4,.16, județ P, G, domiciliat în P,-,.44,.A,.7,.30, județ P și, domiciliat în,-,.28,.A,. 3,.16, județ P și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Cristina
- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3ex./10.03.2008
/
dos.fond - Trib.
jud. fond -
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Cristina
