Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 179/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 179/R/2008
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte Curtea de Apel Cluj
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 3: Adrian Repede
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de intervenienta și de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGA ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1829 din 13.09.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați, și pe pârâții intimați PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depusă la data de 1o ianuarie 2008 de către intervenienta recurentă o cerere prin care aceasta arată că înțelege să renunțe la judecarea recursului pe care l-a declarat și solicită instanței a lua act de această renunțare.
Având în vedere că recurenții prin memoriile de recurs solicită judecarea cauzei în condițiile art. 242.proc.civ. Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor declarate:
Prin sentința civilă 1829/13 sept.2007, așa cum a fost rectificată prin Încheierea din 25 oct.2007 a Tribunalului Cluj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și și cererea de intervenție în interes propriu, formulată de, împotriva pârâților Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și Ministerul Economiei și Finanțelor, aceștia fiind obligați să recunoască în favoarea reclamanților și a intervenientei dreptul la sporul de vechime și să-l plătească actualizat cu indicele de inflație, începând cu 10 aprilie 2003 și până la data de 12 martie 2007.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta fiind obligat să vireze fondurile necesare achitării sumelor solicitate ca urmare a neachitării sporului de vechime.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienta au ori au avut calitate de magistrați procurori, salarizarea lor fiind reglementată prin Legea 50/1996, modificată prin OG83/2000, apoi, prin OUG177/2002 și respectiv OUG27/2006.
Conform art.98 din Legea 92/1992, pentru organizarea judiciară, magistrații au beneficiat de salarii în raport de nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură și alte sporuri, printre care și sporul de vechime.
Același spor a fost prevăzut în art.33 din Legea 50/1996 și a fost achitat până la apariția OG83/2000, când s-a prevăzut înlăturarea sporului de vechime pentru magistrați, dar s-a păstrat pentru personalul auxiliar de specialitate.
Întrucât sporul de vechime în muncă nu s-a reglementat nici prin OUG177/2002, discriminarea la care au fost supuși magistrații, în raport de personalul auxiliar de specialitate a persistat, aspect ce a fost constatat în baza OG137/2000 de Consiliul Național al Discriminării, prin Hotărârea din 6 iulie 2006.
S-a reținut discriminarea magistraților și în raport de dispozițiile Legii 56/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, categorie profesională care beneficiază de sporul de vechime.
În raport de considerentele mai sus reținute, tribunalul a admis acțiunea reclamanților și a intervenientei, așa cum, s-a arătat în dispozitiv.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, s-au avut în vedere dispozițiile art.15 din HG83/3 febr.2005 și dispozițiile art.118 din Legea 304/2005, conform cărora activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, iar Ministerului Economiei și Finanțelor îi revine sarcina de a pregăti legile bugetelor anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. În temeiul acestor considerente s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și s-a admis cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intervenienta, care apoi, a renunțat la judecarea recursului (22), pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele aflate la 3-4, recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților și respingerii cererii de chemare în garanție pronunțată de Ministerul Public, întrucât litigiile derivând din procesul de elaborare și aplicare a politicilor fiscale au natură administrativă, fiind reglementate de Legea 554/2004 și nu de Codul muncii.
Pe de altă parte, atribuțiile reținute de instanță Ministerului Economiei și Finanțelor aparțin de fapt Guvernului și Parlamentului României, în conformitate cu art.18 din Legea 500/2002.
Pe de altă parte, obligarea la plată a Ministerului Economiei și Finanțelor este lipsită de temei, reclamanții neavând calitatea de angajați ai acestui minister nu pot solicita obligarea lui la plata unor drepturi salariale.
Cât privește legile de rectificare a bugetului, acestea sunt elaborate de Guvern și adoptate de Parlament, chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și nu a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor fiind greșită.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție în motivele aflate la 6-11 arătat că, instanța a omis a se pronunța asupra cererii formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind introducerea în cauză a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în calitate de ordonator secundar de credite.
S-a mai arătat că, greșit prima instanță a dispus actualizarea sumelor cu indicele de inflație, întrucât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, or, fondurile alocate pe anul 2007 pentru plata drepturilor salariale au fost aprobate prin Legea de Stat nr.486/27 dec.2006, ce nu cuprinde un capitol distinct pentru plata diferențelor salariale acordate de instanță. de inflație nu putea fi aplicat nici în raport de dispozițiile art.14 alin.2 din Legea 500/2002 și art.29 alin.3 din același act normativ, conform cărora nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată fără bază legală, cheltuielile având destinație precisă și limitată.
În raport de cele de mai sus, obligarea pârâților la plata sumelor stabilite de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituției a unei obligații imposibile.
Asupra recursurilor formulate, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește recursul intervenientei, se va lua act de renunțare la judecarea ei.
Recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C va fi admis în parte, în ceea ce privește admiterea acțiunii reclamanților și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor în calitate de pârât la plata drepturilor salariale.
În adevăr, așa cum s-a arătat mai sus, prin sentința recurată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat alături de ceilalți pârâți la plata drepturilor salariale reclamanților, deși între aceștia și susamintitul pârât nu există un raport juridic de muncă, în temeiul căruia să existe obligația plății salariului.
În consecință, sub acest aspect se constată că recursul este întemeiat urmând a fi admis și sentința modificată în sensul respingerii acțiunii reclamanților și a intervenientei față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Cât privește celelalte critici formulate, acestea sunt nefondate, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor având obligația legală de a pune la dispoziția Ministerului public sumele ce-i sunt necesare în calitate de ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale reclamanților, obligație ce derivă din Legea 500/2002 cu privire la elaborarea proiectelor de buget și a legilor de rectificare a bugetului.
În această cauză nu se impunea chemarea în judecată a Statului Român, acțiunea neavând ca obiect obligarea Statului la plata unor sume, ci prin cererea de chemare în garanție s-a solicitat și corect s-a admis obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor ca instituție a statului cu atribuții specifice în fundamentarea și administrarea bugetului de stat.
Recursul formulat de Ministerului Public este neîntemeiat.
Astfel, în ceea ce privește nechemarea în judecată a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj de către reclamanți nu poate fi invocată de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât titulari ai acțiunii sunt reclamanții, care, în virtutea principiului disponibilității au dreptul să cheme în judecată în calitate de pârâți persoane fizice sau juridice în raport de interesul pe care îl au în vedere în scopul realizării dreptului afirmat.
Cât privește indexarea drepturilor salariale sentința recurată este temeinică, privită prin prisma dispozițiilor art.161 din Codul muncii, conform cărora (alin.4) întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia, poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Prejudiciul produs salariatului constă tocmai în scăderea puterii de cumpărare a leului ce poate fi acoperit prin creșterea sumei datorate cu rata inflației, așa cum a apreciat și prima instanță.
Cât privește imposibilitatea executării creanței prin necuprinderea în buget a sumelor necesare este o chestiune ce nu privește fondul pricinii, iar admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și în consecință obligarea acestuia să vireze fondurile necesare achitării sumelor înlătură imposibilitatea invocată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de intervenienta .
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1829 din 13 septembrie 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea reclamanților față de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursul pârâtului MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGA ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și al chematului în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.GP
Dact./3ex.
15.02.2008
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Ioana Tripon, Adrian Repede
