Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1795/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1795/
Ședința publică din 02 decembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, -, -, -, --, și -, toți cu domiciliul procesual ales în Târgu-M, str. -. - nr.50, județul M, de pârâții Ministerul Sănătății, cu sediul în B,--3, sector 1 și Spitalul Clinic Județean de Urgență M, cu sediul în Târgu-M, str. -. - nr.50, împotriva sentinței civile nr.760 din 1 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile reprezentantei reclamanților recurenți au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 25 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când s-a amânat pronunțarea pe data de azi, 2 decembrie 2009, iar în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.760 din 1 iunie 2009, Tribunalul Mureșa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății și excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea în solidar a pârâților la plata pe viitor a despăgubirilor; a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâții Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M și Ministerul Sănătății, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B; a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de 50% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase începând cu data de 26.01.2006 sau începând cu data angajării la Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M dacă această dată este ulterioară datei de 23.12.2005, și până la data de 20.12.2008; sumele mai sus menționate cuvenite reclamanților vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale mai sus menționate și până la data executării efective a prezentei hotărâri; a obligat pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile corespunzătoare acordării drepturilor bănești mai sus menționate; a respins restul pretențiilor reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Raportat la dispozițiile art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, văzând că pretențiile reclamanților vizează o perioadă ulterioară datei de 26.01.2006 și având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul Mureș la data de 16.01.2009, instanța a apreciat că excepția prescripției (parțiale) a dreptului la acțiuni (excepție invocată de Ministerul Sănătății Publice) este neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice instanța a constatat că, deși nu are calitatea de angajator în raport cu reclamanții, acesta are legitimare procesuală pasivă, întrucât, potrivit art.1 din HG nr.862 din 28 iunie 2006, privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății Publice, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și reprezintă autoritatea centrală în domeniul asistenței de sănătate publică, având ca atribuții principale, potrivit art.2 din același act normativ, printre altele, asigurarea, în colaborare cu instituțiile administrației publice centrale și locale, resurselor umane, materiale și financiare necesare funcționării instituțiilor din sistemul de sănătate, urmărind gestionarea eficientă a resurselor alocate sistemului de sănătate. De asemenea Ministerul Sănătății Publice are atribuții privind fundamentarea necesarului de servicii medicale, precum și resurselor financiare pentru funcționarea sistemului de sănătate. Totodată, potrivit prevederilor art.4, pct.48 din HG 862/2006, elaborează norme metodologice pentru elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli de către instituțiile sanitare publice și (pct.49) avizează bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor publice aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea sa.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamanții sunt angajații Spitalului Clinic Județean de Urgență Tg-M, în funcția de medici ortopezi, astfel cum rezultă din copiile carnetelor de muncă ale acestora aflate la dosarul cauzei. În această calitate, reclamanții își desfășoară activitatea de chirurgie atât în cadrul secțiilor de specialitate cât și în blocul operator.
Prin OUG nr.115/2005 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, la art.13 s-a prevăzut că sporurile se acordă în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, iar la lit.e s-a prevăzut sporul pentru condiții deosebit de periculoase.
Prin Legea nr.125/2005, la art.13 lit.e al OUG menționat, s-a introdus mențiunea că personalul blocului operator constituie o categorie de personal medico-sanitar care își desfășoară activitatea în codiții deosebit de periculoase.
Prin OG nr.17/2008, art.13 lit.e a fost modificat în ceea ce privește sintagma personalul blocului operator prevăzându-se "personalul încadrat în blocul operator".
Prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.721/2005, prin care s-a aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în anexa 2 la lit.D pct.4, s-a prevăzut că se acordă sporul de 50% din salariul de bază personalului mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator.
Conform statelor de plată aflate la dosarul cauzei reclamanții nu au primit în perioada în litigiu sporul de 50% pentru desfășurarea activității în condiții deosebit de periculoase.
Instanța a constatat că acordarea acestui spor numai personalului mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator, excluzând categoria medicilor chirurgi, care își desfășoară activitatea în blocul operator, contravine atât Constituției, Codului muncii cât și spiritului OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art.1 alin.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care, la lit.i se menționează și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii), se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adausuri, conform art.155 din Codul muncii ). Or, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Astfel, considerentul pentru care se acordă sporul de 50% este desfășurarea activității în condiții deosebit de periculoase, iar reclamanții își desfășoară activitatea în blocul operator în aceleași condiții ca personalul mediu sanitar și personalul auxiliar sanitar.
Din moment ce reclamanții se află, din perspectiva condițiilor de desfășurare a activității în cadrul blocului operato, într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu personalul mediu sanitar și personalul auxiliar sanitar încadrat în blocul operator, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de cealaltă categorie în discuție. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă excluderii acesteia.
Singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, ori, în speță condițiile de muncă sunt aceleași.
Prin neacordarea sporului de 50%, reclamanții s-au apreciat a fi în mod evident și grav discriminați deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică, care fundamentează și generează acordarea acestui spor.
În concluzie, reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin.1-3, art.6 din OUG nr.137/2000; art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; art.7 din Pactul internațional ratificat prin Decretul nr.212/1974; art.14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție; art.4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea 74/1999); art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și f, art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003; art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție, consideră instanța de fond.
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Prin art.2 alin.1 OG nr.137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin.3 din art.2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Potrivit art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art.29 pct.2, în exercițiul drepturilor și libertăților, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede că diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea sporului de 50% și medicilor chirurgi nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece își desfășoară activitatea în aceleași condiții ca și personalul mediu sanitar și personalul auxiliar sanitar încadrat în blocul operator.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește la art.19 pct.3 că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia conform considerentelor expuse ca acordarea unor indemnizații doar unor categorii de personal a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art.269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubiri, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Obligația pârâților de plata drepturilor bănești, solicitate prin acțiune, este obligație solidară, prin prisma disp.art.295 Codul muncii, 1039, 1041 Cod civil.
Reclamanții au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, astfel că, potrivit art.1082 cod civil și 161 alin.4 Codul muncii, instanța a admis această solicitare apreciind că pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor obiect al acțiunii, precum și pentru neinițierea unei măsuri care să aibă finalitate eliminarea acestor discriminări.
Având în vedere argumentele prezentate, tribunalul a apreciat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate doar în parte în sensul în care sporul de 50% este datorat de angajator pentru perioada efectiv lucrată în blocul operator de către fiecare reclamant.
Pretențiile reclamanților ce vizează plata de despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de 50% ulterior datei de 20.12.2008 sunt neîntemeiate deoarece la această dată a intrat în vigoare Legea nr.304/2008 (privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.17/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar), publicată în MO nr.848 din 17 decembrie 2008 care modifică art.13 lit.3 din OUG nr.115/2004 în sensul că de sporul pentru condiții deosebit de periculoase, în cuantum de 50%-100%, beneficiază și medicii reclamanți. Astfel starea de discriminare fiind înlăturată, pretențiile reclamanților ulterioare datei de 20.12.2008 nu își mai pot găsi temeiul în discriminare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și pârâții Spitalul Clinic Județean M și Ministerul Sănătății Publice.
Recurenții reclamanți au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanții recurenți au invocat prevederile art.304 pct.8 și 9.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții recurenți au arătat că la prima zi de înfățișare, respectiv la data de 26 februarie 2009 și-au întregit cererea de chemare în judecată prin precizarea de acțiune formulată solicitând obligarea pârâților la plata despăgubirilor echivalente cu drepturile salariale reprezentând sporul de 100% iar instanța de fond a dispus obligarea pârâților la plata către reclamanți a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de 50% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase calculat pentru timpul efectiv lucrat în blocul operator deși pârâții nu au vreo evidență în acest sens începând cu data de 26 ianuarie 2006 sau cu data angajării.
Recurenții arată că s-a respins solicitarea acestora de a se obliga pârâții la plata unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând spor de 50% și nu 100% așa cum s-a precizat la termenul din 26 februarie 2009.
În criticile formulate se arată că pârâtul de rând 1 nu avea nici un interes de a ține o evidență referitoare la timpul efectiv lucrat în sala de operații de către fiecare dintre reclamanți, în condițiile în care activitatea în blocul operator este continuă (ziua, după-masa, noaptea, sâmbătă și duminică) deci mult peste programul normal de lucru.
În ce privește al doilea petit al acțiunii formulate și precizate se arată că și-au întemeiat pretențiile pe baza Legii 304/2008 considerându-se îndreptățiți a le fi acordate conform contractelor individuale de muncă, pretențiile formulate.
În ce privește procentul de 100% solicitat se susține că se consideră îndreptățiți a le fi acordat întrucât reclamanții își desfășoară activitatea în condiții foarte grele și fără a avea un echipament adecvat, (mai exact nu au echipament de protecție pentru zona feței în condițiile în care folosind fierăstraie electrice circulare, burghie, motoare electrice, se împrăștie în jur sânge și fragmente mici de substanță osoasă), precizându-se că activitatea pe care o desfășoară în condiții de urgență presupune și contactul cu pacienți neinvestigați în ceea ce privește bolile grave cu transmitere prin contactul cu lichide biologice contaminate (, sifilist, hepatită, TBC).
Recurentul Spitalul Clinic Județean Mas olicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate și pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin hotărârea pronunțată tribunalul a depășit atribuțiile puterii judecătorești în sensul în care a constatat că reclamanții trebuie să beneficieze de sporul de 50% fără ca acest drept să le fie recunoscut prin legislația specifică în materie.
Recurentul a invocat în acest sens Deciziile 818/2008 și 821/2008 pronunțate de Curtea Constituțională cu referire la neconstituționalitatea prevederilor art.1, 2, 27 din OUG 137/2000 în măsura în care aceste prevederi legale sunt interpretate ca dând în competența instanțelor anularea, refuzul aplicării unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Recurentul Ministerul Sănătății Publice a criticat hotărârea atacată atât în ceea ce privește modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active cât și în ceea ce privește fondul cauzei.
În esență recurentul a invocat împrejurarea că abilitatea conferită de lege acestui minister în materia resurselor umane, materiale și financiare precum și privind elaborarea normelor metodologice pentru elaborarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale instituțiilor aflate în subordinea, autoritatea sau coordonarea sa nu îi conferă calitatea procesuală pasivă întrucât raportul juridic dedus judecății este raportul de muncă între angajat și angajator. Cum ministerul nu are calitatea de angajator față de reclamanți nu poate avea calitatea procesual pasivă.
Pe fondul cauzei recurentul a arătat că potrivit Ordinului 721/2005 de sporul de 50% pot beneficia categoriile de personal mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator. Ca atare medicii chirurgi, reclamanți, nu se includ în această categorie de personal și ca atare nu pot beneficia în limitele legii de sporul solicitat.
Examinând recursurile deduse judecății prin prisma motivelor de recurs invocate și a art.304 pct.8 și 9.pr.civ. se constată că recursul declarat de Ministerul Sănătății și reclamanți este fondat urmând a se admite iar recursul declarata de Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M este tardiv avându-se în vedere următoarele considerente:
Recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M a fost înregistrat la instanța de recurs la data de 04.09.2009, iar hotărârea atacată a fost comunicată pârâtului la data de 18.08.2009.
Așa fiind, se constată că recurentul și-a exercitat dreptul de a atacat hotărârea comunicată de către tribunal cu depășirea termenului legal stabilit de legiuitor în acest sens, respectiv de 10 zile.
Depășirea acestui termen imperativ atrage sancțiunea tardivității căii de atac formulate, astfel că se va proceda în consecință.
In ce privește recursurile declarate de către reclamanți și Ministerul Sănătății, curtea reține următoarele:
Reclamanții au solicitat, prin acțiunea formulată, un spor de 50% pentru condiții periculoase în temeiul Legii nr.125/2005 de la data de 26.01.2006 sau de la data angajării dacă este ulterioară acestei date până la 20.12.2008, când a încetata starea de discriminare, iar ca al doilea petit au solicitat sporul pentru condiții periculoase prevăzut de Legea nr.304/2008.
Reclamanții au calitatea de medici chirurgi care își desfășoară activitatea atât în cadrul blocului operator cât și în secțiile de specialitate, și au solicitat acordarea sporului pentru condiții periculoase atât ca urmare a apariției Legii nr.304/2008 întrucât nu le- fost acordat până la data pronunțării acestei hotărâri, cât și pentru perioada anterioară precizată, considerându-se discriminați față de personalul mediu sanitar și auxiliar din blocul operator.
Instanța de recurs apreciază ca fiind întemeiate solicitările reclamanților formulate ca urmare apariției Legii nr.304/2008 care prevede expres că pentru condiții deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică, TBC, dializă, personalul sanitar de la camerele de gardă din spitalele de urgență, personalul încadrat în blocul operator, precum și medicii de specialitate chirurgicală, în punctele de transfuzii din spital, în laboratoarele de cardiologie intervențională, în laboratoarele de endoscopie intervențională, recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromuscular și neurologică, psihiatrie, medicină legală, asistență medicală de urgență și transport sanitar, acordată prin serviciile de ambulanță și structurile de primire a urgențelor - -SMURD, și -, secții și compartimente de și de terapie intensivă, secții și compartimente de îngrijiri paleative, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății Publice, cuantumul sporului este de 50-100% din salariul de bază. Nivelul sporului se stabilește de conducerea fiecărei unități sanitare cu personalitate juridică de comun acord cu sindicatele reprezentative semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli."
Așa fiind, având în vedere adresa nr.17422/24.11.2009 emisă de Spitalul Clinic de Urgență Tg-M, care precizează că după apariția Legii nr.304/2008 nu au fost acordate sporurile solicitate de reclamanți, și prevederile Legii nr.304/2008, Curtea va proceda la obligarea pârâților la plata unei despăgubiri echivalente cu drepturile salariale reprezentând sporul de 100% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase începând cu data de 21.12.2008 și pe viitor.
Reclamanții au solicitat un procent de 100% care nu a fost contestat de celelalte părți împrocesuate, ceea ce atrage, în opinia instanței, recunoașterea tacită a părților a legitimității acestui procent solicitat de reclamanți.
Nivelul sporului se stabilește de către conducerea fiecărei unități sanitare cu personalitate juridică de comun acord cu sindicatele și cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli, dar în speța dedusă judecății se constată că aceste acorduri nu au fost invocate de către intimați, iar la data de 26.02.2009 reclamanții și-au precizat petitul 2 al acțiunii ca fiind pentru un spor de 100% în baza Legii nr.304/2008, fără ca intimații să-l conteste pe parcursul judecății cauzei la fond sau recurs.
În ce privește petitul privind obligarea pârâților la plata unei despăgubiri salariale reprezentând sporul de 50% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase începând cu data de 26.01.2006 și până la 20.12.2008, se constată că solicitările reclamanților sunt nefondate urmând a fi respinse avându-se în vedere următoarele considerente:
Reclamanții au invocat starea de discriminare a medicilor chirurgi față de personalul mediu și auxiliar din blocul operator, arătându-se că deși își desfășoară activitatea în aceleași condiții, reclamanților nu le-a fost acordat sporul pentru condiții periculoase așa cum au beneficiat celelalte categorii profesionale din cadrul blocului operator.
Instanța de recurs consideră că prin Legea nr.125/2005 s-a prevăzut expres că:e) pentru condiții deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologica, TBC, dializa, personalul blocului operator, psihiatrie, medicina legală, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, cuantumul sporului este de 50-100% din salariul de baza",ceea ce atrage dreptul persoanelor încadrate la blocul operator de a beneficia de acest spor.
Trebuie precizat, de asemenea că, prin art. 8 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 721/2005 se prevede că în toate cazurile în care se menționează personalul din unități, secții, compartimente, etc. se va înțelege întregul personal al unităților, secțiilor, compartimentelor respective, iar în celelalte cazuri în care se menționează personalul de specialitate medico-sanitar, personalul de specialitate din compartimentele paraclinice medico-sanitare, personalul din activitate de cercetare, personalul auxiliar sanitar, etc. se înțelege numai personalul cuprins în categoriile respective conform nomenclatorului de funcții în vigoare.
În acest context, având în vedere că în privința acordării sporului de 50%, prin regulament este menționat doar personalul mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator, fără a fi menționați și medicii chirurgi, prin prisma prevederilor sus-menționate, este evident că reclamanții nu se încadrează în categoria personalului beneficiar al sporului solicitat, aceștia nefiind încadrați în blocul operator, ei fiind angajați ai secției în care își desfășoară activitatea.
O dovada că reclamanții nu se încadrau până la data de 20 decembrie 2008 în categoria personalului îndreptățit să beneficieze de sporul de 50% prevăzut de art. 13 lit. e din OUG nr. 115/22005, o constituie și faptul că prin Legea nr. 304/2008 privind aprobarea OG nr. 17/2008 pentru modificarea și completarea OUG nr. 115/2004 s-a modificat art. 13 lit. e din OUG nr. 115/2004 prevăzându-se expres că de sporul pentru condiții deosebit de periculoase beneficiază șimedicii despecialitate chirurgicale.
Prin urmare, având în vedere că până la data intrării în vigoare a acestei legi (20 decembrie 2008) medicii chirurgi nu erau incluși în categoria personalului beneficiar al sporului pentru condiții deosebit de periculoase, pretențiile acestora pe perioada anterioară datei menționate sunt nefondate.
Pe de altă parte, în legătură cu pretențiile formulate de reclamanți prin acțiunea introductivă, trebuie avut în vedere că aceștia și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art. 27 din OG nr. 137/2000, invocând faptul că prin neacordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase sunt discriminați în raport cu personalul mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator și care beneficiază de sporul menționat. Instanța de fond a reținut, de asemenea că pretențiile reclamanților își găsesc temeiul în discriminare, aceștia fiind discriminați în sensul art. 2 alin. 1 - 3, art. 6 din OUG nr. 137/2000, întrucât nu li s-a acordat sporul solicitat, pe motiv că nu fac parte din categoria personalului încadrat în blocul operator.
Prevederile art. 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000, precum și prevederile art. 1 și art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000, prin mai multe decizii ale Curții Constituționale (deciziile nr. 818-821 din 3 iulie 2008), au fost declarate neconstituționale. Astfel, s-a constatat că dispozițiile sus-menționate sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. De asemenea, prin Decizia nr. 1325/2008, Curtea Constituțională a constatat că înțelesul dispozițiilor OG nr. 137/2000 prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță este definitivă și obligatorie.
Având în vedere că prin prisma celor statuate de Curtea Constituțională, discriminarea nu poate fi constatată împotriva unei dispoziții legale exprese, iar în speță reclamanților li s-a acordat beneficiul unor prevederi legale, deși nu se încadrau în categoria personalului vizat de prevederile legale respective, instanța de recurs reține că sentința atacată a fost pronunțată cu ignorarea caracterului general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale.
De altfel se apreciază că prin apariția Legii nr.304/2008 legiuitorul a stabilit că și pentru medicii chirurgi este necesar a se acorda un spor pentru condiții periculoase, subliniind faptul că până la apariția Legii nr.304/2008 acest spor nu le-a fost acordat. Ca urmare se va proceda la modificarea hotărârii atacate în sensul că pentru perioada 26.01.2006 - 21.12.2008 se vor respinge solicitările reclamanților ținându-se cont de deciziile nr.818, 821 ale Curții Constituționale publicate în Monitorul Oficial din 16 iulie 2008 prin care au fost declarate neconstituțional prevederile art.1,2 alin.3 și art.27 alin. din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență M, cu sediul în Târgu-M,-, împotriva sentinței civile nr.760 din 1 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Admite recursurile declarate de reclamanții, -, -, -, --, și -, toți cu domiciliul procesual ales în Târgu-M,-, județul M, și pârâtul Ministerul Sănătății, cu sediul în B,--3, sector 1, împotriva aceleiași hotărâri.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că obligă în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de 100 % din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase, începând cu data de 20.12.2008, precum și pe viitor.
Respinge petitul privind obligarea pârâților în solidar la plata unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sportul de 50 % din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase, începând cu data de 26.01.2006 și până la data de 20.12.2008.
Menține restul dispozițiilor din hotărârea atacată.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 decembrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
22 exp./24.12.2009.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
