Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Sentința 18/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 18/F-CM
Ședința publică din 14 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu Amalia
Judecător - ---
Asistent judiciar -
Asistent judiciar
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță, acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, precum și cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și consilier juridic pentru chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești solicită respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar. În subsidiar, solicită admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor așa cum a fost formulată.
Reprezentantul chematului în garanție solicită respingerea cererii, Ministerul Economiei și Finanțelor neavând calitate procesuală pasivă în cauză. În subsidiar, solicită respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
CURTEA:
Deliberând constată următoarele:
La data de 19.11.2008, sub nr- s-a înregistrat acțiunea formulată de reclamanții:, -, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, prin care solicită obligarea acestora la restituirea sumelor corespunzătoare procentului de 9,5%, reprezentând contribuție de asigurări sociale, reținut din drepturile salariale restante, tranșa întâi achitate în luna octombrie 2008; obligarea pârâților de a nu reține din tranșele care urmează a fi achitate în lunile aprilie și octombrie 2009, contribuția la asigurări sociale de 9,5%, deoarece reclamanții nu o datorează pentru drepturi salariale născute înainte de 1.08.2007.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că le-a fost reținut procentul de 9,5% reprezentând contribuție la asigurări sociale, cu ocazia plății drepturilor salariale prevăzute în hotărârile judecătorești, respectiv sentința civilă nr.311/7.04.2008; nr.323/7.04.2008 și 360/18.04.2008 pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în procent de 30%.
Reclamanții susțin că în cauză nu se aplică dispozițiile Legii nr.250/2007 și ale Ordinului nr.680/01.08.2007, acestea neretroactivând, pentru drepturi salariale restante, respectiv ianuarie 2003 - aprilie 2008. Se menționează că aceste drepturi salariale nu au fost încasate la timp, însă nu din vina reclamanților, încât acestea nu pot fi grevate, la momentul efectuării plății de alte taxe, impozite și contribuții, decât cele existente la data când trebuia efectuată plata.
Aplicând actele normative pentru o perioadă anterioară adoptării acestora, pârâții au încălcat principiul neretroactivității legii, iar pe de altă parte reclamantul a fost discriminat față de alți salariații care au realizat la acel moment venituri salariale mai mari decât cele 5 salarii medii pe economie.
Prin întâmpinarea formulată (filele 19-27), pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat inadmisibilitatea acțiunii, arătând că prin decizia nr.821/3.07.2008, Curtea Constituțională Constituțională a constatat că dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 din nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Prin aceeași întâmpinare s-a solicitat respingerea acțiunii, invocându-se excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, motivat de faptul că procedura de restituire a sumelor reprezentând contribuție individuală de asigurări sociale reținute de la asigurați, plătită în plus față de plafonul maxim se aprobă de către conducătorul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Cu privire la capătul doi de cerere se invocă excepția prematurității formulării acestuia.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii formulate, arătându-se că alin.3 al art.23 din Legea nr.19/2000 a fost modificat prin Legea nr.250/2007, în sensul că baza de calcul prevăzută la alineatele 1 și 2 este venitul brut realizat lunar.
Acest text a fost abrogat apoi prin nr.OUG91/2007, care a prevăzut că procentul de 9,5% pentru calcularea contribuției de asigurări sociale este aplicat pentru magistrat la venitul lunar brut individual.
Susține pârâtul că nu se poate vorbi despre o încălcare a principiului neretroactivității legii, întrucât drepturile acordate reclamantului nu reprezintă drepturi salariale restante, ci despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantului prin neacordarea acestor drepturi, ca atare, cu ocazia achitării lor, trebuie calculate și reținute contribuțiile prevăzute de legile în vigoare la data efectuării plății.
Mai arată pârâtul că măsurile adoptate de legiuitor nu au caracter discriminatoriu, întrucât egalitatea în fața legii nu înseamnă uniformitate, iar prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport cu natura diferită a raporturilor reglementate.
În ceea ce privește actualizarea drepturilor salariale solicitate, același pârât a arătat că nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, angajarea cheltuielilor din bugetul de stat putându-se face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Prin cererea formulată la 8.12.2008 (filele 16-18 dosar), pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a chemat în garanție pe Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca, în situația în care va fi admisă acțiunea reclamantului, chematul în garanție să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008.
Curtea analizând acțiunea prin prisma motivării făcute și a probelor administrate, constată că aceasta este neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.137 alin.1 Cod pr.civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor invocate:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public - parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, invocată de către acesta este neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare, constatându-se că acesta are calitatea de angajator al reclamanților, existând raporturi juridice de muncă între acest pârât și reclamanți, iar procedura de restituire a procentului de 9,5%, reținut la asigurări sociale, în sensul aprobării, în cazul restituirii acestor sume de către conducătorul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, nu conduce la lipsa calității procesuale pasive a pârâtului amintit.
Referitor la cererea formulată de pârâtul amintit, prin care solicită introducerea în cauză a Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale se constată că pârâtul nu și-a precizat cererea ca fiind chemare în garanție și cum acesta nu era în măsură să solicite introducerea în cauză a altor pârâți, iar reclamanții nu au formulat o asemenea cerere, aceasta nu a mai fost luată în considerare.
Excepția prematurității formulării capătului doi de cerere este întemeiată, urmând aoa dmite ca atare, constatându-se că procentul de 9,5%, până în prezent nu a fost reținut din drepturile salariale ce urmează a fi plătite în lunile octombrie și noiembrie 2009.
Excepția inadmisibilității acțiunii de față este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Printr-o serie de sentințe civile, respectiv: sentința civilă nr.311 și 323 din 7.04.2008, precum și sentința civilă nr.360/18.04.2008 pronunțate de Tribunalul Vâlcea au fost admise acțiunile formulate de reclamanți, cu obligarea pârâților la plata drepturilor salariale restante, pentru perioada ianuarie 2003 - aprilie 2008.
Cu ocazia plății de către pârâți a acestor drepturi salariale, au fost aplicate dispozițiile art.23 din Legea nr.19/2000, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.250/2007, reținându-se un procent de 9,5%, contribuție de asigurări sociale.
Textul de lege, în forma în vigoare la data executării sentințelor, prevedea că aza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie: a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art.5 alin.1 pct.I, sau veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prevăzuți la art.5 alin.1 pct.II; b) venitul lunar asigurat, prevăzut în declarația sau în contractul de asigurare socială, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut. Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că aza de calcul prevăzută la alin.1 și 2 este venitul brut realizat lunar.
Este greșită susținerea de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că în speță nu ar fi vorba despre drepturi salariale, deoarece, așa cum rezultă din titlul executoriu, reclamanților le-a fost acordat, prin hotărâri judecătorești, drepturi salariale. Ori, potrivit art.155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Rezultă deci, fără dubiu, că sumele acordate reclamanților sunt drepturi salariale, iar nu despăgubiri.
De altfel, dacă natura acestor drepturi nu ar fi fost salarială, nici nu s-ar fi pus problema plății pentru acestea a contribuției individuale de asigurări sociale în conformitate cu Legea nr.19/2000.
reclamanții în acțiunea formulată că, la calcularea contribuției de asigurări sociale trebuia avută în vedere forma anterioară a articolului 23 alin.3 din Legea nr.19/2000, formă în vigoare în perioada ianuarie 2003 - aprilie 2008 (perioadă pentru care le-au fost acordate reclamanților drepturile salariale), care prevedea că aza de calcul prevăzută la alin.1 și 2 nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut.
Curtea însă apreciază ca neîntemeiată această susținere, deoarece calcularea contribuției de asigurări sociale trebuie făcută conform legislației în vigoare la data plății efective a contribuțiilor respective, iar nu la data la care sporurile salariale erau datorate.
De altfel, și celelalte rețineri datorate pentru aceste sume (impozit, asigurări de sănătate și șomaj), au fost și trebuie calculate în conformitate cu legislația în vigoare la data plății efective a drepturilor salariale restante. Astfel, spre exemplu, impozitul pentru drepturile salariale anterioare datei de 1 ianuarie 2005 a fost aplicat în cota unică (valabilă de la 1 ianuarie 2005), iar nu în cotele progresive existente la data la care sporul de vechime a fost datorat.
În aceste condiții, instanța constată că angajatorul a calculat corect contribuția de asigurări sociale, în funcție de actul normativ în vigoare la data plății efective a drepturilor salariale restante și, ca atare, nu se poate pune problema încălcării principiului neretroactivității legii, așa cum greșit susțin reclamanții.
De asemenea, curtea apreciază că în speță nu se poate reține existența discriminării față de persoanele ale căror contribuții de asigurări sociale au fost calculate și plătite cu respectarea limitei maxime de 5 salarii medii pe economie, anterior modificării art.23 alin.3 din Legea nr.250/2007, deoarece acestor persoane le-a fost calculată contribuția de asigurări sociale în funcție de legislația în vigoare la data respectivă.
Reclamanții ar putea, eventual, invoca discriminarea numai față de persoane aflate în situații identice sau similare cu a acestora, adică pentru drepturi salariale plătite după adoptarea Legii nr.250/2007, în situația în care pentru aceste persoane contribuția de asigurări sociale ar fi fost calculată conform legii anterioare.
Față de aceste considerente, curtea apreciază că acțiunea este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge și, pe cale de consecință, va respinge și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI cu sediul în Pitești,--7, județul A, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, precum și cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător,
- - - ---
Asistent judiciar, Asistent judiciar,
-
Grefier,
Red.
/Ex.13/27.01.2009.
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Veronica Șerbănoiu Bădescu Amalia
