Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1830/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1830/
Ședința publică din 10 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii, și, cu domiciliul ales în Tg-M,- A, împotriva deciziei civile nr.530 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Tg-M în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul contestatorilor, av., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că prezenta contestație este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra contestației în anulare formulată în cauză.
Reprezentantul contestatorilor solicită admiterea contestației conform memoriului de la dosar, desființarea în tot a deciziei atacate, rejudecarea recursului și pe fond menținerea în întregime a sentinței civile pronunțată de Tribunalul Mureș, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin decizia civilă nr.530/23.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel Tg.M în dosarul nr- s-a admis recursul declarat de pârâții Ministerul Administrației și Internelor - Direcția generală Juridică, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Economiei și finanțelor prin M împotriva sentinței civile nr.974 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
S-a modificat în tot hotărârea atacată și s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean de Poliție M, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, privind chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, fără cheltuieli de judecată.
În considerentele deciziei, Curtea a reținut că, reclamanții intimați au calitatea de personal civil contractual al Inspectoratului Județean de Poliție M, conform adeverințelor depuse la dos fond filele 8-24, ca urmare se apreciază că drepturile bănești ale personalului contractual civil sunt reglementate de OG 24/2000 care la art.11/15 stabilește categoriile expres prevăzute de legiuitor ca fiind excluse ce li se aplică aceste text de lege.
Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții din însăși denumirea sa denotă că și acest text de lege acordă drepturi salariale și personalului civil din aceste instituții.
Reclamanții în speța dedusă judecății fac parte din categoria personalului contractual și ocupă funcții ca secretar dactilograf, referent, operator controlor date, tehnician atribuții care îi diferențiază de atribuțiile polițiștilor, deci nu se apreciază a avea atribuții similare polițiștilor așa cum a reținut instanța de fond.
Ca urmare s-au admis recursurile declarate și s-a modificat în tot hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți, ca nefondată.
In baza art.60 Cod procedură civilă s-a respins și cererea de chemare în garanție ca urmare a respingerii acțiunii principale.
Împotriva acestei decizii în termen legal au formulat contestație în anulare, contestatorii:, și, în baza disp. art.317-318 Cod procedură civilă.
Analizând legalitatea și temeinicia contestației formulate de contestatorii mai sus menționați, în baza disp. art.317-318 Cod procedură civilă, având în vedere prevederile legale, Curtea apreciază că, contestația în anulare este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Referitor la prev. articolelor 317 și 318 Cod procedură civilă, care stabilesc posibilitatea de a ataca o hotărâre irevocabilă, această cale de atac extraordinară, poate fi invocată, în condițiile în care pronunțarea acestei hotărâri s-a făcut ca rezultat al unei greșeli materiale. Atât doctrina cât și practica judiciară de comun acord au stabilit faptul că prin greșeală materială se înțelege greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de interpretare a dispozițiilor legale de apreciere a probelor din dosar, acestea fiind în opinia instanței motive pentru exercitarea altor căi de atac.
În cazul de față, analizând motivele contestației în anulare formulată, reiese cu claritate faptul că, contestatorii, invocă motive prin care solicită desființarea în întregime a deciziei civile nr.530/23.04.2009 a Curții de Apel Tg.M, rejudecarea căii extraordinare a recursului, în sensul menținerii în întregime a sentinței civile nr.974/2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, ca fiind legală, dat fiind faptul că este "inadmisibilă efectuarea unei diferențieri între personalul contractual civil și personalul cu statut de funcționar public, cu privire la sporul de fidelitate și prima de concediu, având în vedere pe de o parte, faptul că, ambele categorii de personal își desfășoară activitatea în aceleași condiții, iar pe de altă parte, însuși legiuitorul a înțeles să nu facă diferențieri între cele două categorii de personal, în privința altor sporuri".
Având în vedere disp. art.318 Cod procedură civilă și motivul invocat mai sus se constată că nu sunt respectate prevederile legale ale textului, stabilite de legiuitor pentru admisibilitatea contestației în anulare, întrucât se constată că nu este o greșeală materială așa cum susțin contestatorii, că instanța de recurs a reținut că reclamanții intimați au calitatea de personal civil contractual al Inspectoratului Județean de Poliție M, conform adeverințelor depuse la dos. fond filele 8-24, ca urmare se apreciază că drepturile bănești ale personalului contractual civil sunt reglementate de OG 24/2000 care la art.11/15 stabilește categoriile expres prevăzute de legiuitor ca fiind excluse ce li se aplică aceste text de lege, iar Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții din însăși denumirea sa denotă că și acest text de lege acordă drepturi salariale și personalului civil din aceste instituții, deci reclamanții fac parte din categoria personalului contractual și ocupă funcții ca secretar dactilograf, referent, operator controlor date, tehnician atribuții care îi diferențiază de atribuțiile polițiștilor, deci nu se apreciază a avea atribuții similare polițiștilor așa cum a reținut instanța de fond.
În ceea ce privește motivul invocat de contestatori că instanța ar fi interpretat greșit prev. Legii nr.138/1999 - privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice, de apărare națională, ordine publică și siguranța națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, instanța constată că nu se încadrează în prevederile textului invocate de contestatori, întrucât o greșeală eventuală de judecată nu se poate considera a fi o greșeală materială.
Așa fiind, se apreciază ca nefiind îndeplinite prev. art.318 Cod procedură civilă, stabilite de legiuitor în mod expres și limitativ pentru admisibilitatea contestației în anulare și urmează a se proceda la respingerea acesteia, considerându-se că motivele de fapt și de drept invocate în susținerea ei sunt nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii, cu domiciliul ales în Tg-M,- A, împotriva deciziei civile nr.530 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Tg-M în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.AV
Tehnored.CC/2 exp.
12.01.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
