Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1831/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1831/
Ședința publică din 10 decembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 1674 din 7 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în raport de actele și lucrările dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1674 din 7 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H; s-a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, Tribunalul Harghita, Ministerul Finanțelor Publice, obligând pârâții să plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 16.06.2009 până la data pronunțării hotărârii, precum și pentru viitor; a obligat pârâții să actualizeze sumele reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică cu rata inflației, calculată până la data plății efective, a obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare în vederea efectuării plăților solicitate de către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la chemarea în judecată a Ministerului Finanțelor Publice, instanța de fond a apreciat că potrivit Legii 500/2002 acest minister este cel care coordonează acțiunile aflate în responsabilitatea guvernului cu privire la întregul sistem bugetar. Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite. Nu în ultimul rând calitatea procesuală a acestui minister se justifică și prin disp.art.1 din OG 22/2002 aprobată prin Legea 288/2002 potrivit căreia executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Cu privire la fondul cauzei instanța a reținut că reclamantul își desfășoară activitatea la Judecătoria Miercurea Ciuc, în calitate de magistrat, raporturile juridice de muncă ale acestuia fiind guvernate de Codul muncii conform disp.art.1 și art.295.
Prin prevederile art.1 pct.42 din OG 83/2000 acest spor salarial a fost înlăturat însă această dispoziție cuprinsă în OG nu-și produce efectele fiind contrară prevederilor art.41 alin.2, art.16, artt.15 și art.53 din Constituție coroborat cu prev.art.11 și 20 din Constituție precum și cele ale Protocolului 12 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului.
În altă ordine de idei, a reținut instanța de fond, prevederile art.1 pct.42 din OG 83/2000 sunt contrare disp.art.73 alin.3 lit.i, art.1 alin.3 și alin.5, art.115 alin.1, 2 din Constituție, art.4 alin.1,2 și art.56 alin.2 din Legea 24/2000. Astfel, salarizarea și drepturile personalului din organele autorității judecătorești sunt parte integrantă a domeniului rezervat legii organice conform art.73 alin.3 lit.i din Constituție, deoarece vizează elemente ale organizării și funcționării instanțelor judecătorești și a unităților de parchet, fapt confirmat și de disp.art.1, art.98, art.149-150 din legea 92/1992, art.1, art.73-74 din Legea 303/2004, art.133-134 și art.135 din Legea 304/2004.
În domeniile rezervate legi organice este inadmisibilă emiterea unei ordonanțe de guvern care să producă efecte valide. OG 83/2000 a fost aprobată prin Legea 334/2001, care însă este o lege ordinară, deci nici acest din urmă act normativ nu este să producă efecte juridice asupra drepturilor instituite prin art.47 din Legea 50/1996.
Nu în ultimul rând prin art.1 lit.Q pct.1 din Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să aducă numai modificări și completări la Legea 50/1996, iar nu să opereze abrogări în textul acestei legi. Ori de câte ori Guvernul este abilitat să opereze abrogări în cuprinsul unor acte normative această abilitare este expresă. Potrivit art.56 din Legea 24/2000, modificarea, completarea și abrogarea sunt evenimentele legislative distincte și inconfundabile, definite distinct de legiuitor, iar abrogarea poate fi dispusă doar prin acte normative de același nivel sau de nivel superior actului abrogat.
Din cele expuse anterior rezultă că abrogarea disp.art.47 din Legea 50/1996 s-a efectuat cu încălcarea prevederilor Legii 125/2000, a prevederilor Constituției și nu în ultimul rând a dispozițiilor anterior citate cuprinse în Legea 24/2000.
Pe de altă parte, dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 nu au fost abrogate nici prin prev.art.50 alin.2 din nr.OUG 177/2002 deoarece aceste prevederi dispun abrogarea art.1 ind.1 din Legea nr.50/1996 respectiv drepturi referitoare la "salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului asimilat". Art.47 din Legea 50/1996 nu este cuprins în cap.I secțiunea Ial egii ci într-un alt capitol, respectiv cap.V "dispoziții comune".
Dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 nu au fost abrogate nici prin prv.art.41 lit.f din OUG nr.27/2006 deoarece și acest act normativ prin art.32 permite beneficiul dreptului complementar la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Disp.art.47 din legea 50/1996 nu au fost abrogate nici prin art.30 lit.a din OG 8/2007, situația fiind similară cu cea expusă anterior, respectiv imposibilitatea emiterii unor ordonanțe de guvern care să abroge dispoziții cuprinse într-o lege organică.
Prin decizia nr.21 din 10.03.2008 pronunțată de ÎCCJ s-a constat cu putere interpretativă obligatorie că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001.
Cu referire la actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație instanța de fond a găsit această cerere admisibilă și făcând aplicarea dispozițiilor art.1082 și 1084 cod civil și art.161 alin.4 Codul muncii.
Apreciind asupra celor de mai sus, instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva sentinței civile menționate, a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii civile înaintată de reclamant pentru lipsa calității procesuale pasive a ministerului.
În motivarea recursului s-a arătat că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neexistând raport juridic de muncă cu reclamantul, fiind terț față de raporturile juridice existente între reclamant și ceilalți pârâți. Rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a elabora bugetul de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, neavând atribuții în gestionarea instanțelor judecătorești.
S-a mai arătat că se impune a se reține și excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice H dat fiind că nici între această instituție și reclamant nu există nici un raport juridic care să determine obligații de natură salarială, fiind doar subordonata Ministerului Finanțelor Publice care nu are atribuții în ceea ce privește elaborarea legilor bugetului de stat.
Referitor la fondul cauzei. s-a arătat că prin cererea de chemare în judecată nu se precizează care este cuantumul despăgubirilor, astfel că obiectul nu este determinat. S-a mai arătat că nici chiar în cazul în care abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 ar fi intervenit odată cu abrogarea nr.OUG 177/2002, nu se poate spune că abrogarea acestui act normativ ar putea duce la repunerea în vigoare a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996. Acțiunea este astfel neîntemeiată.
Recursul dedus judecății este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Potrivit Legii nr. 500/2002 și HG nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar. De asemenea, ministerul răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
În plus, calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice rezidă și din dispozițiile art.1 din nr.OG nr. 22/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile, se realizează din sume aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
În contextul menționat, nu se poate susține că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, sens în care orice hotărâre judecătorească de genul celei din speță ar fi inexecutabilă. De asemenea, Direcția Generală a Finanțelor Publice H are calitate procesuală pasivă în cauză, tot în baza textelor de lege menționate, în condițiile în care realizează în teritoriu politica bugetară a ministerului.
În ceea ce privește obiectul cererii de chemare în judecată, potrivit art. 112 pct. 3 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui, atunci când stabilirea acestei valori este posibilă. Potrivit acestor prevederi, considerăm că susținerile recurentei sunt neîntemeiate.
Totodată și criticile vizând fondul cauzei sunt nefondate.
Instanța de fond a argumentat în mod corect sentința atacată reținând că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu au fost abrogate nici prin prevederile art. 41 lit. f din nr.OUG 27/2006 și nici prin art. 30 lit. a din nr.OG 8/2007.
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat indirect în ceea ce privește dreptul reclamantului de a beneficia de sporul solicitat, prin decizia nr. 21/2008.
Față de cele ce preced, nefiind incidente motivele prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, iar curtea nereținând din oficiu motive de casare de ordine publică, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 1674/7 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 10 decembrie 2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
7 exp./11.01.2010
Jud.fond: Sz.;
Asist.jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
