Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1857/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1857/R/2009
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Eugenia Pușcașiu Dana Cristina
- -
GREFIER:
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de reclamanții (), -, -, de intervenienții, și, respectiv de pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 668 din 15 aprilie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții TRIBUNALUL CLUJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect calcul drepturi salariale spor de risc 2004-2007.
dezbaterilor s-a consemnat în încheierea ședinței publice din data de 05 octombrie 2009, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.668 din 15.04.2008, pronunțată de TRIBUNALUL CLUJ în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării invocate din oficiu de instanța și respinge acțiunea față de acesta.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul ales la C, și respinsă acțiunea față de acesta.
A fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții -, -, (), și intervenienții în nume propriu, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ.
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata actualizată, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, pentru perioada noiembrie 2000 - 15.04.2008.
A fost obligată Curtea de APEL CLUJ la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor de încasat cu acest titlu și respinsă cererea privind obligarea plății sumelor menționate și pentru viitor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de magistrați și personal auxiliar de specialitate la Judecătoria D e
În Legea nr.50/1996 era prevăzut sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în art.47, care a fost abrogat de Guvernul României prin OG 83/2000.
În conformitate cu Titlul IV din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, pentru elaborarea actelor normative, completarea, modificarea, abrogarea actelor normative sunt evenimente distincte care pot fi dispuse și efectuate prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv.
Prin urmare, abrogarea parțială a unui act normativ prin OG nr. 83/2000 reprezintă o modificare a acestuia efectuată printr-un act normativ de nivel inferior legii, respectiv printr-o ordonanță de guvern și nu se încadrează în limitele stabilite prin Legea nr. 125/2000.
Această intervenție a Guvernului României a prejudiciat magistrații și personalul auxiliar, deoarece ca urmare a specificului activității aceștia erau îndreptățiți să primească sporul de risc și suprasolicitare. Chiar dacă ulterior acestei intervenții au fost alte acte normative care au majorat indemnizațiile reclamanților, ele nu au privit acest spor, ci au adaptat în context general salariile persoanelor care lucrează în activitatea judiciară la situația economică a statului.
Întrucât toate aspectele avute în vedere la data adoptării prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 se regăsesc și în prezent în activitatea persoanelor vizate inclusiv a reclamanților, aceștia fiind și în prezent expuși riscului și suprasolicitării neuropsihice, dreptul reclamanților este actual și evident.
În acest sens, sunt de amintit și prevederile Directivei nr. 89/391/CEE, implementată în sistemul legislativ românesc prin Legea nr. 319/2006, care prin art. 6 prevăzut obligația generală a angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea angajaților sub toate aspectele legate de muncă. Ca urmare, art. 47 din Legea nr. 50/1996 se constituie într-un echivalent bănesc privind asigurarea securității și sănătății, iar sporul salarial indicat, fiind o compensație (în sensul îndeplinirii de către angajator obligației imperativ prevăzute de art. 6 alin. 1 în actul normativ amintit), pentru risc și suprasolicitare neuropsihică la care sunt supuși magistrații, se impune a fi menținut, cu atât mai mult cu cât pentru evitarea riscului magistrații sunt nevoiți să suporte cheltuieli suplimentare, cheltuieli interzise expres prin alin. 3 al art. 6 din Legea nr. 319/2006 și art. 7 alin. 6, care prevede că: "Măsurile privind securitatea, sănătatea și igiena în muncă nu trebuie să comporte în nicio situație obligații financiare pentru lucrători". Acest spor trebuie acordat tocmai ca o măsură eficientă pentru combaterea riscurilor în profesie și pentru evitarea consecințelor negative ale suprasolicitării neuropsihice.
Așadar, afirmativa abrogare a art. 47 din Legea nr. 50/1996, dispusă prin OG nr. 83/2000 nu poate produce efecte juridice, deoarece guvernul nu avea abilitare legală pentru a interveni în această modalitate asupra Legii nr. 50/1996. Prin Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost împuternicit să completeze sau să modifice actul normativ indicat, dar nu și să abroge dispoziții ale acestuia, iar abrogarea s-a efectuat cu încălcarea principiului stabilit de art. 56 din Legea nr. 24/2000, în sensul că această operațiune s-a efectuat printr-un act normativ inferior textului inițial;
Raportat la art.57 din Legea nr. 24/2000, dispozițiile OG nr. 83/2000 nu au produs efectele juridice asupra textului cuprins în art. 47 din Legea nr. 50/1996. Nici ulterior aceste dispoziții legale nu au fost legal abrogate, expres sau implicit.
În consecință, excepțiile ridicate de pârâți sunt întemeiate doar parțial.
De asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării va fi admisă, întrucât acest pârât nu are calitatea de angajator și nici nu există vreo prevedere legală care să susțină prezența în calitate de pârât în acest proces.
În chemarea în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a fost chemat pentru a efectua toate demersurile legale ce se impun în vederea asigurării acestor drepturi salariale, astfel că această cerere va fi admisă.
Excepția prescripției nu poate fi luată in considerare, deoarece față de prevederile art.41 alin.2 și 53 din Constituția României abrogarea unui text legal făcută cu încălcarea Constituției nu a produs nici un efect în afară de acela al suspendării cursului prescripției extinctive.
Potrivit Deciziei 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -secțiile unite, în dosar nr.5/2008 s-a statuat faptul că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% calculat la indemnizația brută, respectiv la salarul de bază brut lunar și după intrarea in vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, decizie care conform art.329 alin.3 pr.civ. este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Drepturile salariale au fost acordate până la data pronunțării, întrucât obligația angajatorului de a plăti salariul este stabilită în baza unei legi pe care Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat-o ca deplin valabilă și nu în baza hotărârii judecătorești care trebuie să se raporteze la legislația în vigoare la data pronunțării, neputând constitui bază pentru un drept salarial în viitor.
În consecință, apreciind că drepturile salariale solicitate sunt întemeiate, tribunalul a admis în parte atât acțiunea reclamanților cât și cererea de chemare în garanție și în conformitate cu prevederile art.47 din Legea nr.50/1996, raportat la art.155 muncii și urm. a obligat pârâții în solidar, la plata actualizată, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, pentru perioada noiembrie 2000 - 15.04.2008 și a obligat Curtea de APEL CLUJ să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ, reclamanții și intervenienții.
Prin recursurile declarate de pârâți s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile care nu se încadrează în termenul de 3 ani de la înregistrarea acțiunii, respectiv o cerere de intervenție.
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat lipsa rolului său în procesul bugetar, conform Legii nr.500/2002.
Prin recursurile declarate de reclamanți și intervenienți s-a solicitat obligarea pârâților la plata sporului pretins și pentru perioada ulterioară datei de 15.04.2008 precum și în continuare.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Susținerile recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor referitoare la încălcarea Legii nr.500/2002 sunt nefondate din prisma următoarelor considerente:
Astfel, potrivit art.15 din HG nr.83/03.02.2005, publicată în Monitorul Oficial, partea I din 11.02.2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: " elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este C care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Justiției, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice referitoare la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Cu toate acestea, recursurile declarate de pârâți sunt întemeiate sub aspectul excepției prescripției dreptului la acțiune.
În raport de obiectul acțiunii și al cererii de intervenție - pretenții cu caracter de drepturi salariale începând cu data de 01.11.2000- cererea reclamanților înregistrată la data de 11.06.2007 și cererea de intervenție înregistrată la data de 14.01.2008 sunt prescrise în parte.
Astfel, drepturile salariale pretinse sunt supuse unui termen de prescripție de 3 ani, conform art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, care începe să curgă, potrivit art.7 din același act normativ, la data când se naște dreptul la acțiune.
Or, drepturile salariale pretinse au caracterul unor prestații succesive, achitate lunar, astfel încât pentru fiecare prestație dreptul la acțiune se stinge, conform art.12 din Decretul nr.167/1958, printr-o prescripție distinctă, care a operat, în speță, pentru perioada anterioară datei de 01.06.2004 în cazul reclamanților, respectiv a datei de 01.01.2005 în cazul intervenienților, fiind avută în vedere împrejurarea că scadența acestor drepturi este în luna ulterioară celei pentru care sunt datorate.
De asemenea, Curtea constată că în cauză nu a intervenit vreo cauză suspensivă sau interuptivă a cursului prescripției extinctive, ipoteza reținută de prima instanță, respectiv că o abrogare nelegală are ca efect întreruperea prescripției neavând suport legal, raportat la prevederile Decretului nr. 167/1958.
De asemenea, recursurile reclamanților și intervenienților sunt întemeiate.
Astfel, acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică și pentru viitor este justificată în raport de dispozițiile art.110 alin.2 pr.civ. conform cărora "se poate de asemenea cere, înainte de termen, executarea la termen a unei.prestațiuni periodice" și având în vedere că nu reprezintă plata anticipată a unui drept salarial, ci executarea unei obligații salariale la scadență.
Cum sporul pretins prin acțiune are caracterul unui drept salarial, așadar al unei "prestațiuni periodice" și având în vedere că nu este justificată intentarea periodică de către reclamanți a unor acțiuni având ca obiect plata acestui spor câtă vreme starea de fapt și de drept este neschimbată, Curtea de Apel va admite recursurile reclamanților și intervenienților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarat de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL CLUJ și admite recursurile declarate de reclamanții (), -, -, de intervenienții, împotriva sentinței civile nr. 668 din 15.04.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca prescrisă acțiunea reclamanților pentru drepturile salariale anterioare datei de 01.06.2004, respinge ca prescrisă cererea de intervenție pentru drepturile salariale anterioare datei de 01.01.2005 și obligă pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru perioada ulterioară datei de 15.04.2008 până la zi, precum și în continuare, în raport de activitatea efectiv desfășurată.
Menține celelalte dispoziții.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 07.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Eugenia Pușcașiu Dana Cristina
- - - - - -
GREFIER
Red./
44 ex./30.10.2009
Jud.fond./
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Eugenia Pușcașiu Dana Cristina
