Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1859/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civil, de munc și asigurri sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVIL NR. 1859/R/2009
Ședința public din 07 octombrie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECTORI: - -
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare - în vederea pronunțrii - recursurile declarate de pârâtul- chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin a Jud. M și pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNG ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.608 din 09.05.2008, pronunțate de Tribunalul Maramure ș în dosarul civil nr-, privind și pe reclamanții intimați, și precum și pe pârâții intimați DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZAT ȘI TERORISM DIN CADRUL PARCHETULUI DE PE LÂNG ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, vând ca obiect calcul drepturi salariale - spor de risc.
dezbaterilor s-a consemnat în încheierea ședinței publice din data de 05 octombrie 2009, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrant din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civil nr. 608/09.05.2008, pronunțat în dosar nr- al Tribunalului Maramure ș, s-a admis acțiunea civil formulat de reclamanții, ȘI în contradictoriu cu pârâții: 1. MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție; 2.Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat și Terorism din cadrul Parchetului de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție; 3. Ministerul Finanțelor Publice și, în consecinț, pârâții 1-2 au fost obligați la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic, în procent de 50% calculat la indemnizația brut de încadrare a reclamanților, dup cum urmeaz: începând cu data de 1.12.2004 și pân în prezent pt. reclamanta; începând cu data de 1.11.2005 și pân în prezent pt. reclamantul; începând cu data de 1.09.2005 și pân în prezent pt. reclamanta; începând cu data de 1.08.2007 și pân în prezent pt. reclamantul.
A fost respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
A fost admis cererea de chemare în garanție formulat de MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva Ministerului Finanțelor Publice și în consecinț:
Chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat s ia act de obligativitatea adoptrii unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care s includ alocarea sumelor ce reprezint pretențiile bnești ale reclamanților conform prezentei.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, prima instanț a reținut c raportul de munc al reclamanților, procurori în cadrul Parchetului de pe lâng Tribunalul Maramure ș, este un raport de munc tipic, un raport juridic de natur contractual care implic actul de voinț al prților, chiar dac între prți nu se încheie efectiv, un contract individual de munc în form scris.
Acțiunea reclamanților nu vizeaz modul de stabilire a drepturilor salariale, în sensul art. 36 alin.1 din OUG nr. 27/2006 aprobat prin Legea nr. 45/2007, ci efectiv neacordarea unor drepturi legale, a unor drepturi stabilite de legiuitor ceea ce ține de modul de executare a raporturilor de munc, care este apreciat c intr prin prisma dispozițiilor art. 281 Codul muncii, raportat la art. 284 Codul muncii în competența Tribunalului Maramure
Potrivit dispozițiilor art. 283 (1) lit. c Codul muncii, acțiunea privind drepturile salariale pot fi formulate la termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, iar potrivit art.3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, acțiunea având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dac nu a fost exercitat în termenul de prescripție de 3 ani.
Astfel c, raportat la data introducerii acțiunii respectiv 12.06.2007, dreptul material la acțiune pentru perioada 1 mai 2004 - 12.06.2004 este prescris.
Reclamanții și-au fundamentat acțiunea, pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 cu modificrile și completrile ulterioare, potrivit cruia "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiaz de un spor de 50% din salariul de baz brut lunar".
Este adevrat c prin art.1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificare și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Îns, procedându-se astfel, au fost înclcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativ cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevzute de acesta". Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat s emit ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judectorești, republicat".
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000, s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezult din dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnic legislativ pentru elaborarea actelor normative, republicat, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevzut decât posibilitatea modificrii și completrii legii, prin ordonanța emis în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, c acolo unde legislativul a intenționat s acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevzut expres acesta în textul legii de abilitare. Astfel, conform art.1 pct. Q 3 din Legea nr. 125/2003, Guvernul a fost abilitat s emit ordonanț pentru " Abrogarea art.2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1997.".
Faț de cele anterior reținute, întrucât abrogarea realizat prin nr.OG 83/2000 este nelegal, și în plus, subzist rațiunea acordrii sporului de stres, tribunalul a apreciat c pretențiile reclamanților menționați sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic prevzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 pân la data intrrii în vigoare a OG nr. 8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judectorești și ale parchetelor de pe lâng acestea, precum și din cadrul altor unitți din sistemul justiției.
Pentru considerentele reținute, s-a admis acțiunea conform dispozitivului.
În termen legal, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, precum și pârâtul - chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția General a Finanțelor Publice M au formulat recursuri, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecat.
Prin recursul declarat de pârâtul - chemat în garanție Ministerul Economiei si Finanțelor prin Direcția General a Finanțelor Publices-a solicitat
admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulat de reclamanți, cu motivarea c art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat cu mult înainte de intrarea în vigoare a OUG 177/2002, astfel c acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic nu este justificat, neavând un temei legal.
Împotriva aceleeași hotrâri a declarat recurs, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibil.
În motivarea recursului pârâtul arat c instanța de fond a depșit atribuțiile puterii judectorești, dispunând în mod nelegal obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic de 50% din indemnizația de încadrare brut lunar, pentru perioada 01.12.2004 - 14.02.2007, în situația în care actul normativ care prevede acordarea acestui spor a fost abrogat.
În ceea ce privește fondul cauzei, apreciaz c hotrârea pronunțat este lipsit de temei legal și a fost dat cu înclcarea sau aplicarea greșit a legii.
Intimații-reclamanți au solicitat acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, prevzut de art.47 din Legea nr.50/1996 republicat și modificat, începând cu 01.12.2004 și pân în prezent.
Textul de lege - art.47 din Legea nr.50/1996 - pe care intimații - reclamanți și-au întemeiat acțiunea s- aflat în vigoare de la data de 1 octombrie 2000, când a fost emis Ordonanța de Guvern nr.83/2000 - pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, care a abrogat în mod expres acest articol.
Astfel, potrivit art.1 pct.42 din Ordonanța de Guvern nr.83/2000, art.47 a fost abrogat.
La termenul din 05.10.2009, Curtea a invocat din oficiu, camotiv de ordine public, în conformitate cu art. 306 al.2 Cod de procedur civil, excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, pentru perioada 01.12.2004 - 28.02.2005.
Trecând la soluționarea recursurilor formulate, prin prisma motivelor invocate, Curtea a reținut urmtoarele:
Întrucât motivul de recurs invocat de pârâtul - chemat în garanție Ministerul Economiei si Finanțelor prin Direcția General a Finanțelor Publice MM este similar cu motivul de recurs invocat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lâng ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cele dou recursuri nu vor fi analizate separat.
Prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțat de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin. (3) Cod procedur civil c "judectorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic. și dup intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobat prin Legea nr.334/2001".
Aceast decizie a avut în vedere aplicarea și interpretarea unitar a unor dispoziții legale din materia salarizrii, altele decât cele vizând prescripția dreptului material la acțiune, reglementat de Decretul nr.167/1958. Nici în dispozitivul hotrârii și nici în considerentele acesteia, instanța suprem nu face vreo referire la momentul începerii curgerii termenului de prescripție.
Pronunțarea și publicarea în Monitorul Oficial a unei decizii interpretative nu poate naște dreptul la acțiune decât dac are în sine acest obiect și, de asemenea, nu poate întrerupe sau suspenda cursul prescripției, acest din urm aspect excedând atât prevederilor exprese și limitative cuprinse în Decretul nr.167/1958, cât și scopului și finalitții urmrite prin pronunțarea unei decizii în interesul legii.
CEDO a statuat în mod constant c efectivitatea dreptului de acces la un tribunal impune ca exercițiul lui s nu fie afectat de existența unor impedimente de drept, care ar fi de natur s pun în discuție însși substanța sa. În mod evident îns valorificarea unei creanțe este protejat de dispozițiile invocate de recurent, îns nu în mod absolut și protejândsine diepasivitatea creditorilor, trebuind s fie respectate dispozițiilor speciale cuprinse în legea național, respectiv Decretul 167/1958, care reglementeaz atât începutul prescripției extinctive, cât și cauzele de suspendare ale acesteia. Mai mult, reclamanta putea s-și exercite dreptul la acțiune în cadrul termenului de prescripție de 3 ani, iar jurisprudența CEDO invocat nu este aplicabil în cauz, deoarece regimul legal al prescripției extinctive nu s-a modificat succesiv în perioada pentru care reclamanta solicit drepturile salariale.
Drept urmare, independent de previzibilitatea și predictibilitatea dispozițiilor interpretate de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiției, Curtea apreciaz c dreptul la acțiune pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihic nu s-a nscut la pronunțarea deciziei în interesul legii.
Din aceast perspectiv Curtea, raportat la data promovrii acțiunii 21.03.2008, apreciaz c în cauz este incident ca motiv de ordine public, prescripția dreptului material la acțiune al reclamantei, pentru perioada 01.12.2004 - 28.02.2005, excepție pe care o gsește întemeiat.
Nu pot fi primite susținerile recurenților referitoare la abrogarea dispozițiilor legale ce reglementau dreptul salarial pretins întrucât acestea contravin deciziei nr.XXI din 10.03.2008, pronunțate de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în cadrul unui recurs în interesul legii.
Prin prisma motivelor de recurs invocate, cele dou recursuri apar ca neîntemeiate, îns având în vedere incidența motivului de ordine public menționat, Curtea, în conformitate cu art. 312 al.1,4 Cod de procedur civil coroborat cu art. 304 pct. 5 Cod de procedur civil, va admite în parte recursurile și va modifica în parte sentința atacat, în sensul c va respinge ca prescris acțiunea reclamantei pentru drepturile salariale aferente perioadei 01.12.2004-28.02.2005, urmând s mențin restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNG ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr. 608 din 09.05.2008 a Tribunalului Maramure ș pronunțat în dosar nr-, pe care o modific în parte în sensul c respinge ca prescris acțiunea reclamantei pentru pretențiile aferente perioadei 01.12.2004-28.02.2005.
Menține celelalte dispoziții.
Decizia este irevocabil.
Dat și pronunțat în ședința public din 07 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.DG/dact.MM
9ex./21.10.2009
Jud.fond: /
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Sergiu Diaconescu Eugenia Pușcașiu
