Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1864/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1864/R/2009
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Sergiu Diaconescu Eugenia Pușcașiu
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER AL PREUNIVERSITAR împotriva sentinței civile nr. 1487 din 25 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții SCOALA CU CLASELE I-VIII și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, având ca obiect calcul drepturi salariale.
Se constată că la data de 07 octombrie 2009, prin registratura instanței, reclamantul recurent a depus la dosar concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 05 octombrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1487/25.05.2009 a Tribunalului Cluj, s-a respins acțiunea reclamantului Sindicatul Liber al Invățământului Preuniversitar împotriva pârâților Școala cu clasele I-VIII, Consiliul local al comunei, reținându-se următoarele considerente:
Instanța a reținut că potrivit prevederilor art.50 alin.1 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Alineatul următor din același act normativ prevede expres că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. Prin urmare nu este vorba de tranșe de vechime la salarizare, ci de trei tranșe suplimentare care se acordă fiecărui salariat în funcție de vechimea în activitatea în învățământ, tranșe care nu s-au acordat membrilor de sindicat în numele cărora s-a promovat prezenta acțiune.
Potrivit art. 167 din Legea 84/1995 a învățământului și art. 40 alin.2 din HG nr. 2192/2004, pentru aprobarea Normelor Metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, Consiliul local este abilitat să aloce bugetul unității de învățământ din raza sa teritorială.
Prin Legea nr. 154/1998 se stabilesc coeficienții de multiplicare, de ierarhizare pentru funcțiile didactice din învățământ preșcolar, primar, gimnazial, liceal sau de maiștrii, dar Legea nr. 128/1997 a prevăzut cele trei tranșe de vechime suplimentare care nu au fost abrogate prin noile dispoziții, și prin urmare sunt aplicabile în speță. Instanța reține că potrivit prevederilor art. 5 din G nr. 15 din 30 ianuarie 2008 - privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, în coeficienții de multiplicare de nivel minim din anexele nr. 1.1 și 1.2, prevăzuți la ultimele două tranșe de vechime recunoscută de 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/20 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de <LLNK 11997 128 10 202 90 40>art. 90 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare. În coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, oeficienți de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ,sunt cuprinse și creșterile de 1/25din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de <LLNK 11997 128 10 202 50 40>art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Din analiza anexei 2 din G nr. 15 din 30 ianuarie 2008, act care ia în considerare tranșele solicitate și prin comparare cu coeficienții de multiplicare prevăzuți la aceleași tranșe de vechime din anexa 2 din nr.OG 11 din 31 ianuarie 2007 și din anexa 2 din nr.OG 4 din 12 ianuarie 2006 instanța constată că raportul dintre tranșele de vechime este constant, în fapt crescând doar valoarea respectivilor coeficienți. Astfel, spre exemplificare, dacă se ia în considerare coeficientul de multiplicare prevăzut pentru tranșa de vechime 25-30 ani, respectiv 6,308 din G nr. 15 din 30 ianuarie 2008 și se raportează la coeficientul pentru tranșa anterioară (22-25 ani, de 6,031) rezultă un grad de multiplicare de 1,0459. Respectivul raport se menține și dacă se fac operațiile respective în cazul coeficienților de multiplicare din nr.OG 4 din 12 ianuarie 2006 și nr.OG 11 din 31 ianuarie 2007 unde gradele de multiplicare sunt 1,0464, respectiv 1,0459, ceea ce rezultă că n coeficienții de multiplicare din anexa 2 sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Mai mult chiar, dacă se verifică matematic includerea creșterii de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime rezultă că atât la G nr. 15 din 30 ianuarie 2008 cât și la nr.OG 4 din 12 ianuarie 2006 și nr.OG 11 din 31 ianuarie 2007 se respectă includerea respectivei tranșe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber al Învățământului Preuniversitar solicitând modificarea ei în sensula dmiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte, legate de greșita aplicare a legii prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 pr.civ. art.312 pr.civ. Legea 168/1999, art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997, OG 4/2007, OG 11/2007, OG 15/2008 și respectiv art.167 din Legea 84/1995.
Astfel, recurentul susține că potrivit art.48 alin.1 din Legea 128/1997 salariul personalului didactic se compune din salarul de bază, stabilit prin lege și o parte variabilă, constând din adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare prevăzute de dispozițiile legale susevocate.
Or, susține recurentul față de dispozițiile art.56 alin.1 din Legea 128/1997 și ale Ordonanței Guvernului nr.4/2006 și 11/2007, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de 3 transe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Se învederează faptul că prin Ordonanța Guvernului nr.15/2008 începând cu 1.01.2008, sporul suplimentar acordat cadrelor didactice cu o vechime mai mare de 30 de ani a fost inclus în coeficientul de multiplicare, însă în lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului, susține recurentul, nu se poate considera că valoarea acestor 3 tranșe de vechime suplimentare prevăzute de art.50 din Legea 128/1997, sunt cuprinse în coeficienții de multiplicare din actele normative (OG 4/2006, OG 11/2007) privind salarizarea personalului din învățământ, știut fiind că unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge (ubi lex non distinguit nec nos distingere denemus).
Prin urmare, învederează recurentul că pe lângă creșterea naturală care există de la o transe la alta, pentru aceste 3 tranșe noi introduse s-a prevăzut o suplimentare.
Or, se susține că instanța de fond a considerat că se impune să verifice prin calcule proprii care a fost evoluția în timp a coeficientului de multiplicare pentru cadrele cu o vechime de peste 30 de ani în învățământ.
Numai că raționamentul instanței depășește cadrul procesual și nu respectă principiile care guvernează actul de justiție, întrucât a făcut următorul calcul aferent drepturilor salariale din 2008: - a împărțit coeficientul pentru tranșa 25-30 ani (6,308) la coeficientul pentru tranșa de vechime 22-25 ani (6,031) rezultatul fiind 1,0459, a fost reținut de instanță "grad de multiplicare".
Astfel, recurentul susține că este criticabil acest raționament deoarece calculele efectuate de instanță se referă la alte tranșe de vechime, decât cele pentru care s-a solicitat acordarea sporului de vechime suplimentar.
În aceeași idee se mai învederează că instanța a calculat "gradul de multiplicare" pentru cei care au vechime în învățământ de 25-30 de ani întrucât acțiunea introductivă vizează drepturile salariale pentru cadre didactice cu o vechime cuprinsă între 30-35 ani și peste 40 de ani.
Se mai susține că prin aplicarea principiului "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, rationamentul instanței este atât nefondat cât și netemeinic întrucât doar de la data apariției Ordonanței Guvernului nr.15/2008 (aplicabilă de la 1.01.2008), se poate afirma că nu coeficientul de multiplicare prevăzută în ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-48 ani și peste 48 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art.50 alin.2 din Legea 128/1997 cu modificările și completările ulterioare.
Cum, față de cele expuse și de precizarea drepturilor salariale pentru perioada 1.01.2006 - 31.12.2007, recurentul a solicitat admiterea recursului și pe cale de consecință, admiterea acțiunii și obligarea pârâților la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997, începând cu 1.01.2006 - 31.12.2007, actualizate în funcție de indicele de inflație la data efectuării plății.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 pct.9 pr.civ. Curtea de Apel reține următoarele:
În motivarea recursului s-a arătat că, potrivit art. 48 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare, numite în cuprinsul legii, art. 50 alin. 1 din aceeași lege prevăzând, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, tranșe de vechime suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani activitate în învățământ, pentru fiecare din aceste tranșe suplimentare de vechime acordându-se, conform alin. 2 al art. 50, o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Aceste tranșe suplimentare de vechime au fost menținute atât prin nr.OG 4/2006, cât și prin nr.OG 11/2007, și abia prin nr.OG 15/2008, începând cu data de 01.01.2008, acest spor pentru tranșele suplimentare de vechime a fost inclus în coeficientul de multiplicare.
S-a mai invocat în motivarea recursului modul eronat și total străin de cauză în care instanța de fond a înțeles să facă calculele proprii pentru a verifica care a fost evoluția în timp a coeficientului de multiplicare pentru cadrele cu o vechime de peste 30 de ani în învățământ.
În consecință, se arată în memoriul de recurs, pârâții trebuie să fie obligați la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din aplicarea art. 50,lin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, începând cu data de 01.01.2006 și până la data de 31.12.2007, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâții intimați, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au depus la dosarul cauzei întâmpinare, pentru a-și susține poziția procesuală.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite recursul pentru următoarele considerente:.
Reclamantul Sindicatul Liber al Învățământului Preuniversitar a promovat cererea introductivă de instanță, în condițiile art. 222 din Legea nr. 53/2003, în numele membrilor de sindicat care, potrivit art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 erau îndreptățiți la a primi tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din acest act normativ, respectiv, pentru salariații membrii de sindicat,.
Din tabelul nominal întocmit de Sindicatul Liber al Învățământului Preuniversitar, aflat la fila 6 dosar fond, rezultă că și sunt membre al grupei sindicale Școala cu clasele I-VIII, componentă a, afiliat la.
Data de 01.01.2006 a fost indicată de reclamantul Sindicatul Liber Al Învățământului Preuniversitar ca moment de la care salariații membrii de sindicat sunt îndreptățiți la acordarea tranșelor suplimentare de vechime, dat fiind că cererea introductivă de instanță a fost promovată la data de 02.02.2009, astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, reclamantul poate pretinde doar drepturile salariale neacordate, pe ultimii trei ani anteriori momentului introducerii cererii de chemare în judecată. În plus, este de subliniat faptul că drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2006 urmau să fie plătite în februarie 2006.
Așa fiind, se constată de către C că termenul pentru care reclamantul a solicitat, prin precizarea de acțiune depusă la fila 20 dosar fond, aceste drepturi salariale neacordate, constând în tranșele suplimentare de vechime, se încadrează în termenul de prescripție prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003.
În ceea ce privește momentul până la care se cuvine salariaților membrii de sindicat acordarea acestor tranșe suplimentare de vechime, aceasta este evident data de 31 decembrie 2007, motivat pe următoarele considerente:
Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, alin. 2 al aceluiași art. 50 prevăzând că pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin Ordonanța nr. 4/2006 au fost majorate, începând cu data de 01.01.2006, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, însă, prin această ordonanță nu s-au adus nici un fel de modificări tranșelor suplimentare de vechime prevăzute în art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, respectiv, aceste tranșe suplimentare de vechime nu au fost incluse în coeficienții de multiplicare, aspect care rezultă cu evidență din textul nr.OG 4/2006.
Prin nr.OG 11/2007 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ au fost majorate începând cu data de 1 ianuarie 2007, prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare însă, așa cum rezultă din art. 2 și 3 din nr.OG 11/2007, în acești coeficienți de multiplicare nu a fost inclus și sporul cuvenit pentru tranșele suplimentare de vechime prev. de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, ceea ce a fost inclus în coeficienții demultiplicare fiind sporul de stabilitate prevăzut de art. 50 alin. 11 din Legea nr. 128/1997 (prin art. 2 din nr.OG 11/2007) și respectiv, sporul pentru suprasolicitare neuropsihică prev. de art. 50 alin. 13 din Legea nr. 128/1997 (prin art. 3 din nr.OG 11/2007).
Prin nr.OG 15/2008 au fost prevăzute creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, această nr.OG 15/2008 urmând să-și găsească aplicare începând cu data de 1 ianuarie 2008. Prin art. 2 din nr.OG 15/2008 au fost menținute dispozițiile art. 2 din nr.OG 11/2007, iar prin art. 5 alin. 2 din nr.OG 15/2008 s-a prevăzut că "în coeficienții de multiplicare cuprinși în Anexele nr. 2, 2 și în Anexele 1.1 b și 1.2 b, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prev. de art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Rezultă așadar, din textul art. 5 al nr.OG 15/2008, că abia începând cu data de 1 ianuarie 2008, tranșele suplimentare de vechime prev. de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 au fost incluse în coeficienții demultiplicare, ceea ce înseamnă că, până la data de 31.12.2007 personalul didactic din învățământul preuniversitar care îndeplinea condițiile de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, este îndreptățit la acordarea tranșelor suplimentare de vechime în condițiile art. 50 alin. 2 din aceeași lege.
De asemenea, în temeiul Decretului nr. 92/1976, pârâta Școala cu clasele I-VIII va fi obligată să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale membrilor de sindicat.
În fine, în conformitate cu dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 "cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat".
Art. 167 din Legea nr. 84/1995 a învățământului prevede că "(1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. (2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. (3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale".
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr.32/2001 stabilește că " Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea."
În cauză, pârâtul Consiliul local al comunei este dator, în calitate de ordonator principal de credite să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 3 și art. 304 pct. 9. proc. civ. rap. la art. 3041. proc. civ. va admite recursul reclamantului, va modifica în tot sentința recurată, conform dispozitivului prezentei decizii.
Reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR împotriva sentinței civile nr. 1487/29.05.2009, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică, în sensul că admite acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, și în consecință:
Obligă pârâta Școala cu clasele I-VIII, în calitate de unitate angajatoare să calculeze salariaților, drepturile salariale rezultate prin aplicarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, privind Statutul Personalului Didactic, respectiv să plătească drepturile salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele care s-ar fi cuvenit prin aplicarea dispozițiilor art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, pentru perioada 01.01.2006-31.12.2007.
Obligă pârâta Școala cu clasele I-VIII de să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Obligă Consiliul Local al Comunei, în calitate de ordonator principal de credite, la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ale reclamanților.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.PE/CA
10.11.2009 - 5 ex.
Jud.fond.;
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Sergiu Diaconescu Eugenia Pușcașiu
