Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1882/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale

pentru Minori și Familie

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1882/R/2009

Ședința publică din 8 octombrie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Ioana Tripon

JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gârbovan

JUDECĂTOR 3: Traian

GREFIER:

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 715 din 6 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, privind și pe pârâții intimați MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL MARAMUREȘ și CNCD având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.

dezbaterilor s-a consemnat în încheierea ședinței publice din data de 6 octombrie 2009, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.715 din 6.06.2008 a Tribunalului Maramureș, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de MINISTERUL JUSTIȚIEI.

S-a respins acțiunea civilă intentată de reclamanta -, și, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL MARAMUREȘ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Ministerul Justiției în calitate de ordonator principal de credite, are calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, raporturile lor juridice de muncă fiind reglementate de Codul muncii, conform art.1 și art.295 alin. (2).

În privința discriminării, tribunalul a reprodus dispozițiile art.2, alin. (1) și (3) din OG nr.137/2000.

Potrivit Directivei 200/CE/78, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.

Salarizarea judecătorilor a fost reglementată prin OG nr.27/2006, care în art.3 alin. (1) a prevăzut că salarizarea personalului prevăzut de acest act normativ, a fost stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistrtură, toate aceste criterii reflectându-se în mod unitar în coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa la ordonanță.

De asemenea, a mai reținut prima instanță că salarizarea procurorilor din DNA și DIICOT are ca și criteriu de bază domeniul specializat de activitate.

Reclamanții în calitate de magistrați la nivelul Judecătoriei Sighetu Marmației, nu se confruntă în procesul de judecată cu cauze care vizează fapte de corupție și criminalitate organizată, decât în mod izolat, ceea ce nu ar justifica acordarea salarizării la același nivel cu procurorii DNA și DIICOT, care sunt specializați doar în asemenea cauze.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, -, și, solicitând desființarea ei, iar pe fond admiterea cererii reclamanților, așa cum a fost formulată la instanța de fond.

În motivarea recursului, reclamanții au susținut că și-au motivat cererea introductivă de instanță pe dispozițiile OUG nr.27/2006, ale art.1-6 din OG nr.137/2000, și ale art.154 alin. (3), întrucât deși fac parte din personalul din sistemul justiției, sunt discriminați față de procurorii DNA și DIICOT, care se bucură în în mod privilegiat de salarizarea asimilată procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, religie, limbă, categorie socială, etc. potrivit art.2 alin. (1) din OG nr.137/2000. Conform Directivei 2000/CE/78, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar compatibile și nu neapărat în situații doar similare.

Sistemul de salarizare instituit prin OG nr.27/2006, prevede în art.3 alin. (1) că salarizarea personalului prevăzut în acest act normativ, s-a stabilit în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor cu funcția deținută și vechimea în magistratură, reflectându-se în mod unitar în coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa la ordonanță.

Față de această reglementare, salarizarea procurorilor DNA și DIICOT are un alt criteriu de salarizare decât al celorlalți magistrați, aceștia fiind retribuiți la nivelul Parchetului de pe lângă ÎCCJ.

Prin urmare, s-a instituit un dublu sistem de salarizare sub aspectul criteriilor, atât în raport cu nivelul interior al PÎCCJ, cât și cu personalul de la celelalte nivele, nerespectându-se criteriile de tratament egal în salarizare. Din acest motiv, restul personalului salarizat prin OUG nr.27/2006, este pus discriminatoriu în imposibilitatea de a beneficia de salarizarea majorată, sub pretext că nu are vechimea necesară, dar în același timp se recunoaște această salarizare majorată pentru alte persoane cum sunt procurorii DNA și DIICOT, deși nu îndeplinesc condițiile de vechime.

Doctrina și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant că există discriminare în materie de muncă, ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale, care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos. Concluzionând, reclamanții au susținut că sunt discriminați în sensul art.2 alin.(1)-(3) și art.6 din OG nr.137/2000, întrucât le-a fost refuzată asimilarea salarizării sub pretextul că aparțin unei anumite categorii socio-profesionale.

Prima instanță a reținut că în calitate de magistrați la nivelul Judecătoriei Sighetu Marmației, reclamanții nu s-ar confrunta în procesul de judecată, cu cauze care vizează fapte de corupție și criminalitate organizată, decât în mod izolat.

Această afirmație este lipsită de o verificare prealabilă, deoarece prima instanță nu a solicitat reclamanților vreo informare în acest sens. Pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației există dosare soluționate sau în curs de soluționare, instrumentate de procurorii DNA sau DIICOT: nr-, -, -, -.

Reclamanții au susținut că practica Tribunalului Maramureș, inclusiv a completului de judecată care a pronunțat sentința apelată, este în sensul celor solicitate de ei, cum este sentința civilă nr.59/2008 a Tribunalului Maramureș, în considerentele căreia s-a reținut că acordarea salarizarea diferențiate pentru procurorii DNA și DIICOT, se face cu încălcarea dispozițiilor art.2 pct.2 din Convenția 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei care prevede că diferențierile, excluderile sau preferințele se pot întemeia doar pe calificări cerute pentru o anumită ocupație, deoarece procurorii DNA și DIICOT nu primesc o salarizare superioară pentru calificările cerute de ocupația acestora, salarizarea lor fiind asimilată deoarece are la bază criteriile naturii cauzelor instrumentate.

De asemenea, recurenții au invocat prevederile art.6 alin. (2) din Codul muncii, conform cărora pentru muncă egală este obligatoriu o remunerație egală.

Recursul a fost înregistrat la data de 22.08.2008 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin decizia nr.1677 din 18 februarie 2009, și-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.

Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților prin întâmpinare depusă la 46-49 din dosarul ÎCCJ a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:

Reclamanții sunt judecători, sau au funcționat ca judecători la Judecătoria Sighetu Marmației.

În cadrul atribuțiilor de serviciu ce le revin la instanța unde funcționează, acești judecători au avut de soluționat printre alte cauze și dosare instrumentate de procurorii DNA și DIICOT, cum sunt: nr.-, nr.-, nr.-, nr-, etc.

Potrivit art.75 alin.(4) și art.87 dalin.(2) din Legea nr.304/2004, în cazul procurorilor din cadrul DIICOT, a fost eliminată corelația obligatorie dintre criteriul instanțelor sau parchetelor și criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor, deoarece aceștia sunt salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu au vechimea minimă de 8 ani.

Conform art.11 alin.(1) din OUG nr.27/2006 și art.II din Legea nr.45/2007, procurorilor din cadrul DNA și celor din cadrul DIICOT, li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu toți procurorii din cadrul DIICOT funcționează în cadrul PÎCCJ.

Directiva 2000/CE/78 referitoare la crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, a stabilit că în vederea definirii și combaterii directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar compatibile, nu neapărat în situații similare.

Art.2 alin. (1) din OG nr.137/2000, definește discriminarea, ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, limbă, naționalitate, etc. precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea, recunoașterea folosinței sau exercitării și condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale recunoscute de lege.

În ceea ce privește deciziile nr.818/2008 și nr.1325/2008 ale Curții Constituționale, curtea reține că potrivit doctrinei de specialitate (,Justiția constituțională, Editura, B, 1995, p. 278-279), deciziile de respingere ale unor excepții de neconstituționalitate, au efect doarpares.

Din adresa nr.2298/31.07.2009, eliberată de Tribunalul Maramureș, 20, rezultă concret funcțiile îndeplinite de reclamanți și perioadele în care aceștia au desfășurat activitate în aceste funcții, în cadrul instanțelor din raza Tribunalului Maramureș.

Întrucât în speță au fost încălcate dispozițiile art.16 alin. (1) și (2) din Constituție, art.1 alin. (2) lit.e) pct.2, art.2 alin. (1)-(3) și art.29 pct.2 din OG nr.137/2000, art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice, art.5, art.6, art.165 și art.269, curtea urmează ca în baza art.304 pct. 9, art.3041și art.312 alin. (1)-(3) pr.civ. să admită recursul reclamanților împotriva sentinței tribunalului, care va fi modificată în parte, în sensul că se va admite acțiunea reclamanților împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureș, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință, vor fi obligați pârâții de rd.1-3 să calculeze și să plătească drepturile salariale reprezentând diferențele salariale dintre indemnizațiile reclamanților și cele ale procurorilor de la DNA și DIICOT, ținând seama și de funcțiile de conducere deținute de unii dintre reclamanți, echivalent cu cele din cadrul DNA și DIICOT, după cum urmează:

- pentru reclamanta, începând din 10.04.2006 până la 23.06.2006;

- pentru reclamantul, începând din 10.04.2006 până la 14.09.2006;

- pentru reclamanta, începând din 15.05.2006 până la zi și pentru viitor;

- pentru reclamanta, începând din 10.04.2006 până la 14.02.2008;

- pentru reclamantul, începând din 10.04.2006 până la 31.12.2007;

- pentru reclamantul, începând din 13.12.2007 până la zi și pentru viitor;

- pentru reclamanta, începând din 10.04.2006 până la zi și pentru viitor;

- pentru reclamanta, începând din 10.04.2006 până la 22.07.2008;

- pentru reclamanta, începând din 10.04.2006 până la 31.05.2008, sume actualizate la data plății efective.

- fi obligat pârâtul Tribunalul Maramureș să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.

- fi obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății diferențelor salariale cuvenite reclamanților.

Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 715 din 06.06.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că admite acțiunea reclamantelor împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL Cluj, TRIBUNALUL MARAMUREȘ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII și în consecință:

Obligă pe pârâții de rândul 1-3 să calculeze și să plătească drepturile reprezentând diferențele salariale dintre indemnizațiile reclamanților și cele ale procurorilor de la DNA și DIICOT, ținând seama și de funcțiile de conducere deținute de unii dintre reclamanți, echivalente cu cele din cadrul DIICOT și DNA, astfel:

- pentru reclamanta, începând din 10.04.2006 până la 23.06.2006;

- pentru reclamantul, începând din 10.04.2006 până la 14.09.2006;

- pentru reclamanta, începând din 15.05.2006 până la zi și pentru viitor;

- pentru reclamanta, începând din 10.04.2006 până la 14.02.2008;

- pentru reclamantul, începând din 10.04.2006 până la 31.12.2007;

- pentru reclamantul, începând din 13.12.2007 până la zi și pentru viitor;

- pentru reclamanta, începând din 10.04.2006 până la zi și pentru viitor;

- pentru reclamanta, începând din 10.04.2006 până la 22.07.2008;

- pentru reclamanta, începând din 10.04.2006 până la 31.05.2008, sume actualizate la data plății efective.

Obligă pârâtul de rândul 3 să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.

Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - --- - -

Red.DT:26.10.2009

Dact.CA: 28.10.2009 - 16

Jud.fond.;

Președinte:Ioana Tripon
Judecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gârbovan, Traian

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1882/2009. Curtea de Apel Cluj