Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1884/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1884/R/2009
Ședința publică din 8 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gârbovan
JUDECĂTOR 3: Traian
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul SINDICATUL JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr. 324 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, privind și pe pârâții intimați TEATRUL MUNICIPAL B M și MUNICIPIUL BMp rin Primar, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
dezbaterilor și susținerile reprezentanților părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 6 octombrie 2009, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru termenul de azi, recurentul a formulat și depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 324 din 26 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureș, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții: Municipiul B M, prin Primar și Teatrul Municipal B M și în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Județean al Personalului din Instituțiile de Cultură și M, în numele membrilor de sindicat, împotriva pârâților: Teatrul Municipal B M și Municipiul BMp rin Primar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în speță, acțiunea este una colectivă, reprezentată de sindicat, având ca obiect neexecutarea unor clauze din.
A precizat instanța de fond că dispoziția prevăzută de art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, indicată de reclamant ca temei al acțiunii, nu poate constitui temei juridic deoarece reglementează conflictul individual de muncă și nu cel colectiv, părțile fiind salariatul ca persoană individuală și angajatorul.
Astfel, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Acțiunea are ca obiect neexecutarea unor clauze din nr. 197/03 din 8 februarie 2006, publicat în Monitorul Oficial nr. 5 din 4 aprilie 2006, dată de la care s-a născut dreptul reclamantului de a formula acțiune în justiție.
Față de acest moment și de termenul de 6 luni prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, instanța de fond a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind prescrisă.
Teatrul Municipal B M, prin note scrise ( 129-130) a susținut la rândul său excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantului Sindicatul Județean al Personalului din Instituțiile de Cultură și M, invocată de Municipiul B
Această excepție a fost apreciată de instanță ca fiind fondată și a admis-o, în temeiul art. 137. proc. civ. cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.
A mai reținut instanța de fond că reclamantul a dobândit personalitate juridică în baza sentinței civile nr. 1701 din 24 martie 2008 Judecătoriei Baia Mare, județul
Ulterior datei de 4 aprilie 2006, actualii membri de sindicat angajați ai pârâtului I, nu au întreprins negocieri individuale pentru includerea drepturilor pretinse în contractele individuale de muncă și nici nu au formulat acțiuni pentru a solicita plata lor.
De altfel, ei nu au înțeles să depună la dosar copiile contractelor lor individuale de muncă, pentru a se aprecia dacă se află sau nu sub incidența prevederilor art. 2 alin 2 din nr. 197/03 din 8 februarie 2006, publicat în Monitorul Oficial nr. 5 din 4 aprilie 2006,
Potrivit acestui articol, contractul nu se aplică persoanelor care încheie cu instituțiile de cultură contracte de comandă (autori, traducători, scenografi, artiști plastici, graficieni, fotografi etc.), contracte de prestații artistice în baza Legii nr. 8/1996 (dirijori, soliști, muzicieni, regizori, actori etc.), precum și acelor persoane care au încheiate contracte de management.
În sensul art. 2 și 4 al Legii 504/2004 privind instituțiile publice de spectacole și concerte, printre altele, teatrele fac parte din atari instituții, având personalitate juridică și funcționând în subordinea autorităților administrației publice centrale sau locale, după caz.
Finanțarea unei atari instituții, potrivit art. 10 din lege, se realizează din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, după caz, precum și din alte surse, potrivit prevederilor legii.
Potrivit prevederilor art. 15/1 alin. 1 din nr.OG 21 din 31 ianuarie 2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic, alariile de bază și indemnizațiile de conducere pentru personalul artistic, tehnic și administrativ de specialitate, prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc între limitele din grila prevăzută în anexa ordonanței.
În sensul prevederilor alin. 3 al acestui articol, la salariile de bază stabilite conform prevederilor alin. (1) se pot adăuga premii, stimulente, precum și sporuri prevăzute de lege sau în contractul colectiv de muncă pe ramură, în limitele bugetului aprobat.
Prin omisiune, reclamantul nu a făcut nici o referire la aceste prevederi legale, aplicabile salariaților pe care-i reprezintă și nici la prevederile art. 2 din nr.HG 442/1994, republicată sau ale Legii nr. 273/2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantulSindicatul Județean al Personalului din Instituțiile de Cultură și, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței civile nr. 324 din 26.03.2009, în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivare, cu privire la excepție, se arată că instanța de fond a luat în considerare doar aspectele invocate de pârâți.
Acțiunea reclamanților are ca obiect plata unor drepturi salariale rezultate din raporturile juridice izvorând din contractele individuale de muncă încheiate între reclamanți, membri ai sindicatului și pârâtul Teatrul Municipal B M, iar în atare situație, conflictul dedus judecății este un conflict de drepturi salariale reglementat de disp. art. 282 lit. a și b din Codul muncii.
Faptul că la data de 24.03.2008, deci ulterior nașterii dreptului lor la acțiune, salariații s-au constituit într-un sindicat care să le reprezinte interesele, nu schimbă temeiul juridic al acțiunii lor, care este cel prev. de art. 283 lit. e din Codul muncii, cererea reclamanților referindu-se la sporuri salariale care se încadrează în noțiunea de "drepturi salariale neacordate și despăgubiri", așa cum rezidă din prev. art. 155 și 156 Codul muncii, potrivit cărora "salariile se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale salariaților", iar "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri".
Acțiunea reclamanților nu se referă strict și limitativ la neexecutarea contractului colectiv de muncă, ci la drepturi salariale, iar această încadrare juridică a acțiunii a fost însușită de practica judiciară unitară a mai mult instanțe din țară (C, Tg. M, B) în soluționarea de cereri cu obiect identic între salariați din teatrele municipale sau naționale respective.
În acest context, instanța de judecată a încălcat dreptul părților la un proces echitabil, făcând o discriminare evidentă a acestora, în raport cu salariații celorlalte instituții similare din țară.
Apreciază recurentul că nici pe fondul cauzei, instanța nu a dat o motivare corectă soluției, M parte din argumentele de fapt și de drept fiind străine de obiectul pricinii.
Astfel, instanța a invocat prev. art. 2 alin. 2 din, fără să observe că reclamanții nu se găsesc în nici una din situațiile enumerate în art. 2 alin. 2.
La fel de străine de obiectul pricinii sunt și prev. art. 2 din nr.HG 442/1994 și ale art. 15/1 alin. 1 din nr.OG 21/31.01.2007.
Nerelevant în soluționarea cauzei este și faptul că aceste sporuri salariale nu au fost cuprinse în bugetul local aprobat, aspect ce nu poate fi imputat reclamanților.
Instanța de fond a invocat și faptul că părțile litigante nu se regăsesc printre partenerii sociali care au negociat pe anii 2006 - 2008, ceea ce nu corespunde realității, întrucât cu adresa nr. 26/26.03.2009 depusă de reclamanți la termenul din 27.03.2009, aceștia au dovedit că Sindicatul Județean M este afiliat cu Uniunea Teritorială "Cartel ", la care sunt afiliați toți partenerii sociali care au participat la negocierea
Pe de altă parte, subliniază recurentul, nici nu era necesară invocarea unui astfel de argument întrucât prev. art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996 statuează că prevederile (clauzele) contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile de ramură de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă, iar conform art. 2 alin. 1 din pentru anii 2006 - 2008, prevederile lui "se aplică instituțiilor de cultură indiferent de forma de organizare, de subordonare și de caracterul activității".
Prin întâmpinare, intimatul Municipiul Bprin reprezentantul său legal, Primar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat în motivare, cu privire la criticile formulate de către recurenți asupra admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune al acestora, că acestea sunt nefondate.
Sub acest aspect, se subliniază că instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că acțiunea este una colectivă, reprezentată de sindicat, având ca obiect neexecutarea unor clauze din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Față de aceste aspecte, temeiul juridic al acțiunii nu poate fi altul decât dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 care reglementează conflictul colectiv de muncă, în care părțile sunt organul colectiv - sindicatul și angajatorul.
Raportat la aceste dispoziții legale prev. de art. 283 lit. e Codul muncii, intimatul a apreciat că acțiunea recurenților putea fi introdusă în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiue, respectiv de la data publicării în a nr. 197/03/08.02.2006. astfel că față de acest moment, acțiunea recurenților este prescrisă.
Pe fond a arătat că recurenții se prevalează de prevederile Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură - Cultură pentru perioada calendaristică 2006 - 2008.
La data negocierii contractului, atât Sindicatul cât și patronatul acestuia nu erau afiliați la nici una din părțile contractante a În aceste condiții, părțile nu avea obligația de a respecta aceste clauze neopozabile lor, deoarece contractul este legea părților, dar părți nu erau nici una din părțile prezentului litigiu.
La data negocierii contractului colectiv de muncă, la nivel de instituție - 3 octombrie 2008 - acest contract la nivel de ramură nu mai era în vigoare, cu toate acestea părțile au fost de acord să negocieze aplicarea celor două sporuri ce se vor acorda "în condițiile legii".
Potrivit art. 15 și art. 151 din nr.OG 21/2007, modificată prin Legea nr. 353/2007, legiuitorul a condiționat posibilitatea adăugării premiilor, stimulentelor și a altor sporuri prevăzute de lege sau în de încadrarea acestora în limita fondului bugetar aprobat (alin. 3 art. 151).
Prin urmare, a susținut intimatul, acordarea de sporuri este o facilitate care poate fi negociată în dacă sunt alocate aceste fonduri bugetare.
În argumentare, intimatul a invocat și nr.HG 1.672/10.12.2008 prin care s-au aprobat privind evaluarea personalului artistic tehnic și administrativ de specialitate din instituțiile de spectacole și concerte în vederea stabilirii salariilor de bază, care în alin. 2 art. 39 arată că sporul de condiții grele se acordă pentru suprasolicitarea neuropsihică, iar de acest spor de "condiții grele" recurenții au beneficiat pe perioada invocată în prezenta acțiune, acordându-se și în prezent.
Prin întâmpinare, intimatul Teatrul Municipal B Msolicită respingerea recursului, cu menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
În motivare arată că salariații teatrului constituiți în sindicat au solicitat în colectiv acordarea unor drepturi colective prevăzute în dispozițiile - cultură intrat în vigoare la data de 04.04.2006, astfel încât părțile se află în prezența unei acțiuni colective promovate ca urmare a neexecutării unor clauze ale acestui contract.
Prin prisma celor arătate sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.e și ca urmare dreptul la acțiune al reclamantului este prescrisă.
Chiar și în ipoteza în care reclamantul ar fi introdus cererea în termenul legal, acțiunea acestuia este inadmisibilă.
Ținând seama de faptul că salariații teatrului nu au fost constituiți în sindicat sau afiliați la vreo federație sindicală semnatară a contractului colectiv la nivel de ramură, iar angajatorul, Teatrul, nu este subordonat Ministerului Culturii și cultelor, ceea ce rezultă din anexa cuprinsă în nr.HG78/2005, părțile acestui contract nu au avut reprezentanți desemnați la negocierea și ca urmare nu se regăsesc printre partenerii sociali care au negociat și încheiat acest contract. Este adevărat că potrivit art.12 din Contractul colectiv de muncă ramură-cultură, prevederile lui se aplică în instituțiile de cultură indiferent de subordonare și de forma de organizare, însă numai în acele instituții care au fost prezentate la negocierea și încheierea acestui contract.
contractului colectiv de muncă la nivelul angajatorului este prevăzută atât în art.236 alin.2 din Codul muncii, cât și în art.3 alin.1 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, tocmai pentru că drepturile și obligațiile ce decurg din raporturile de muncă se pot stabili în mod concret numai în urma negocierii la nivelul fiecărui angajator.
Teatrul Municipal BMa acordat salariaților săi sporul de suprasolicitare neuropsihică și sporul de fidelitate începând cu data intrării în vigoare a contractului colectiv încheiat la nivelul instituției, respectiv din 03.10.2008.
Salariații au beneficiat în perioada 01.04.2006-01.01.2009 de sporul de până la 15% pentru activitatea desfășurată în condiții grele de muncă în temeiul Ordinului Ministerului Culturii nr.380/1993 și de un spor de până la 5% în temeiul ordinului Ministerului Culturii nr.217/1996, având la bază și art.8 lit.c din nr.HG281/1993 privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat.
Acțiunea promovată de reclamanți poartă asupra plății unor sporuri (de fidelitate și de suprasolicitare neuropsihică) pentru trecut (începând cu data de 02.02.3006) și în continuare.
Potrivit prevederilor art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Apare deci ca neîndoios că acțiunea reclamanților are ca obiect plata de drepturi salariale, în sensul dat de Codul muncii acestei sintagme.
Potrivit prevederilor art. 283 alin. 1 lit. c) Codul muncii, cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariat pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. Or, întrucât în prezenta cerere se solicită anumite sporuri în baza Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură - cultură înregistrat la data de 02.02.3006, acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de 04.12.2008 apare ca formulată în termen.
Prima instanță în mod greșit a reținut că acțiunea ar fi guvernată de prevederile art. 283 alin. 1 lit. e) Codul muncii și deci prescrisă. Deși obiectul cererii poartă, într-adevăr, asupra pretinsei neexecutări a unui contract colectiv de muncă, mai precis a unor clauze ale acestuia, trebuie reținut că prevederile art. 283 alin. 1 lit. e) au caracter de normă generală, pe când cele ale art. 283 alin. 1 lit. c) Codul muncii au caracter de normă specială în raport de primele: dacă în general, neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă poate fi invocată în cadrul unui termen de prescripție de 6 luni, în cazul special în care respectivele clauze poartă asupra unor drepturi salariale (inclusiv sporuri), devin aplicabile prevederile art. 283 alin. 1 lit. c), ca normă specială, vizând plata drepturilor salariale. Se face astfel aplicarea principiului "specialia generalibus derogant", fiind singura modalitate firească de interpretare a acestui articol de lege care dă loc unei interpretări ambivalente.
Nu are relevanță aspectul subliniat de pârâți, că acțiunea este promovată de sindicat, iar nu direct de angajați, întrucât sindicatul acționează în numele membrilor sindicali, iar faptul că reclamant este sindicatul nu transformă acțiunea într-una colectivă, diferită de cea individuală. De altfel, legislația pertinentă nu face distincție între acțiuni așa-zise colective și acțiuni individuale, ci între conflicte de interese și conflicte de drepturi, conform art. 3-5 din Legea nr. 168/1999, iar conflictele în legătură cu executarea contractelor colective de muncă sunt, la fel ca și conflictele în legătură cu executarea contractelor individuale de muncă, conflicte de drepturi, având un regim juridic identic.
Coparticiparea procesuală activă în litigiile de muncă nu are un profil juridic diferit de cel al coparticipării în cadrul unui litigiu de drept civil, singurele aspecte specifice față de promovarea acțiunii judiciare de către un singur reclamant fiind date de prevederile art. 48.proc.civ. Sub nici o formă, această împrejurare nu atrage un alt regim al prescripției dreptului la acțiune, comparativ cu prescripția aplicabilă unei acțiuni similare inițiate direct de un singur angajat.
Având în vedere că prima instanță a soluționat în mod greșit cauza pe excepția prescripției dreptului la acțiune, respingând pentru acest motiv acțiunea, Curtea urmează a dispune casarea sentinței și trimiterea acesteia spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea pe fond a litigiului, față de prevederile art. 312 alin. 3.proc.civ. Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere și susținerile părților din cuprinsul cererii de recurs și a întâmpinărilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul SINDICATUL JUDEȚEAN AL PERSONALULUI DIN INSTITUȚIILE DE CULTURĂ ȘI M împotriva sentinței civile nr. 324 din 26 martie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./5 ex./
28.10.2009
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gârbovan, Traian
