Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 19/
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Tg.M,--3, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice și de Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,- sector 5, împotriva sentinței civile nr.1066 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate și motivate în termen, fiind scutite de taxă judiciară de timbru.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art.242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare în baza actelor și lucrărilor dosarului.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1066/12 octombrie 2009, Tribunalul Mureșa respins excep ia prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.05.2005 - 01.06.2005 și excepția lipsei calit ăț ii procesuale pasive a Ministerul Finan elor Publice, a Direcției Generale a Finanțelor Publice M, a admis ac iunea civil, av nd ca obiect un conflict de drepturi, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice și, drept consecință:
- a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantei a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din salariul de bază lunar, pentru perioada 01.05.2005-31.08.2005;
- a dispus că sumele mai sus menționate cuvenite reclamantei vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărui spor neacordat în mod discriminatoriu și până la data executării efective a hotărârii;
- a obligat pârâtul Tribunalul Mureș să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei mențiunile corespunzătoare drepturilor bănești mai sus arătate;
- a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății în favoarea reclamantei a drepturilor bănești mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în nume propriu și în reprezentarea intereselor Ministerului Finanțelor Publice, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a criticat soluția primei instanțe sub aspectul greșitei respingeri a excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1 mai - 1 iunie 2005, apreciind că au fost încălcate prevederile art. 283 alin.1 lit. c) din Codul muncii, respectiv ale art. 3 alin.1, art. 7 alin. 1 și art. 8 din Decretul nr. 167/1958, care instituie un termen de 3 ani pentru formularea acțiunii în justiție, termen care în speță început să curgă de la data plății lunare a fiecărei indemnizații de încadrare, situație în care dreptul subiectiv pretins trebuia valorificat în perioada 1 mai - 1 iunie 2008. Prin urmare, în raport de data introducerii acțiunii - 2 iunie 2008 - și în considerarea prevederilor art. 12 din Decretul nr. 167/1958, s-a solicitat a se constata că dreptul material la acțiune este prescris pentru perioada menționată.
Recurenții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice M au invocat, de asemenea, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că în materia litigiilor de muncă este inadmisibilă chemarea în judecată a celor două instituții, în contextul în care reclamanta nu este angajata acestora. S-a mai arătat că Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuții în gestionarea bugetelor instanțelor judecătorești, acestea revenind Ministerului Justiției, conform prevederilor art. 131 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, iar obligația de a efectua demersurile necesare în vederea asigurării creditelor bugetare pentru plata drepturilor pretinse de reclamanți, revine ordonatorului principal de credite, respectiv ministrului justiției.
Pentru considerentele expuse, s-a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă față de Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice M,datorită lipsei calității procesuale pasive a acestora, iar în subsidiar, ca nefondată.
Examinând recursurile deduse judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin cererea adresată primei instanțe la data de 2 iunie 2008, reclamanta - fostă angajată a Tribunalului Mureș, în calitate de personal auxiliar de specialitate, până la data de 31 august 2005 - a solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Mureș, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice M la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din salariul de bază, pentru perioada 1 mai 2005 - 31 august 2005.
Cum drepturile salariale au natura unor prestații periodice a căror plată devine scadentă în data de 10 lunii următoare celei pentru care sunt datorate, Curtea apreciază că prima instanță a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1 mai - 1 iunie 2005, deoarece, prin raportare la dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, reclamanta a fost în măsură să cunoască paguba constând în neachitarea sporului de 50% cuvenit pentru luna mai 2005 doar în data de 10 iunie 2005, respectiv odată cu plata salariului aferent lunii mai 2005.
Or, acțiunea în justiție fiind promovată la data de 10 iunie 2008, este evident că a fost respectat termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin.1 lit. c) din Codul muncii, raportat la art. 3 alin.1, art. 7 alin.1, art. 8 și art. 12 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, deoarece dreptul la acțiune pentru restanțele salariale aferente lunii mai 2005 s-a născut la data de 10 iunie 2005.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este apreciat ca nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Aceeași soluție se impune, de asemenea, și în privința recursului promovat de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, sub acest aspect reținându-se următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 42 alin. 1 din Legea nr. 511/2004 și ale art. 26 alin. 1 din Legea nr. 379/2005, cheltuielile privind despăgubirile, inclusiv cele provenite din aplicarea legislației privind creanțele fiscale administrate de Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, alte daune stabilite ca fiind datorate de Ministerul Finanțelor Publice și de Agenția Națională de Administrare fiscală, în nume propriu sau în reprezentarea intereselor statului, pe baza hotărârilor definitive ale instanțelor judecătorești. se acoperă de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002, rolul Ministerului Finanțelor Publice nu se rezumă la controlul execuției bugetare, ci are în vedere o serie de alte atribuții, respectiv de a analiza propunerile de buget și etapele de elaborare a bugetului de către ordonatorii de credite; de a asigura monitorizarea execuției bugetare, iar în cazul în care, constată abateri ale veniturilor și cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune Guvernului măsuri pentru reglementarea situației etc.
În altă ordine de idei, în virtutea dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, Ministerul Finanțelor Publice răspunde de executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli.
Recurenții au fost obligați la plata sumelor solicitate de reclamantă nu în considerarea unui raport de muncă, ci în baza atribuțiilor ce le revin, decurgând din legea lor de organizare și funcționare. Or, una dintre aceste atribuții este aceea de a asigura instituțiilor bugetare care nu au venituri proprii, cum este și Ministerul Justiției, sursele financiare necesare pentru desfășurarea corespunzătoare a activității, surse prevăzute fie prin bugetele anuale, fie prin rectificările bugetare.
De asemenea, trebuie avute în vedere și prevederile art. 6 alin.1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, drept ce presupune și punerea în executare a hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil. Or, chemarea în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și a organelor sale descentralizate din teritoriu, are tocmai menirea de a facilita executarea în cel mai scurt timp a obligațiilor de plată stabilite în sarcina ordonatorilor de credite.
Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu se regăsesc motivele de nelegalitate invocate de pârâții-recurenți și că niciun motiv de ordine publică nu a fost identificat din oficiu, Curtea va respinge ca nefondate recursurile examinate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr. 1066/12 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 19 Ianuarie 2010, în ședință publică.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
7 exp./ 04.02.2010
Jud.fond.;
Asist. jud. -;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
