Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1912/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1912
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Elena
- -- -
Grefier - --
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de anții -, mandatar al anților, G, C -, și, prin mandatar - cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1275 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, sector 5,-, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu sediul în P,-, județul P și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, sector 1,--3.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința în ședința publică din data de 14 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 21 octombrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Reclamanții, G, C -, -, și au chemat în judecată pe pârâții Statul R - prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștiș i Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța: sa se constate ca au fost si continua sa fie discriminați in raport cu ceilalți funcționari publici și demnitari cărora statul le-a acordat prin legi speciale sporuri salariale cuprinse între 15 și 30%, în timp ce anților pârâții refuză să le recunoască acest drept acest drept, precum și că prin această discriminare fiecare dintre anți a fost prejudiciat cu sumele aferente sporului de confidențialitate (calculat la salariul de bază) începând cu data de 10 iunie 2002; obligarea pârâților la înlăturarea pentru viitor a discriminării la care au fost supuși în raport cu ceilalți funcționari publici și demnitari, la repararea prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării prin neacordarea sporului de confidențialitate de 30%, plata dobânzilor legale pentru fiecare sumă lunară calculate conform art.3 alin.3 din nr.OG9/2000, indexarea sumelor datorate începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubiri și până în momentul efectuării plății drepturilor salariale revendicate ca urmare a discriminării, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă ale anților.
În motivarea acțiunii, anții au învederat instanței faptul că asigurarea mai eficientă a confidențialității privind informațiile clasificate (și nu numai) s-a realizat de Statul Român prin emiterea unor serii de acte normative menite să confere salariaților (civili și militari) care gestionează astfel de informații - sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații, în timp ce magistraților le-a fost refuzată recunoașterea acestui drept.
Au mai arătat anții că sunt puși în situația paradoxală de a constata că magistrații, care dispun și supraveghează exercitarea unor activități prin care se obțin informații confidențiale, nu beneficiază de spor de confidențialitate, în timp ce persoanele care execută dispozițiile respective, beneficiază.
La data de 16.08.2007, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Paf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, întrucât nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care, la rândul lor, sunt astfel de ordonatori (așa cum este Ministerul Public ) si nu repartizează sume de la buget acestora, ele fiind alocate conform destinațiilor bugetare, in conformitate cu legea bugetului de stat.
La rândul său, și pârâtul Parchetul de pe lângă a formulat întâmpinare prin care a invocat atât excepția necompetenței materiale a instanței, apreciind că soluționarea cauzei ar atrage competența judecătoriei, fiind o acțiune in pretenții, care se impune a fi timbrată la valoare, cât și excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 2002 - 2003, iar pe fond, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii, în condițiile în care anții nu aparțin categoriilor profesionale cărora legiuitorul le-a recunoscut sporul de confidențialitate.
Același pârât a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru ca, în cazul admiterii acțiunii anților, acesta să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile anților.
Prin sentința civilă nr.1275/5.10.2007 Tribunalul Prahovaa respins ca fiind neîntemeiată excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. De asemenea, a admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune al anților și pentru perioada 2002 -2003 și a respins acțiunea acestora pentru perioada respectivă ca fiind prescrisă. Tribunalul a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca fiind neîntemeiată, iar pe fond a respins în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă - prin întâmpinare, instanța constată că acesta este neîntemeiată, deoarece acțiunea vizează plata unor drepturi salariale derivând din raporturi de muncă, în acest caz competența aparținând tribunalului, si nu judecătoriei, iar anții pot formula în principiu acțiune în justiție privind plata drepturilor solicitate constând în majorările salariale solicitate.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor invocată de către P, în numele său, pe cale de întâmpinare, instanța constată că aceasta este întemeiată.
Se observă, astfel, pe de o parte, că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator al anților, neexistând raporturi de muncă între aceștia, iar pe de altă parte, nu poate fi ordonator principal de credite pentru Ministerul Public, care la rândul lui are această calitate, în conformitate cu art. 47 alin.4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite neputând fi virate și utilizate pentru finanțarea unui alt astfel de ordonator.
Prin urmare, nu Ministerul Economiei și Finanțelor, ci Guvernul repartizează sume de la buget instituțiilor care sunt ordonatori principali de credite, astfel de sume fiind alocate potrivit destinațiilor bugetare, în conformitate cu legea bugetului de stat.
Neavând calitate procesuală pasivă, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi nici chemat în garanție, astfel că această solicitare a Parchetului de pe lângă nu poate fi primită.
În ceea ce privește excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune față de anții și pentru perioada 2002 - 2003 invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, instanța constată că aceasta este întemeiată, având în vedere disp. art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, conform cărora dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv cel de 3 ani.
Prin urmare, tribunalul va admite această excepție și va respinge acțiunea anților și aferentă perioadei 2002 - 2003, ca fiind prescrisă.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul reține că, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, prin Legea nr.444/2006 s-a prevăzut că se acordă un spor lunar de până la 15% din salariul de bază funcționarilor publici cu statut special, militarilor angajați pe bază de contract și personalului civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Pe de altă parte, dispozițiile art.15 din nr.OG6/2007 privind unele măsuri pentru reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici prevăd că sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariu, Ministerului Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul
În ceea ce privește salarizarea personalului din sistemul autorității judecătorești și stabilirea drepturilor de care acesta beneficiază, se observă că acestea sunt reglementate prin legi speciale, existând un regim de salarizare diferit față de alte categorii de personal.
Astfel, potrivit dispozițiilor nr.OG27/20006, magistrații beneficiază de indemnizație lunară și alte sporuri, salariul de bază pentru această categorie de personal stabilindu-se pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare pe grade sau trepte profesionale în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate și de nivelul instanței sau al parchetului.
Prin urmare, anții, care își desfășoară activitatea în calitate de procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, sunt îndreptățiți la un salariu stabilit potrivit actelor normative precizate la care se adaugă celelalte sporuri, respectiv: sporul de vechime, sporul de fidelitate și cel de condiții grele.
Cât privește sporul de confidențialitate, se observă că, potrivit Legii nr. 444/2006, acesta se acordă astfel cum restrictiv este prevăzut de art.3, cadrelor militare în activitate, funcționarilor publici cu statut special, militarilor angajați pe bază de contract și personalului civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În plus, exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul art.1 alin.3 din nr.OG137/2000 se referă la persoanele aflate în situații comparabile, pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat injust fiind necesar a se stabili că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între astfel de situații există, ea să nu-și găsească nicio justificare obiectivă sau rezonabilă.
În speță, astfel cum s-a precizat anterior, sistemele diferite de salarizare ale acestor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între magistrați și ceilalți funcționari publici și demnitari care beneficiază de sporul solicitat prin prezenta acțiune.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs anții, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea, în esență, că tribunalul a interpretat greșit dispozițiile legale invocate, întrucât asigurarea mai eficientă a confidențialității privind informațiile clasificate s-a realizat de către legiuitor prin emiterea unor serii de acte normative menite să confere salariaților (civili și militari) care gestionează astfel de informații - sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații, în timp ce magistraților le-a fost refuzată recunoașterea acestui drept.
Au mai arătat recurenții că sunt puși în situația paradoxală de a constata că magistrații, care dispun și supraveghează exercitarea unor activități prin care se obțin informații confidențiale, nu beneficiază de spor de confidențialitate, în timp ce persoanele care execută dispozițiile respective, beneficiază.
Intimații au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, precum și din oficiu, curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, pentru următoarele considerente:
Referitor la prescripția dreptului material la acțiune, curtea va reține că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul legal de 3 ani, iar drepturile aferente perioadei 10.06.2002 - 17.07.2004 pentru recurenții-anți -, G, C -, și pentru perioada 01.01.2004 - 17.07.2004 pentru recurenții-anți și sunt prescrise, acțiunea fiind înregistrată la instanță la data de 18.07.2007, după încheierea termenului de 3 ani.
Prin urmare, curtea va constata prescrisă acțiunea pentru perioadele menționate.
Pe fondul cauzei, curtea va reține că rin p. decizia nr. 46/15.12.2008 a ICCJ admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie, astfel că orice motiv de recurs formulat în contradicție cu această decizie nu va mai fi luat în discuție.
Prin urmare, anții -, G, C -, au dreptul la plata sporului de confidențialitate de 15% începând cu 18.07.2007 la zi, și în continuare, până la încetarea dreptului, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume la data plății.
Referitor la dobânda legală, curtea va constat că acest capăt de cerere apare ca neîntemeiat deoarece potrivit art.2 din OG 9/2000 n cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
Ori, în prezenta cauză, drepturile salariale nu sunt o obligație purtătoare de dobânzi, nici printr-o dispoziție legală, nici printr-una contractuală.
Astfel, daunele interese de care vorbește art.161 Codul muncii nu pot fi reprezentate de dobânda legală, ci numai de actualizarea rezultată din aplicarea indicelui de inflație.
admiterii acțiunii în forma precizată mai sus, curtea va obliga pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale anților -, G, C -,.
Referitor la recurentele ante și, curtea va constata că acestea nu au calitatea de magistrat, ci aceea de funcționar public, așa cum rezultă din adresa înaintată la 24.08.2009 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și potrivit disp. Legii nr.188/1999 competența de soluționare a litigiilor privind drepturile salariale ale acestora aparțin secțiilor de contencios administrativ.
Prin urmare, curtea va disjunge judecarea cauzei în ce privește antele și, va admite excepția necompetenței materiale a instanței de litigii de muncă și va declină competența de soluționare a cauzei pentru aceste ante către secția Comercială și de Contencios Administrativ II a Tribunalului Prahova.
Pentru considerentele expuse și văzând și disp. art.3041și 312 alin.1 pr.civ. curtea va admite recursul declarat în cauză și va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru recurenții-anți -, G, C -, pentru perioada 10.06.2002 - 17.07.2004 și pentru recurenții-anți și pentru perioada 01.01.2004 - 17.07.2004, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea ca prescrisă pentru perioadele 10.06.2002 - 17.07.2004, respectiv 01.01.2004 - 17.07.2004.
Pe fond, curtea va admite în parte acțiunea, va obliga pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova la plata către anți a sporului de 15 % din indemnizația brută lunară, începând cu 18.07.2004 și în continuare, până la încetarea dreptului, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație și va respinge capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale ca neîntemeiat. De asemenea, va obliga pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale anților.
Curtea va disjunge judecarea cauzei în ce le privește pe antele și, va admite excepția necompetenței materiale a instanței de litigiu de muncă și va declina competența de soluționare a cauzei către secția Comercială și de Contencios Administrativ II a Tribunalului Prahova în privința acestora.
Curtea va menține în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de anții -, mandatar al anților, G, C -, și, prin mandatar - cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1275 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, sector 5,-, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu sediul în P,-, județul P și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, sector 1,--3 și în consecință:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru recurenții-anți -, G, C -, pentru perioada 10.06.2002 - 17.07.2004 și pentru recurenții-anți și pentru perioada 01.01.2004 - 17.07.2004.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca prescrisă pentru perioadele 10.06.2002 - 17.07.2004, respectiv 01.01.2004 - 17.07.2004.
Admite în parte acțiunea formulată de anții -, G, C -,.
Obligă pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova la plata către anți a sporului de 15 % din indemnizația brută lunară, începând cu 18.07.2004 și în continuare, până la încetarea dreptului, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație.
Respinge capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale ca neîntemeiat.
Obligă pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale anților.
Disjunge judecarea cauzei în ce privește antele și.
Admite excepția necompetenței materiale a instanței de litigiu de muncă și declină competența de soluționare a cauzei către secția Comercială și de Contencios Administrativ II a Tribunalului Prahova în privința antelor și.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Elena
--- - - - -- -
Grefier
--
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Red./.
8 ex./12.11.2009
f-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Elena
