Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 193/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 193/R-CM
Ședința publică din 06 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCATIEI CERCETARII SI B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1284/CM din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât, intimații-reclamanți și - reprezentați de Sindicatul Învătământ Preuniversitar Muntenia Pitești și intimații-pârâți Centrul Bugetar I Câmpulung, Școala nr.3 Câmpulung, Municipiul Câmpulung prin Primar, Inspectoratul Școlar al Județului A și Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17.09.2008, reclamanta SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat și, au formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții CENTRUL BUGETAR I C, SCOALA NR 3 C, MUNICIPIUL PRIN PRIMAR, INSPECTORATUL SCOLAR AL JUDETULUI A, MINISTERUL EDUCATIEI CERCETARII SI T și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR - DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE, în calitate de ordonatori de credite, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați:
- pârâții SCOALA NR 3 C, Inspectoratul Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și T să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore suplimentar
- toți pârâții să plătească drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 17.08.2003, cu actualizarea sumelor în funcție de creșterea indicelui de inflație, până la data efectuării plății
- să se dispună efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată
In fapt, reclamantele arată că sunt încadrate în funcție didactică la SCOALA NR 3
Potrivit art.45 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic " personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului."
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Precizează reclamantele că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2003 nu sunt prescrise întrucât, potrivit art.16 din Decretul 167/1958, privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în OUG nr.17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001-octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
A fost invocată în acest sens practica Curții de Apel Pitești, ca instanță de recurs prin care au fost recunoscute drepturile membrilor de sindicat din Uniunea Sindicatului Învățământ V solicitate în cursul anului 2007 pentru perioada octombrie 2001-la zi.
Acțiunea este întemeiată pe prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44, art.45 alin.1 din Legea nr. 128/1997, art.16 și art.17 din Decretul 167/1958, Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ din 28.11.2005, OUG nr.17/2006.
În termen legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare în temeiul art.115 pr.civ prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în susținerea căreia arată că nu este angajatorul reclamantelor și nu are obligația de a plăti acestora drepturile salariale solicitate în acțiune.
Între Ministerul Educației, Cercetării și T și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003 o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Tot în susținerea acestei excepții Ministerul Educației, Cercetării și T arată că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile di învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
Art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.2192/2004 prevede: "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii."
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de disp.art.166 codul muncii.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, se arată de către Minister că Acordul invocat de reclamante, aprobat prin OUG nr.17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord și nici OUG nr.17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Pe fond, apărările pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T sunt de respingere a acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.43 lit.a și b din Legea nr. 128/1997, învățătorii, educatoarele și institutorii sunt încadrați pe post, și nu pe norma didactică care să poată fi redusă cu două ore.
Prin urmare, nu este posibil și legal să se reducă postul.
Mai mult, postul educatorilor, învățătorilor, institutorilor este format din ore diferite spre deosebire de norma didactică a profesorilor care cuprinde ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării înscrise pe diploma de absolvire sau de licență.
Activitatea celor dintâi implică efectuarea de ore diferite de citire, matematică, științele naturii, posturile fiind normate câte unul pentru fiecare grupă de copii, respectiv clase de elevi.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 alin.48 din HG nr.386/2007 privind organizarea și funcționare
În raport de aceste dispoziții pârâtul susține că este eronată opinia reclamantelor referitoare la introducerea în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor, făcându-se o gravă eroare atunci când se consideră că acest minister poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
În realitate, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002 art.19-35.
Aceeași excepție a fost invocată și de pârâtul Municipiul Câmpulung-prin primar.
Potrivit Legii nr.215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, Municipiul Pitești nu are în atribuții în reducerea normei didactice, în calcularea și plata diferențelor salariale pentru cadrele didactice și nici nu este angajatorul reclamantelor.
Pe fond, intimatul a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că cererile reclamantelor nu sunt prevăzute de lege, că acestea nu au făcut dovada că au avut dreptul și nu au primit drepturile salariale acordate cadrelor didactice pentru perioada oct.2001-oct.2003 prin OUG nr.17/2006.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1284/CM din 14 noiembrie 2008 a dispus următoarele: admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice A, respinge excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de pârâții Municipiul Câmpulung și Ministerul Educației, Cercetării și T; admite în parte acțiunea și obligă pe pârâții Școala nr.3 Câmpulung și Centrul Bugetar I Câmpulung să plătească reclamantelor diferențele de drepturi salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore efectuate suplimentar săptămânal, după cum urmează: reclamantei pentru perioada octombrie 2001 - 17.08.2003, iar reclamantei pentru perioada octombrie 2001 - 11 octombrie 2003, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective; obligă pe pârâtul Municipiul Câmpulung să vireze pârâților Școala nr.3 Câmpulung și Centrul Bugetar I Câmpulung fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate prin cererea de chemare în judecată; obligă pe pârâții Școala nr.3 Câmpulung și Centrul Bugetar I Câmpulung să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor; respinge capătul de cerere privind reducerea normei didactice; respinge cererea formulată împotriva pârâților Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice A și obligă pe pârâții Școala nr.3 Câmpulung și Centrul Bugetar I Câmpulung la plata sumei de 18.787 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu are calitatea de angajator al reclamantelor și nu este nici ordonator de credite.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării și T este neîntemeiată având în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice diminuată cu 2 ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică, iar norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile acestui minister, potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 coroborat cu art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic.
Întrucât municipiul, orașul sau comuna, după caz, sunt ordonatori secundari de credite, urmează ca hotărârea să le fie opozabilă, motiv pentru care s-a apreciat că pârâtul Municipiul Câmpulung are calitate procesuală pasivă.
Neîntemeiată este și excepția prescrierii dreptului material la acțiune, întrucât prin Acordul încheiat la 28 noiembrie 2005 de Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ s-a întrerupt cursul prescripției, prin recunoașterea dreptului pretins.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut de către prima instanță că reclamantele au calitatea de personal didactic și intră în incidența Legii nr.128/1996 privind statutul personalului didactic.
Deși norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, prin art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 s-a prevăzut, fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, că personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Aceasta nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ce presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul prin plata cu ora, conform art.51 pct.8 combinat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 lit.a din lege.
Față de aceste considerente, în raport și de art.70-72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, s-a admis în parte acțiunea, așa după cum s-a arătat cu ocazia reproducerii dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, care o critică pentru nelegalitate, invocând prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, art.3041Cod pr.civilă, Legea nr.128/1997, OUG nr.17/2006 și nr.3351/2006.
În dezvoltarea recursului, pârâtul susține, în esență, că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este angajatorul reclamantelor, nu este nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, iar începând cu anul 2001, conform art.13 din OUG nr.32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Printr-un al doilea motiv de recurs arată că instanța soluționat greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât nici Acordul, nici OUG nr.17/2006 - nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore potrivit art.45(1) din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore, deci nu există nicio recunoaștere din partea ministerului în ceea ce privește plata celor două ore efectuate suplimentar față de norma didactică și în atare situație acțiunea este prescrisă, nefiind întrerupt cursul prescripției extinctive.
Pe fondul cauzei instanța a apreciat în mod greșit prevederile art.45 din Legea nr.128/1997, text de lege care nu se referă la cadrele didactice încadrate pe post, iar pe de altă parte norma de drept nu statuează în sensul solicitat de reclamante.
Având în vedere încadrarea distinctă a educatorilor, învățătorilor, institutorilor pe post, și nu pe normă didactică, nu este posibil și legal să se reducă postul. Pentru a exista un drept acesta trebuie să fie prevăzut de lege, cerut și acordat. Prin Legea nr.128/1997 nu a fost modificată în ceea ve privește încadrarea cadrelor didactice pe post.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
Verificând actele de la dosar, în raport cu criticile invocate, având în vedere și prevederile art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește prima critică invocată, așa cum bine a reținut și instanța de fond, Ministerul Educației, Cercetării și T are calitate procesuală pasivă, aceasta în raport de obiectul acțiunii, precizat la primul capăt de cerere, respectiv asigurarea reducerii normei didactice diminuată cu două ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică. Norma didactică este cuprinsă în planul de învățământ, iar întocmirea acestuia intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995, coroborat cu art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic, situație ce îi conferă calitate procesuală pasivă, chiar dacă nu are calitatea de angajator față de reclamante.
Nici următoarea critică nu poate fi reținută de instanța de control judiciar, cursul prescripției fiind întrerupt, în condițiile art.16 alin.1 din Decretul nr.1697/1958, prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
În concret, prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și Federațiile sindicale reprezentative din învățământ, în calitate de parteneri sociali, s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, debite ce reprezintă diferențe salariale cuvenite acestora ca urmare a calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2006. Acest acord s-a reflectat ulterior în nr.OUG17/2006, care în art.1.a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Așadar, cursul prescripției a fost întrerupt la data de 28 noiembrie 2005, iar după această dată, conform art.17 alin.1 și 2 din Decretul nr.167/1958 a început să curgă o nouă prescripție, astfel că și această excepție a fost legal soluționată în primă instanță.
Și ultimul motiv de recurs este nefondat, întrucât dreptul instituit pentru reclamante de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres fără nici o limitare sau condiționare.
Reclamantele sunt îndreptățite să beneficieze de dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru că îndeplinesc cele două condiții și întrucât reducerea normei didactice nu este posibilă, dată fiind stabilirea normei didactice pe clasă sau pe clase simultane, precum și existența unei programe ce trebuie respectate, în mod corect tribunalul a reținut că pentru orele prestate în plus față de norma didactică redusă la care aveau dreptul, reclamantele sunt îndreptățite la plată suplimentară
Nu în ultimul rând trebuie menționat și faptul că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic.
Pentru cele ce preced, în baza art.291 Codul muncii pentru art.312 alin.1 Cod pr.civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul MINISTERUL EDUCATIEI CERCETARII SI B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1284/CM din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
.
Red.
TC/2 ex. Grefier,
18.02.2009
jud fond.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
