Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1950/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1950/R/2009
Ședința publică din 13 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Traian Dârjan Daniela Griga
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 839 din 04 mai 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta, precum și pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL SĂLAJ, având ca obiect
calcul drepturi salariale spor de risc și suprasolicitare neuropsihică.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242.pr.civ. și a invocat excepția de litispendență raportat la împrejurarea că la Tribunalul Sălaj în dosarul nr- s-a formulat o acțiune identică în ceea ce privește cauza, obiectul și părțile.
Curtea respinge excepția de litispendență invocată de pârâtul recurent, având în vedere că potrivit art. 163 alin. 1.pr.civ. această excepție poate fi invocată doar în fața instanței de fond, iar prezenta cauză se află în recurs.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 839/04.05.2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, s-a admis acțiunea reclamantei, pârâții Tribunalul Sălaj, Curtea de Apel Cluj și Ministerul Justiției și Libertăților fiind obligați la plata către reclamantă a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % din salariul de bază începând cu 15 decembrie 2007, până la zi și pentru viitor, actualizat cu indicele de inflație.
Pârâtul Tribunalul Sălaja fost obligat să efectueze mențiunile cuvenite privind sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în carnetul de muncă al reclamantei.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale către reclamantă.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale pentru drepturile solicitate către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat în mod expres, însă prin aceasta au fost încălcate normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, precum și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituția României, ordonanțele guvernului se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul României a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, în pofida faptului că potrivit dispozițiilor art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii au fost abrogate și unele dispoziții ale acesteia.
Acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut în mod expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ceea ce în speță nu s-a realizat.
În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 21/10.03.2008.
În altă ordine de idei s-a reținut că art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de către reclamantă este un drept de creanță, constituind un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea Legii nr. 50/1996, reclamanta a fost lipsită de proprietatea asupra acestui bun în mod nelegal și nedrept, această lipsire de proprietate putându-se face doar pentru o cauză de utilitate publică, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Instanța a reținut că există conflict între art. 1 pct. 47 din nr.OG 83/2000 și OG8/2007, prin care a fost abrogată Legea nr. 50/1996, și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, urmând a fi aplicat în cauză ultimul text legal.
Față de cele anterior reținute, întrucât abrogarea realizată prin nr.OG 83/2000 și OG8/2007 este nelegală, iar în plus rațiunea acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică subzistă, instanța a apreciat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Pe cale de consecință, a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Sălaj, și Ministerul Economiei și Finanțelor la plata actualizată la zi în raport de indicele de inflație a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și modificată, cu modificările ulterioare privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești.
Potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 500/2004, Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor pe care le depune la guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an. În același timp, potrivit art. 15 din nr.HG 93/2000 toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004.
Pe cale de consecință, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta fiind obligat să pună la dispoziție fondurile necesare plății acestor drepturi bănești către reclamantă, deoarece în sarcina sa cade adoptarea proiectului bugetului de stat și a proiectelor de rectificare bugetară.
În termen legal, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției de litispendență și a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respingerii acțiunii reclamantei.
Consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 163 alin 1. Cod de procedură civilă privitoare la litispendență, întrucât reclamanta a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice pentru aceeași cauză, același obiect, în acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, în dosar nr-, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății raportat la faptul că nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului d e procedură civilă, iar între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților nu există nici o obligație de plată pentru drepturi bănești pe care Ministerul Justiției și Libertăților ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
Prin Legea finanțelor publice nr. 500/2002 se reglementează constituirea fondurilor publice si prevederea cheltuielilor bugetare cu destinație precisa. Rolul esențial in procesul bugetar si in execuția de casa bugetara revine Guvernului si respectiv Parlamentului. Potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul este acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de Guvern.
"Rolul Guvernului", la art.18 din Legea sus menționata, stabilește ca acesta asigura elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, precum si supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectifica re bugetara anuala si a contului general anual de execuție.
Consideră recurentul că întrucât nu are calitatea de ordonator de credite, iar rectificarea bugetara nu se poate efectua decât in baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, acesta este în imposibilitate de a modifica sau a elabora un proiect al bugetului de stat în lipsa proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite precum si în lipsa aprobării de către Guvern si a adoptării de către Parlament a proiectelor bugetare.
Apreciază că pe de alta parte, acordarea drepturilor salariale solicitate ar echivala cu stabilirea de către instanță a altor drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, instituindu-se astfel pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele cu cele prevăzute prin actele normative și încălcându-se astfel rolul Parlamentului de autoritate legiuitoare a țării.
A subliniat că prin Decizia din 27.05.2009, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cererea formulată de Președintele României în temeiul art. 146 lit. e din Constituție.
Prin decizia menționată, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, reținând că "în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a principiului separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice și să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora".
Pe fondul cauzei, recurentul susține că art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorităților judecătorești, prevedea că: "pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar", însă, textul de lege sus menționat a fost abrogat prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în MO nr. 425/2000 și intrată în vigoare la 01.10.2000, astfel că acordarea drepturilor salariale menționate nu au suport legal.
Trecând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate, Curtea a reținut următoarele:
Referitor la excepția litispendenței se constată că aceasta este nefondată, prin prisma faptului că, pornind de la dispozițiile art. 163 Cod de procedură civilă, această excepție poate fi invocată exclusiv în fața instanțelor de fond. Or, cauza dedusă judecății se află în fața instanței de recurs.
Nu poate fi primită nici excepția lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care pârâtul nu a fost chemat în judecată pe considerentul existenței unui raport de muncă cu reclamanții, ci pentru pentru ca în virtutea obligației ce îi revine de a aproba bugetul, să pună la dispoziția angajatorilor sau să prevadă în buget sumele necesare pentru ca angajatorul să poată plăti drepturile salariale pe care angajatorul este obligat la rândul său prin aceeași sentință.
De fapt, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului, prin pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale ale legilor de rectificare, iar în acest context și pentru ca pretențiile reclamantei să poată fi valorificate, în raport de pârâții care nu dispun de fonduri decât după alocarea lor de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, este necesar ca acesta să ia act de admiterea acțiunii și astfel să aloce fondurile necesare îndestulării creanțelor pe care reclamanta le are asupra pârâților, aceasta fiind de fapt singura modalitate de a valorifica un drept de creanță asupra unor instituții publice, cum sunt în speță pârâții.
Cu referire la fondul cauzei, se reține că prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001".
Curtea apreciază că motivul de recurs referitor la abrogarea dispozițiilor legale ce reglementau dreptul salarial pretins, contravin Deciziei nr. XXI din 10.03.2008, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul unui recurs în interesul legii, astfel că din această perspectivă acesta apare ca neîntemeiat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod de procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 839 din 4 mai 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțate în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.DG/dact.MM
7ex./03.11.2009
Jud.fond:/
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Traian Dârjan Daniela Griga
