Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1964/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1964/R/2009
Ședința publică din 13 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Traian Dârjan Daniela Griga
- -
GREFIER: - -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTITIEI și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR împotriva sentinței civile nr. 1513 din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, precum și pe pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect calcul drepturi salariale spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriile de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1513 din 25.05.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantele, și în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, au fost obligați pârâții de rândul 1 și 3 la calcularea în favoarea fiecărei reclamante a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 01.12.2007 și până la zi și pentru viitor, sume reactualizate potrivit indicelui de inflație la data plății efective.
A fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantele sunt angajate ca personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Cluj - Potrivit prevederilor art. 47 din Legea nr. 50 din 21 iunie 1996 - privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații,precum și personalul auxiliar de specialitatebeneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar.
Instanța reține că art. 47 din Legea nr. 50 din 21 iunie 1996 a fost abrogat expres de <LLNK 12000 83130 302 1 46>art. 42 din Ordonanța nr. 83 din 29 august 2000 - pentru modificarea și completarea <LLNK 11996 50 11 201 0 17>Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar de specialitate.
Prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, pronunțate în dosar nr. 5/2008 dreptul la sporul sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, a fost recunoscut magistraților și personalului auxiliar de specialitate și după intrarea în vigoare a OUG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001, decizie care conform art. 329 alin.3 Cod Procedură Civilă este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Drepturile reclamantelor au fost prevăzute de normele legale anterior menționate și constituind o obligație legală neacordarea acestora prin motivarea lipsei sintagmelor "pentru viitor" și "în continuare", din hotărârile judecătorești pronunțate tocmai pentru a se aplica prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată constituie un abuz.
Chiar pârâtul Ministerul Justiției a emis în luna aprilie 2008 un Ordin de punere în executare a hotărârilor judecătorești care consacră existența acestui spor ulterior intrării în vigoare a noii legi de salarizare a personalului auxiliar, recunoscând astfel existența acestui drept.
Așadar, ordonatorii de credite din sistemul de instanțe trebuie să acorde aceste drepturi salariale angajaților, în baza de calcul a indemnizațiilor incluzându-se și sporul de vechime de risc și suprasolicitare neuropsihică. Întârzierea nejustificată a plății drepturilor salariale stabilite și recunoscute angajatului poate determina obligarea angajatorului la daune interese pentru repararea prejudiciului, conform prevederilor art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
În contextul celor mai sus arătate, trebuie pusă în discuție și problema posibilității anulării unor acte administrative emise de către o autoritate publică nelegal chiar de către aceasta. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, o astfel de entitate poate solicita instanței constatarea nulității acestuia in situația în care nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil si a produs efecte juridice. Ne aflăm în situația aceasta privind efectele Ordinului nr. 768/C/04.03.2009 emis de către Ministerul Justiției și Libertăților, câtă vreme sumele cuvenite reclamantelor au fost calculate și virate ordonatorilor secundari și terțiari de credite, pentru ca apoi să fie retrimise ordonatorului principal de credite.
In temeiul art. 6 din Decretul nr. 92 din 16 aprilie 1976 - privind carnetul de muncă, angajatorul, deținătorul carnetelor de muncă ale reclamantelor, respectiv curtea de apel, are obligația de a face cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei si Finanțelor, deși acesta nu a formulat întâmpinare, instanța urmează să constate că acesta are calitate procesuale pasivă deoarece potrivit dispozițiilor art. 2 din nr.OG 22/2002 ca și ordonator principal de credite, are obligația să ia toate măsurile care se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii ale celorlalte instituții publice finanțate de la bugetul de stat și instituțiilor din subordine pentru efectuarea plății sumele stabilite prin titluri executorii. In temeiul acelorași prevederi legale, instanța obligă pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să pună la dispoziția Ministerului Justiției și Libertăților fondurile necesare efectuării plăților.
Având în vedere prevederile aspectele reținute, art. 47 din Legea nr. 50 din 21 iunie 1996, Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite și art. 2 din nr.OG 22/2002 instanța va admite acțiunea formulată de reclamantele, și în contradictoriu cu pârâții DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTAȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și îi va obliga pe pârâții de rând 1 și 3 la calcularea și la în favoarea fiecărei reclamante a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 01.12.2007 și până la zi și pentru viitor, sume reactualizate potrivit indicelui de inflație la data plății și va obliga Ministerul Finanțelor publice să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor publice și Ministerul Justiției și Libertăților.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel, va respinge ca nefondate recursurile pentru următoarele considerente:
Prin recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, invocându-se excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului în raport de lipsa rolului său în procesul bugetar și inexistența raporturilor juridice de muncă între recurent și reclamanți.
S-au invocat de asemenea efectele Deciziei nr.838/27.05.2008 a Curții Constituționale.
Susținerile recurentului referitoare la încălcarea Legii nr.500/2002 sunt nefondate din prisma următoarelor considerente:
Astfel, potrivit art.15 din HG nr.83/03.02.2005, publicată în Monitorul Oficial, partea I din 11.02.2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: " elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Justiției, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice referitoare la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
De asemenea, prin Decizia nr.838 din 27.05.2009 a Curții Constituționale prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte, s-a statuat că efectele Deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională, ceea ce confirmă aplicarea în speță a Deciziei nr.21/2008 anterioară celei a Curții Constituționale.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii invocându-se motivul prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. ca urmare a abrogării art.47 din Legea nr.50/1996 prin OUG nr.8/2007.
S-a invocat, de asemenea, că în mod greșit s-a acordat sporul pretins pentru viitor, deoarece reprezintă un drept eventual, care nu este născut și actual.
Prin decizia nr.21/2008, menționată anterior s-a statuat că "rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege. "
Prin urmare, nu are fundament susținerea recurentului referitoare la abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin OG nr. 8/2007, în raport de statuarea contrară a instanței supreme la data de 10.03.2008.
De asemenea, Curtea observă că acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică și pentru viitor este justificată în raport de dispozițiile art.110 alin.2 pr.civ. conform cărora "se poate de asemenea cere, înainte de termen, executarea la termen a unei.prestațiuni periodice" și având în vedere că nu reprezintă plata anticipată a unui drept salarial, ci executarea unei obligații salariale la scadență.
Cum sporul pretins prin acțiune are caracterul unui drept salarial, așadar al unei "prestațiuni periodice" și având în vedere că nu este justificată intentarea periodică de către reclamanți a unor acțiuni având ca obiect plata acestui spor câtă vreme starea de fapt și de drept este neschimbată, Curtea de Apel va respinge și acest motiv de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1513 din 25.05.2009 a Tribunalului Cluj pronunțate în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Traian Dârjan Daniela Griga
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
9 ex./05.11.2009
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Traian Dârjan Daniela Griga
