Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1970/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILA NR. 1970/R/2008 | |
Ședința publică din 15 octombrie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Laura Dima | - - |
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu | - - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, -, G, G, A, -, HG, împotriva sentinței civile nr. 1171 din 19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul cu nr- privind și pe pârâtii CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE PRIN DGFP C, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți avocat, cu delegația la dosar, lipsa fiind reclamanții recurenți și reprezentantul pârâților intimați.
Procedura de citare este viciată cu reclamantul recurent însă se acoperă prin prezența reprezentantei reclamanților recurenți avocat.
Recursul a fost declarat în termenul legal, motivat și comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar hotărâri judecătorești și un recurs în interesul legii, arată că nu mai sunt alte cereri în probațiune și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului asfel cum a fost formulat, susținând pe larg memoriul de recurs și concluziile scrise depuse la dosar, fără cheltueli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1171 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta Curtea de Conturi a României.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții, -, G, G, A, -, HG, în contradictoriu cu pârât CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, având ca obiect conflict de drepturi.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul Curții de Conturi a României, în calitate de controlori financiari la Camera de Conturi a Județului pentru perioada 1.12.2003 - 30.06.2007 sporul de vechime în muncă a fost acordat reclamanților în baza Deciziei civile nr.1584/R/2007 a Curții de Apel Cluj. Începând cu 1 iulie 2007, reclamanții beneficiază de un spor de vechime în muncă calculat la indemnizația de încadrare lunară brută corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru.
Potrivit prevederilor art.283 alin.1 lit.c din Legea 53/2003, cererile privind plata unor drepturi salariale neacordate salariaților se poate face în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale.
S-a reținut că în lumina acestor prevederi, dreptul la acțiune al reclamanților la 03.01.2008 este prescrisă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței instanței de fond în sensul obligării Curții de Conturi, ca urmare a constatării discriminării, la repararea prejudiciului cauzat prin această discriminare.
În motivarea recursului arată că sentința a fost dată cu încălcare ași aplicarea greșită a legii, prin reținerea prescripției dreptului la acțiune.
Arată că, controlorii financiari au fost salarizați prin Legea nr.53/1992 și Legea nr.50/1995, în temeiul cărora au beneficiat potrivit art.8 al Legii 50/1995 de spor de vechime de până la 25% calculat la salariul de bază, corespunzător timpului lucrat în program normal de lucru.
Ulterior, prin Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, s -a stabilit dreptul reclamanților la o indemnizație lunară, aceasta reprezentând unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezentând baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, fiindu-le a acordat în continuare sporul de vechime.
OUG nr.160 din 13 oct.2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi aprobată de Legea nr.711/2001 la art.6 alin.1 arată că prevederile referitoare la sporuri, indemnizații, stimulente prevăzute de Legea nr.50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi.
Ca urmare a jurisprudenței contradictorii, controlorii s-au adresat Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care a statuat prin Hotărârea nr.64/27.03.2007 că sporul pentru vechime în muncă reprezintă un drept de natură personală, care nu depinde nici de funcția pe care o ocupă persoana în cauză și nici de condițiile de muncă, fiind un drept preexistent acestora.
Mai arată că datorită soluționării diferite de către instanțele judecătorești a acestei probleme de drept, Înainta C de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr.XXXVI/7 mai 2007 că stabilirea indemnizației lunare, ca unică formă de remunerare nu poate înlătura un drept cu caracter general, dobândit pentru vechimea în muncă, din moment ce valoarea procentuală la care se referă nu a fost înlăturată printr-o dispoziție expresă a legii.
Consideră că reținerea prescripției la acțiune este neîntemeiată, deoarece termenul de prescripție este de 3 ani de la data constatării discriminării, iar în acest caz discriminarea a fost constatată de CNCD prin Hotărârea nr.64/27.03.2007 și de Inalta C de Casație și Justiție prin Decizia nr.XXXVI din 7 mai 2007, astfel că acțiunea a fost formulată în termenul legal pentru perioada 1 noiembrie 2000 - 30 noiembrie 2003.
Potrivit art.1 alin.3 al OG137/2000, republicată, exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile, astfel constituie discriminare nejustificată neplata unui salariu egal pentru muncă egală, în cazul unor persoane aflate în situații comparabile.
Consideră că controlorii financiari sunt discriminați atât față de consilierii de conturi, cât și față de ceilalți salariați din România, cărora în perioada avută în vedere de Inalta C de Casație și Justiție li s-a plătit întocmai și la timp sporul pentru vechime în muncă.
Reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin.1-3 și art.6 din OG137/2000, întrucât le-a fost refuzat sporul pentru vechime în muncă nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor, ci sub pretextul că aparțin la o anumită categorie profesională, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu.
De asemenea, privarea controlorilor financiari de plata sumelor reprezentând spor de vechime cuvenit contravine art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată prin Legea nr.30/1994, arată că "a discrimina constă în a trata, într-o manieră diferită, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, persoane aflate în situații comparabile".
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel reține următoarele considerente:
Prin Decizia nr. XXXVI/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe cu privire la problemele de drept dezlegate, potrivit art. 329 alin. 3 teza ultimă Cod procedură civilă, s-a statuat că dispozițiile <LLNK 11996 50 11 202 33 39>art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile <LLNK 12000 83130 302 0 51>art. I pct. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, <LLNK 12002 177180 302 50 58>art. 50 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 și <LLNK 12000 160180 302 6 67>art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 160/2000 se interpretează, în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Prin decizia în interesul legii nu s-au creat drepturi în favoarea reclamanților, ci s-a statuat asupra chestiunilor de drept soluționate diferit de instanțele judecătorești. Ca atare prin această decizie nu s-a creat un titlu de care să se poată prevala reclamanții, ci doar au fost interpretate reglementările legale referitoare la drepturile privind sporul de vechime astfel că dreptul la acțiune nu curge de la data acestei decizii, care doar a lămurit chestiuni preexistente, ci curge potrivit normelor de drept comun.
Această decizie nu statuează asupra prescripției dreptului la acțiune, prin urmare respectiva problemă rămâne a fi lămurită de către prima instanță, ca și de prezenta instanță, potrivit normelor de drept comun, această problemă de drept nefiind dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă care au ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Or, dreptul la acțiune s-a născut în fiecare lună, începând cu luna noiembrie 2000 și până în luna noiembrie 2003, deoarece sporul nu a fost acordat în respectiva lună și putea fi solicitat pe calea unei acțiuni în justiție, nefiind posibil să se susțină că nu putea fi solicitat în acest fel, iar pentru fiecare prestație prescripția curge distinct, potrivit art. 12 din Decretul nr. 167/1958.
Potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, adică începând cu luna noiembrie 2000 și până în luna noiembrie 2003.
Ca atare, dreptul la acțiune al reclamanților pentru plata drepturilor salariale începând cu luna noiembrie 2000 și până în luna noiembrie 2003 s-a născut la acea dată și a început să curgă din luna noiembrie 2000 respectiv în fiecare lună până în luna noiembrie 2003. Raportat la momentul începutului curgerii prescripției acțiunea reclamanților trebuia să fi fost promovată până în luna septembrie 2003, respectiv în fiecare lună până în luna noiembrie 2006.
Acțiunea reclamanților a fost promovată la data de 03 ianuarie 2008, după împlinirea termenului legal de 3 ani.
Neexercitarea dreptului la acțiune în termenul prevăzut de lege atrage stingerea acestuia prin prescripție, potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Fiind prescris dreptul la acțiune al reclamanților de a obține valorificarea pretențiilor formulate și nefiind invocat vreun caz de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției rămâne că dreptul la acțiune al reclamanților s-a prescris.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă recursul declarat de reclamanții, -, G, G, A, -, HG, împotriva sentinței civile nr.1171 din 19.06.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, G, G, A, -, HG, împotriva sentinței civile nr.1171 din 19.06.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 04.11.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
