Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Încheierea /2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
ÎNCHEIERE CIVILĂ
Ședința Camerei de Consiliu din 29 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Daniela Griga Carmen Maria
---
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de abținere formulată de d-nul judecător, membru al completului de judecată, vizând soluționarea dosarului cu nr- al Curții de APEL CLUJ.
Prezenta cerere s-a dat în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
La constituirea completului de judecată investit cu soluționarea prezentei cereri de abținere au fost avute în vedere prevederile art. 98 alin. 4 din Hotărârea nr. 387/2005 modificată, precum și prevederile Hotărârii nr. 19/20.04.2007 a Colegiului de Conducere al Curții de APEL CLUJ.
S-a procedat la audierea judecătorului care a formulat cererea de abținere, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1. Proc. Civ, rap. la art.26 Proc. Civ. acesta declarând că își susține cererea de abținere pentru motivele arătate în cuprinsul respectivei cereri.
CURTEA
Prin declarația de abținere înregistrată sub nr. de mai sus la data de 29.09.2009, d-nul judecător, membru al completului de judecată, a declarat că înțelege să se abțină de la judecarea dosarului nr-, în temeiul prevederilor art.27 pct. 1.Proc. Civ. motivat pe faptul că soția sa, fostă, are calitatea de reclamantă în acest dosar.
Examinând prezenta declarație de abținere prin prisma motivelor invocate, a actelor dosarului și a prevederilor art. 25, art. 26, art. 27 pct. 1, art. 30. art. 31 și art. 32. Proc. Civ. Curtea constată că aceasta este întemeiată, motivat pe considerentele ce urmează a fi expuse:
Art. 25. Proc. Civ. prevede că judecătorul care știe că există un motiv de recuzare în privința sa este dator să se abțină de la judecarea pricinii, abținerea urmând să fie propusă de judecător și judecată, conform art. 26. Proc. Civ. potrivit normelor prevăzute de art. 30, art. 31 și art. 32. Proc. Civ.
Potrivit art. 27 pct. 1. Proc. Civ. judecătorul poate fi recuzat " când el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soț, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părți".
Din analizarea dosarului nr- rezultă faptul că unul dintre reclamanții din această cauză este, căsătorită, soția d-lui judecător.
Așa fiind, Curtea constată că prezenta declarație de abținere este întemeiată, urmând să fie admisă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite declarația de abținere formulată de d-nul judecător, membru al completului de judecată, vizând soluționarea dosarului cu nr- al Curții de APEL CLUJ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - ---
Red. /dact.
2 expl./29.09.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1718/R/2009
Ședința publica din data de 29 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Daniela Griga Carmen Maria
---
GREFIER:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva încheierii civile nr.19/CC din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul civil nr-, privind și pe reclamanții
, -, B -, -, -, -, -, A, N, precum și pe pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, TRIBUNALUL - B, TRIBUNALUL CLUJ, TRIBUNALUL B-N, TRIBUNALUL ALBA, TRIBUNALUL M, și CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII având ca obiect calcul drepturi salariale - lămurire dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 29 septembrie 2009 s-a încuviințat cererea de abținere formulată de către domnul judecător, membru a completului de judecată C 7R, motiv pentru care în compunerea completului de judecată intră, conform planificării de permanență, doamna judecătoare -, în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea M nr. 387/2005.
Se constată că la data de 29 iunie 2009, s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat TRIBUNALUL ALBA, întâmpinare.
Totodată, se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ.
Curtea constată că prezentul recurs este în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
În fapt, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr-, reclamanții au chemat în judecată Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Ministerul Justiției, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, TRIBUNALUL CLUJ, Tribunalul Bistrița N, TRIBUNALUL ALBA, Tribunalul Maramureș, Tribunalul București și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună în principal să recunoască reclamanților dreptul la sporul de vechime, să-l calculeze și să-l plătească începând cu data de 01 ianuarie 2001 până la data executării hotărârii judecătorești, obligarea pârâților la plata sumelor actualizate cu indicele de inflație ca urmare a devalorizării monedei naționale, precum și efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, reclamanții au solicitat să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate.
Prin sentința civilă nr. 1637 din 5 iulie 2007, TRIBUNALUL CLUJa admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești, reprezentând sporul de vechime în muncă în perioada 23 februarie 2004-12 martie 2007, reactualizate cu indicele inflației începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii.
Totodată, instanța a obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile corespunzătoare privind sporul de vechime în muncă.
De asemenea, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în perioada 1 ianuarie 2001-22 februarie 2004 și, de asemenea, a admis cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sporului de vechime cuvenit reclamanților.
Sentința astfel pronunțată nu a fost comunicată pârâtului de 1, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Această hotărâre judecătorească a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Ulterior, reclamanții au formulat o cerere de lămurire a dispozitivului sentinței prin care solicitau instanței să lămurească dispozitivul sentinței în sensul menționării sumelor nete ce trebuie plătite în favoarea reclamanților cu titlu de spor de vechime, actualizat cu indicele de inflație, începând cu data de 1 februarie 2004 și până la data pensionării în ceea ce privește reclamanții trecuți la pensie, respectiv pentru data de 12 martie 2007 pentru ceilalți reclamanți.
În motivarea acestei cereri s-a arătat că după pronunțarea sentinței civile nr. 1135/2007, au solicitat pârâților plata sumelor stabilite în sarcina acestora prin titlul executoriu, ocazie cu care au apărut dificultăți legate de sumele nete care trebuiau achitate. S-a mai arătat că au fost calculate sumele nete datorate, din care s-a achitat în cursul lunii septembrie, o primă tranșă reprezentând aproximativ 20%, diferența urmând a fi achitată la alocarea de către Ministerul Justiției a restului sumei. Datorită modificările legislative care au intervenit și care priveau baza de calcul a contribuției individuale, pârâții au modificat sumele nete stabilite inițial la plată.
S-a evidențiat faptul că pârâții au procedat la executarea obligației cuprinse în titlu în mod benevol, astfel că nu sunt întrunite cerințele legale pentru formularea unei contestații la executare, astfel că singura cale de rezolvare a acestei situații este lămurirea dispozitivului prin indicarea sumelor nete datorate.
Instanța, prin încheierea de ședință nr. 19/CC din 17.01.2008, a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1637 din 5 iulie 2007 pronunțată nr- și a obligat pârâții să recunoască în favoarea reclamanților dreptul la sporul de vechime, să-l calculeze și să-l plătească actualizat cu indicele de inflație, iar calculul contribuției individuale de asigurări sociale să se facă fără a depăși de 5 ori salariul mediu brut.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prevederile Legii nr. 250/2007, cu privire la calculul contribuției individuale de asigurări sociale, se aplică raporturilor juridice născute de la data intrării în vigoare a acestei legi și nu reclamanților pentru care s-a stabilit sporul de vechime pe perioada 23.02.2004-12.03.2007.
În termen legal, pârâții Ministerul Justiției și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție au declarat recurs.
1.Recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justițiesolicită admiterea recursului, cu consecința modificării încheierii de ședință nr. 19/CC/ 17.01.2008 pronunțate de TRIBUNALUL CLUJ, în sensul respingerii cererii de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 1637 din 5 iulie 2007.
În susținerea recursului, s-a subliniat că, în mod eronat, cererea a fost admisă, în condițiile în care sumele acordare de instanță intimaților reclamanți nu reprezintă sporul de vechime, ci despăgubiri, întrucât sporul de vechime nu le-a fost acordat în perioada 23.02.2004-12.03.2007.
Mai mult, s-a arătat că nu prezintă relevanță data intrării în vigoare a Legii nr. 250/2007, despăgubirile fiind acordate la data de 05.07.2007, respectiv după intrarea în vigoare a acestor dispoziții legale, chiar dacă acestea au fost acordate pentru perioada menționată.
Instanța de fond, în mod greșit a reținut că prevederile Legii nr.250/2007 cu privire la calculul contribuției individuale de asigurări sociale se aplică raporturilor juridice născute de la data intrării în vigoare a acestei legi, fără a fi aplicabilă drepturilor pretinse de către reclamanți cărora li s-a stabilit sporul de vechime în perioada 23 februarie 2004-12 martie 2007.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și art. 304 pct. 9. proc. civ.
2. Ministerul Justiției își motivează recursulîn sensul că arată că sentința Tribunalului este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9. proc. civ.
S-a subliniat că soluționarea cererii de lămurire a întinderii dispozitivului s-a făcut în lipsa comunicării cererii reclamanților, deși instanța avea obligația de comunicare a cererilor și a celorlalte înscrisuri de la dosar depuse de reclamanți, potrivit dispozițiilor art. 114 alin. 2 și 3. proc. civ. În cauză, instanța a omis să comunice Ministerului Justiției împreună cu citația cererea reclamanților. Or, cercetarea fondului cauzei presupune examinarea susținerilor părților, cu respectarea dispozițiilor procedurale, Ministerul Justiției nefiind în măsură să formuleze apărări din considerentele mai sus arătate, astfel că este incident motivul de casare reglementat de art.304 pct.5 proc. civ. prin hotărârea dată, instanța încălcând formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2. proc. civ.
Apoi, în mod greșit, nu s-a observat că cererea reclamanților, având ca obiect lămurirea dispozitivului în sensul menționat în dispozitivul sentinței, este inadmisibilă, întrucât aceasta nu vizează nici înlăturarea unor dispoziții contradictorii existente în dispozitiv, nici lămurirea acestuia, pe motiv că ar fi neclar, imprecis, cererea reclamanților echivalând cu o reinvestire a instanței în ceea privește soluționarea unor chestiuni cu privire la care aceasta nu a statuat nici prin considerente și prin dispozitivul hotărârii pronunțate, respectiv suma netă datorată prin stabilirea bazei de calcul asupra căreia se aplică cota contribuției individuale de asigurări sociale.
S-a mai arătat că, prin Legea nr. 250/2007, art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 a fost modificat astfel: "Baza de calcul prevăzută la alin. 1 și 2 este venitul brut realizat lunar", iar această lege a intrat în vigoare la data de 22.07.2007, împrejurare în care angajatorul avea obligația de a aplica pentru viitor cota de 9,5 % la noua baza de calcul care este venitul brut realizat lunar, iar nu a unei cote plafonate la 5 salarii medii brute pe economie, caz în care se încalcă principiul neretroactivității legii.
Recurentul a subliniat și faptul că, în măsura în care se va menține hotărârea instanței de fond, s-ar ajunge la o aplicare discriminatorie a legii, prin aceea că persoanelor aflate în situații identice li se aplică un tratament inegal în ceea ce privește contribuția la bugetul de asigurări sociale de stat.
Trecând la soluționarea cauzei deduse judecății, prin prisma documentației de la dosar și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
1.RecursulMinisterului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție
Se apreciază că prima instanță a interpretat corect normele legale, lămurind dispozitivul sentinței prin prisma legislației în vigoare în perioada pentru care au fost stabilite drepturile reclamanților.
Astfel, prin Legea nr. 19/2000 legiuitorul a stabilit care este baza lunară de calcul avută în vedere pentru determinarea contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților(art. 23), instituind de asemenea și un plafon al acesteia.
Până la data intrării în vigoare a Legii nr. 250/2007, baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituiau salariile individuale brute, după caz venitul lunar asigurat, acestea neputând însă depăși plafonul a de 5 ori salariul brut(art. 23 al.1 lit. a, b și al.3).
Ulterior, prin actul normativ menționat, art. 23 al. 1 fost modificat, stabilindu-se care este baza lunară de calcul, fără a mai prevedea însă și o plafonare a acesteia.
Din această perspectivă, nu pot fi primite susținerile conform cărora reclamanților le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 250/2007, în condițiile în care drepturile acestora au fost stabilite pentru perioada 23 februarie 2004 - 12 martie 2007, perioadă în care această lege nu era în vigoare.
Contrar susținerilor recurenților, se apreciază că în măsura în care ar admite incidența dispozițiilor Legii nr. 250/2007, ar echivala cu a recunoaște că această lege produce efecte retroactive, ceea ce ar contraveni principiului constituțional al neretroactivității legii civile.
2. RecursulMinisterului Justiției
Neîntemeiate apar și motivele de recurs invocate de către acest recurent.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5, Curtea constată că acesta nu este incident în cauză.
Astfel, se reține că într-adevăr din documentația de la dosar rezultă că recurentului Ministerul Justiției nu i-a fost comunicată cererea reclamanților privind lămurirea dispozitivului, însă acesta nu a suferit nici o vătămare în condițiile în care pe parcursul judecății avea posibilitatea să se adreseze instanței cu solicitarea de a i se comunica un exemplar al cererii, conduită pe care însă acesta nu a manifestat-
Nu se poate admite că dreptul la apărare a fost încălcat, în condițiile în care recurentul și invocă practic propria culpă.
Cu referire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, se constată că rin p. sentința civilă nr. 1637 din 5 iulie 2007, TRIBUNALUL CLUJa admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâții, printre altele, să plătească reclamanților drepturile bănești, reprezentând sporul de vechime în muncă în perioada 23 februarie 2004-12 martie 2007, reactualizate cu indicele inflației începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii.
Nu se poate reține că eclamanții au reinvestit instanța cu o cerere care privește soluționarea unor chestiuni cu privire la care aceasta nu a statuat anterior nici prin considerente și nici prin dispozitivul hotărârii pronunțate, în condițiile în care cererea acestora privește drepturi salariale recunoscute prin sentința menționată, lămuririle solicitate fiind necesare pentru o cuantificare corectă a acestora.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia drepturile acordate reclamanților prin sentința de mai sus reprezintă despăgubiri, aceasta este total infirmată atât de către dispozitivul, cât și de considerentele sentinței, în care se face referire la sporul de vechime, iar nu la despăgubiri, acestea din urmă având un regim juridic diferit.
Pentru considerentele expuse și constatând că nu este incident nici un motiv de ordine publică, în temeiul art. 312 al.1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva încheierii civile nr. 19/CC din 17.01.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red.DG/dact.MM
51ex./21.10.2009
Jud.fond: /
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Daniela Griga Carmen Maria
