Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2018/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2018/R/2008
Ședința publică din 22 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
-
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții, G, M, -, - I, și, respectiv de pârâta SC SA, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, avocat și reprezentantul pârâtei recurente, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt formulate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 3 octombrie 2008, prin registratura instanței, pârâta recurentă SC SA a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de reclamanții recurenți, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamanților recurenți.
De asemenea, se constată că la data de 14 octombrie 2008, prin registratura instanței, reclamanții recurenți au depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de pârâta recurentă, un exemplar înmânându-se reprezentantului pârâtei recurente.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită în baza art. 304 pct. 7, art. 304 indice 1, art. 312.proc.civ. admiterea propriului recurs așa cum a fost formulat în scris, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii așa cum a fost precizată și obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a drepturilor salariale actualizate în raport cu indicele inflației la data plății efective, reprezentând prime de Paști și C pe perioada 2004-2007 la nivelul sumelor conform adreselor nr. 1666/2003, nr. 313/2005, nr. 713/2006 și nr. 504/2007 - 980 lei primă de C pe anul 2004, suma de 1.400 lei Primă de Paști pe anul 2005, suma de 1.400 lei primă de C, suma de 1.850 lei primă de Paști pe anul 2006, suma de 1.850 lei primă de C pe anul 2006, suma de 2000 lei primă de Paști - C pe anul 2007, fiecărui reclamant în funcție de perioada în care a avut calitatea de angajat al pârâtei, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 4.200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită respingerea recursului declarat de reclamanții recurenți conform motivelor arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. De asemenea, cere admiterea propriului recurs, modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii în principal ca prescrisă și în subsidiar ca nefondată, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită respingerea recursului promovat de pârâta recurentă, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată, conform decontului pe care îl depune la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.668 din data de 27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost respinsă excepția prescrierii dreptului material la acțiune și excepția prematurității introducerii acțiunii, invocate de pârâtă.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții:, M, I, Nora, în contradictoriu cu pârâta SC SA și în consecință a fost obligată pârâta la plata către reclamanți, a drepturilor reprezentând suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști, pentru anii 2005, 2006, 2007 precum și a celor de C pentru anii 2004, 2005, 2007, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societăți, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației, la data plății efective.
Plata acestor drepturi se va face fiecărui reclamant în funcție de perioada în care a avut calitatea de angajat al pârâtei.
Totodată a fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 4000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată
Pentru a hotărî astfel în privința excepției, prima instanță a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. e Codul muncii. Sumele pretinse de reclamanți, nu reprezintă drepturi salariale în sens strict. În CCM salarizarea face obiectul capitolului V, iar acordarea suplimentarilor de Paști și de C, reprezintă alte drepturi ce sunt cuprinse în capitolul VI, care reglementează protecția socială a salariaților și alte drepturi. Chiar dacă aceste drepturi nu se regăsesc textual în contractele individuale de muncă, dispozițiile acestuia se completează cu cele ale CCM, situație în care, fiind vorba de drepturi salariale, în cauză sunt incidente dispozițiile art.283 lit.c Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 3 ani, acesta începând să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv odată cu sărbătorile de Paști și de Raportat la data introducerii acțiunii, reclamanții sunt în termen pentru drepturile aferente începând cu anul 2004, respectiv începând cu Cul din acest an.
Pentru considerentele reținute a fost respinsă excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele: în CCM pe anul 2004, în art.168 alin.1 s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu brut pe SNP SA. La alin.2 al aceluiași articol s-a făcut mențiunea că pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 vor fi incluse în salariul de bază. În Contractele Colective de Muncă pe anii următori, 2005, 2006, dispozițiile art.168 au fost menținute, dar pârâta nu a achitat aceste drepturi salariale reclamanților.
S-a constatat astfel că reclamanții sunt îndreptățiți la plata acestor drepturi și raportat la dispozițiile art.168 alin.1 din CCM, art.289 Codul muncii, coroborat cu art.78 din Legea 168/1999, a fost admisă acțiunea conform dispozitivului.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanților în sumă de 4000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs ambele părți.
Prin recursul declarat de reclamanți s-a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii și obligării pârâtei la plata către fiecare reclamant a drepturilor salariale actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective, reprezentând prime de Paști și de C pe perioada 2004-2007 la nivelul sumelor conform adreselor nr.1666/2003, nr.313/2005, nr.713/2006 și nr.504/2007 - 980 lei primă de C pe anul 2004, suma de 1400 lei prima de Paște pentru anul 2005, suma de 1400 lei prima de C, suma de 1850 lei primă de Paști pe anul 2006, suma de 1850 lei primă de C pe anul 2006, suma de 2000 lei primă de Paște- pe anul 2007, fiecărui reclamant în funcție de perioada în care a avut calitatea de angajat al pârâtei cu cheltuieli de judecată în recurs 4200 lei (câte 210 lei fiecare recurent) reprezentând onorariu avocat 4000 lei și 200 lei cheltuieli transport.
În motivarea recursului s-a invocat că dispoziția de admitere în parte a acțiunii nu este motivată (art.304 pct.7 pr.civ.), că există o contradicție între considerentele și dispozitivul sentinței constând în baza de calcul a suplimentărilor salariale (salariu mediu brut, respectiv salariu de bază mediu) și că nu s-au cuantificat drepturile pretinse deși cuantumul lor rezulta din actele depuse la dosar.
S-a criticat omisiunea primei instanțe de a acorda drepturile de C pe anul 2006.
Prin recursul declarat de pârâta s-a solicitat modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivare se arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât, contrar susținerilor primei instanțe, Contractul colectiv de muncă din anii 2003 și 2004 nu prevede obligația societății de a majora anual salariul de bază n raport cu indicele de inflație, astfel de prevedere fiind adoptată doar în anul 2005. În anul 2005 părțile au modificat alin.2 al art.168, noul text fiind în sensul că "în anul 2003, suplimentările salariale de la al.1 al prezentului articol au fost introduse salariul de bază al fiecărui salariat". Din acest text rezultă cu claritate recunoașterea părților n sensul că în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al salariaților. Mai mult, includerea suplimentărilor salariale în salariile de bază rezultă și din Adresele nr. 1154/2003 și nr. 1453/2003 (anexate), ambele semnate și de președintele 5., unde se indică fondul de salarii pe anul 2003 și se precizează că "Fondul de salarii cuprinde și efectele aplicării prevederilor Actului adițional la Contractul Colectiv de Muncă, înregistrat cu nr. 1602/2003, prin care suplimentările salariale de la al. 1 art. 168 din au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat." (Adresa 1453/2003).
S-a mai precizat că includerea primelor în salariul de bază s-a realizat practic prin cumularea primelor de Paști (6.810.000 lei) și C (6.851.000 lei) din anul 2003 și împărțirea sumei la 12, obținându-se rezultatul de 1.140.000 lei vechi, care a fost introdus în salariul de bază a fiecărui angajat, determinând astfel majorarea salariului. Această majorare a salariului a avut loc la data de 01.02.2003, fiind evidențiată în carnetele de muncă cu denumirea de "reașezare a salariului". În concluzie, în condițiile în care art. 128 din CCM (în forma sa din 2003-2004) nu impunea societății SA majorarea anuală a salariilor în raport cu indicele de inflație, rezultă cu evidență că principala cauză a reașezării salariului reclamantului la data de 01.02.2003 a avut ca și cauză introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de Paști și de
Hotărârea primei instanțe a fost criticată și sub aspectul cuantumului suplimentărilor salariale, arătându-se că în mod greșit acestea au fost calculate în expertiza contabilă efectuată în cauză în funcție de salariul mediu brut pe. În realitate, așa cum rezultă din art. 168 al. 1 din CCM, suplimentările salariale trebuiau calculate în raport cu salariul de bază mediu pe.
Suma de 1.140.000 lei vechi introdusă în anul 2003 în salariile de bază nu a mai fost scoasă niciodată din salariul de bază, fapt care rezultă din chiar copiile de pe carnetele de muncă depuse de reclamanți la dosar și din statele de plată pentru anii 2004-2007, unde se poate observa că din 2003 și până în prezent salariile reclamanților nu au mai scăzut niciodată (fie au rămas la fel, fie au crescut ca urmare a altor majorări). Prin urmare, din 2003 și până în prezent, salariații încasează în fiecare lună, pe lângă salariul negociat cu ocazia angajării și suma de 1.140.000 lei vechi (inclusă în salariul de bază în 2003 și menținută și în prezent).
După ce aceste prime au fost introduse în salariul de bază în anul 2003 și au fost ulterior menținute în salariul de bază (acest salariu nu s-a mai micșorat niciodată cu suma de 1.140.000 lei vechi), introducerea primelor în salariul de bază din nou în anii 2004. 2005 și 2006 ar fi însemnat ca societatea să plătească aceste prime de mai multe ori în fiecare an.
Recurenta a mai învederat că menținerea în contractele colective de muncă din anii 2004-2007 prevederilor al. 1 din art. 168, potrivit cărora "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C." nu este în contradicție cu prevederile al. 2 al aceluiași articol, potrivit căruia primele au fost incluse în salariul de bază. Abrogarea al. 1 după introducerea primelor în salariul de bază ar fi înlăturat dreptul salariaților la aceste prime și societatea noastră ar fi avut dreptul să scoată din salariul de bază suma de 1.140.000 lei vechi.
Al treilea motiv de recurs invocat se referă la prescrierea acțiunii. Invocându-se dispozițiile art. 283, al. 1 lit. c) din Codul munciis -a arătat că textul legal nu face nici o distincție în privința obiectului clauzelor contractului colectiv de muncă. Prin urmare, el este susceptibil să se aplice și cazul neexecutării acelor clauze care prevăd suplimentări salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C(ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).Mai mult, în raport cu prevederile art. 283 al. 1 lit.c, cele de la lit. e au un caracter special și prin urmare se aplică cu prioritate în raport cu primele(specialia generalibus deroganl).
În concluzie, având în vedere faptul că dreptul reclamantului la suplimentările salariale solicitate rezultă din contractul colectiv de muncă și că cererea acestuia privește suplimentările care i s-ar fi cuvenit cu ocazia sărbătorilor de Paști și C din anii 2004, 2005 și 2006, în opinia recurentului acțiunea reclamantului este în prezent prescrisă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, 312 și 274 Cod procedură civilă.
Intimata-reclamantă a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoare:
Recursul pârâtei este nefondat.
Întrucât conform art. 137 Cod procedură civilă excepțiile procesuale se soluționează prioritar față de aspectele relative la fondul cauzei, se va analiza în primul rând motivul de recurs referitor la prescrierea acțiunii, respectiv termenul în care trebuia formulată acțiunea.
Art. 283 alin. (1) din Codul muncii prevede că "Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia".
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca", dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)-d) din Codul munciia reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
În consecință, întrucât acțiunea reclamantei a fost înregistrată în 04.09.2007 și se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, aferente anilor 2004, 2005, 2006, în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției invocată de recurentă.
Referitor la motivele de recurs care privesc fondul cauzei, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2004, 2005 și 2006 salariații SNP SA vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP SA, stabilirea valorii concrete, modalitățile de acordare, condițiile și criteriile și beneficiarii urmând să fie stabilite prin negociere între și patronat.
(2) al art. 168 din Contractele colective de muncă menționate anterior prevede că pentru anul 2003, suplimentările de la alin. (1) se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat, fapt ce reprezintă în opinia Curții de Apel o modalitate concretă de acordare a suplimentărilor salariale valabilă pentru anul 2003.
Așa cum în mod judicios a reținut și prima instanță includerea celor două prime, de Paști și de C, în salariul de bază în anul 2003 nu înseamnă că pârâta ar fi făcut plata acestor drepturi și în anii 2004-2006. În caz contrar dispozițiile alin.(1) din art. 168 menționat anterior ar fi inutile întrucât ar prevedea o obligație care a fost executată încă din anul 2003.
În ceea ce privește suma la care a fost obligată SA, critica formulată în recurs este de asemenea, nefondată, prima instanță stabilind prima la suma ce rezultă din actul emis chiar de pârâtă, ce menționează salariile medii brute care sunt rezultatul negocierilor anuale între patronatul și.
Având în vedere aceste considerente și reținând că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă invocat de recurentă, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1 ) Cod procedură civilă Curtea urmează să respingă recursul declarat de pârâtă.
Recursul reclamanților este întemeiat.
Deși din probatoriul administrat în fața primei instanțe a rezultat cu certitudine cuantumul drepturilor salariale pretinse de către reclamanți (fila 121, 35-38 fond), prin hotărârea atacată nu s-au indicat în concret sumele acordate, ceea ce a lăsat nerezolvat parțial litigiul dedus judecății, care viza, printre altele, și stabilirea exactă a întinderii drepturilor, motiv pentru care se impune modificarea hotărârii în sensul cuantificării drepturilor salariale.
De asemenea, Curtea constată că prima instanță a omis să se pronunțe asupra drepturilor pretinse cu titlu de primă de C pe anul 2006, astfel încât se impune reformarea hotărârii și sub acest aspect și acordarea drepturilor corespunzătoare în favoarea reclamanților pentru aceleași considerente cu cele pentru care au fost recunoscute drepturile reclamanților la celelalte prime.
În ceea ce privește suma la care a fost obligată SA, critica formulată în recurs este întemeiată, prima instanță nestabilind prima în raport de suma atestată de actul emis chiar de pârâtă, ce menționează salariile medii brute care sunt rezultatul negocierilor anuale între patronatul și, ci în raport de salariul de bază mediu. Prin urmare, și din această perspectivă hotărârea va fi modificată.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct.7 și 9.pr. Civ. va admite recursul reclamanților mpotriva sentinței civile nr. 668 din 27.05.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul admiterii în întregime a acțiunii și obligării pârâtei să plătească fiecărui reclamant în funcție de perioada în care fiecare reclamant a avut calitatea de angajat al pârâtei, suma de 980 lei reprezentând primă de C aferentă anului 2004, suma de 1.400 lei reprezentând primă de Paște aferentă anului 2005, suma de 1.400 lei reprezentând primă de C aferentă anului 2005, suma de 1.850 lei reprezentând primă de Paște aferentă anului 2006, suma de 1.850 lei reprezentând primă de C aferentă anului 2006, suma de 2.000 lei reprezentând primă de Paște aferentă anului 2007, suma de 2.000 lei reprezentând primă de C aferentă anului 2007, calculate la nivelul salariului de bază mediu brut la nivelul societății, sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Conform art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, pârâta recurentă, căzută în pretențiile sale, va fi obligată să plătească intimatului suma de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța depusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 668 din 27.05.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-.
Admite recursul declarat de reclamanții, G, M, -, - I, împotriva sentinței civile nr. 668 din 27.05.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în întregime acțiunea.
Obligă pârâta să plătească fiecărui reclamant în funcție de perioada în care fiecare reclamant a avut calitatea de angajat al pârâtei, suma de 980 lei reprezentând primă de C aferentă anului 2004, suma de 1.400 lei reprezentând primă de Paște aferentă anului 2005, suma de 1.400 lei reprezentând primă de C aferentă anului 2005, suma de 1.850 lei reprezentând primă de Paște aferentă anului 2006, suma de 1.850 lei reprezentând primă de C aferentă anului 2006, suma de 2.000 lei reprezentând primă de Paște aferentă anului 2007, suma de 2.000 lei reprezentând primă de C aferentă anului 2007, calculate la nivelul salariului de bază mediu brut la nivelul societății, sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă intimata să plătească recurenților suma de 4.200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
--- - - - -
GREFIER
Red./
3 ex./17.11.2008
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
