Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 204/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 204/R/2008
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Ioan Daniel Chiș Lucia
-
GREFIER:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâții CONSILIUL LOCAL Z, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.1837 din 17 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL, precum și pe pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI Z și ȘCOALA având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 13.12.2007 de către recurentul-pârât Consiliul Local al municipiului Z întâmpinare la recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, iar la data de 23.01.2008, intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare.
Instanța în virtutea rolului activ prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă, din oficiu invocă excepția tardivității recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Z, raportat la împrejurarea că sentința civilă atacată a fost comunicată pârâtului la data de 12.10.2007, iar recursul a fost declarat la data de 26.10.2007, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 301 alin. 1 Cod procedură civilă, care prevede că " Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel" raportat la art. 80 din Legea nr. 168/1999, potrivit căruia în privința conflictelor de muncă "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond".
Instanța apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, astfel încât, întrucât s-a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Z și asupra cererilor de recurs formulate de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului S și de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr. 1837 din 17 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea reclamantului Liga Sindicatului din Învățământul S, formulată împotriva pârâților Școala Z, Consiliul Local Z, Primarul Orașului Z și Inspectoratul Școlar al Județului S și în consecință au fost obligați pârâții să plătească membrilor de sindicat drepturile salariale neacordate în ultimii 3 ani actualizate în funcție de rata inflației, după cum urmează: - 3815 lei, - 3378 lei, - 4225 lei, - 3225 lei, - 3225 lei, - 3708 lei, - 3052 lei, - 4033 lei.
Au fost obligați pârâții Școala Z, și Inspectoratul Școlar S să reducă norma didactica a reclamanților cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Consiliul local al mun. Z chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor fiind obligat să asigure din bugetul de stat fondurile necesare acestor plăți.
Au fost obligații pârâții să le plătească reclamanților suma de 130 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 142 lit. g din Legea învățământului nr. 84/1995, inspectoratele școlare au obligația de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic.
Această activitate implică stabilirea normei didactice, cu consecințe asupra salariului personalului didactic, deci excepția lipsei calității procesuale pasive nu este fondată.
Potrivit art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu grad didactic, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Norma didactică constă în activități didactice de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare, conform planului de învățământ.
Precizările generale emise de Ministerul Educației și Cercetării prevăd că personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului, poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 de ore.
Așadar, posibilitatea plății orelor suplimentare este garantată de actele normative menționate, inclusiv art. 51 alin. 8 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, norma didactică precizată în acțiune este legală, iar planul cadru depus de inspectorat are un caracter general și nu concretizează o altă normă didactică.
Prin neaplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 din Statutul personalului didactic s-au încălcat prevederile Codului Muncii privind durata normală a timpului de muncă săptămânal, în sensul că munca prestată în plus este considerată muncă suplimentară.
Calculul drepturilor salariale efectuat de unitatea de învățământ pentru munca prestată peste norma didactică este legal și corect.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții Inspectoratul Școlar al Județului S, Consiliul Local al Municipiului Z, Primarul Municipiului Z și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Recurentul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN S, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivare s-au invocat prevederile art. 3041.proc.civ. arătându-se că instanța a omis să se pronunțe asupra cererii formulate în numele d-nei, în legătură cu care, prin completarea la întâmpinare depusă la dosarul cauzei, s-a solicitat respingerea acestei cereri, deoarece susnumita nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 45(1) din Legea nr. 128/1997.
Liga Sindicatelor din Învățământul Sad epus o cerere de renunțare, consemnată în dispozitivul hotărârii, care viza pe numitele și, nu și pe numita.
Astfel, solicită ca în rejudecare, instanța să se pronunțe și asupra drepturilor salariale solicitate de reclamanta.
Pârâtul, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z, prin recursul său solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca fiind nefondată.
În motivele de recurs reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local Z și Primarului mun. Z, deoarece nici Consiliul local și nici primarul nu au atribuții referitoare la aplicarea prevederilor Legii 128/1997 privind statutul personalului didactic, această atribuție aparținând Ministerului Educației și Cercetării.
Conform art.167 din Legea învățământului nr.84/1995 cu modificările ulterioare, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic, didactic auxiliar și administrativ din unitățile și instituțiile de învățământ preuniversitar sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale iar potrivit nr.HG2192/2004, art.16, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Arată că nu există raport juridic direct între Consiliul local și primar pe de o parte și cadrele didactice, pe de altă parte, în ceea ce privește stabilirea și plata drepturilor salariale, fapt pentru care lipsește identitatea între persoana pârâților și cel obligat în același raport juridic.
Pe fond arată că din prevederile art.43 din Legea nr.128/1997, rezultă că în cazul educatorilor și învățătorilor norma didactică nu este stabilită pe număr de ore.
Art.45 alin.1 din Legea 128/1997 se referă doar la personalul didactic de predare și instruire practică și nu la personalul didactic de predare-învățare, în același sens fiind și prevederile art.2 din Legea 109/1999 pentru aprobarea nr.OG103/1998 privind modificarea structurii normei didactice în învățământul preuniversitar.
Chematul în garanție, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pe cale de excepție invocă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, deoarece în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție, între Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Local al mun. Z nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al Cons. local Z nu a acordat drepturile solicitate nu îi conferă acestuia nici o garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
Consideră că Consiliul local al mun. Z ca ordonator principal de credite, este singura parte obligată în raportul juridic dedus judecății și care trebuie să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate în acțiune.
Din art. 167 Legii nr. 84/1995 rezultă faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi implicat în plata drepturilor solicitate de reclamanți întrucât alocarea acestor fonduri se face pe baza unei formule de finanțare, care ia în considerare costul standard pe elev/profesor, numărul de elevi/preșcolari din unitatea de învățământ, precum și factorii de corecție dependenți de densitatea de elevi în zonă, severitatea dezavantajelor și alți factori și pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
Dispozițiile art.167 alin.17 din Legea nr. 84/1995, prevăd expres și limitativ cheltuielile care se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin întâmpinarea formulată, LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL S în temeiul art. 112.proc.civ. al art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, al art. 7 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și al art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, în numele membrilor de sindicat, angajați ai Școlii, solicită respingerea recursului ca nefondat, păstrarea în întregime a sentinței, considerând-o temeinică și legală, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, se arată că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală. Se face trimitere la prevederile art. 54 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, la Precizările generale pentru aplicarea Statutului personalului didactic nr. 19388/1997, de unde reiese că toate categoriile de personal didactic de predare, indiferent că este vorba de educatori, învățători, instituitori, profesori sau maiștri instructori, beneficiază de reducerea cu 2 ore săptămânal a normei didactice, cu condiția să aibă o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Singura referire la norma de încadrare în muncă a învățătorilor se regăsește în cadrul prevederilor art. 6 din Ordinul nr. 4209/2004 "în învățământul preuniversitar, plata personalului didactic care prestează activități didactice cu ora se face cu următoarele tarife orare de bază, stabilite conform art. 43, art. 49 alin. 1 lit. a, b, c, e și g și art. 51 alin. 8 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, la care se adaugă sporurile și indemnizațiile prevăzute la art. 8: 1/72 pentru norma didactică de 18 ore pe săptămână; 1/64 pentru norma didactică de 16 ore pe săptămână în învățământul special; 1/80 pentru norma didactică de 20 de ore pe săptămână în învățământul special; 1/96 pentru norma didactică de 24 de ore pe săptămână și 1/80 pentru învățători".
Din economia dispozițiilor legale se deduce faptul că învățătorii au o normă de încadrare în muncă de 20 de ore săptămânal, 80 de ore pe lună, astfel plata unei ore suplimentare reprezintă 1/80 din salariul cuvenit acelei luni.
Acest ordin a fost însă anulat prin decizia nr. 4188/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că la această dată nu există nici o prevedere legală care să reglementeze în mod clar și neechivoc norma de muncă a învățătorilor.
Intimatul precizează că acest ordin a fost anulat în mod eronat în întregime, deși trebuia în mod judicios anulat doar parțial, având în vedere faptul că s-a constatat că Ordinul este nelegal numai în ceea ce privește neincluderea unor sporuri în salariul de bază.
Prin această decizie a fost obligat să emită un nou ordin în conformitate cu dispozițiile legale, însă nu a emis acest nou ordin nici până în prezent.
Sistemul de calcul propus de recurent nu numai că nu este prevăzut de lege, ci încalcă prevederile Codului muncii și ale Constituției.
Se creează astfel în primul rând o discriminare etnică între învățătorii care predau la clasele secția maghiară față de cei care predau la clasele secției române, primii fiind în mod clar dezavantajați și obligați practic să presteze un volum mai mare de muncă pentru același salariu, doar datorită faptului că predau la clasele de învățământ secția maghiară (art. 16 din Constituție: "Egalitatea în drepturi alin. (1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări").
Acest sistem de salarizare și plată a orelor suplimentare propus de pârâtă încalcă flagrant și principiul consacrat de art. 6 din Codul muncii, potrivit căruia pentru muncă egală sau de valoare egală, salariații au dreptul la plată egală.
Or prin sistemul propus fără nici o bază legală de către pârâtă, se ajunge la situația în care pentru același salariu, un învățător este obligat să presteze muncă în normă de 18, 20, 21, 22, 23, 24 și 25 ore și totodată să fie plătit diferențiat pentru orele suplimentare efectuate, ceea ce este în mod evident inadmisibil.
Evident că această discriminare nu poate fi îngăduită de către prima instanță și astfel modalitatea de calcul propusă de către inspectoratul școlar nu a fost luată în considerare.
În drept au fost invocate prevederile art. 112.proc.civ, art. 6 alin. 2 și art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, art. 67 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, art. 3 alin. 1, art. 5 alin. 1, art. 42 alin. 1, art. 43 alin. 1, art. 44 alin. 3 și art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, art. 1 din nr.OG 103/1998 cu modificările și completările ulterioare, ale Precizărilor nr. 19388/1997, nr. 3343/2002, nr. 4209/2004, nr. 3541/2006.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
În ce privește recursul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z și PRIMARUL MUNICIPIULUI Z curtea reține că acesta a fost declarat la data de 26.10.2007 iar sentința civilă atacată a fost comunicată pârâților la data de 12.10.2007.
Potrivit art. 103 Cod procedură civilă "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării."
În speță pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z și PRIMARUL MUNICIPIULUI Z nu au dovedit că au fost împiedicați printr-o împrejurare mai presus de voința lor să exercite calea de atac a recursului în termenul legal de 10 zile de la comunicare și nici nu au formular cerere de repunere în termenul de recurs.
Față de faptul că recursul nu a fost introdus în termenul prevăzut de art. 301 alin. 1 Cod procedură civilă, care prevede că " Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel." raportat la art. 80 din Legea nr. 168/1999, potrivit căruia în privința conflictelor de muncă " Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond", curtea urmează să admită excepția tardivității recursului.
În ce privește recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, trebuie sesizat că recursul formulat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z, cel care a formulat cererea de chemare în garanție, a fost respins ca tardiv introdus.
Prin urmare sentința nu mai poate fi analizată prin prisma recursului formulat de către acest pârât, rămânând irevocabilă.
Dacă sentința a rămas irevocabilă cu privire la admiterea acțiunii față de acest pârât singura soluție cu privire la recursul chematului în garanție este respingerea acestuia având în vedere dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002.
Potrivit acestor dispoziții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului, prin pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale, ale legilor de rectificare, iar în acest context și pentru ca pretențiile reclamanților să poată fi valorificate, în raport cu pârâții care nu dispun de fonduri decât după alocarea acestora de către chematul în garanție este necesar ca acesta să ia act de admiterea acțiunii reclamanților și astfel să aloce fondurile necesare îndestulării creanțelor pe care reclamanții le au asupra pârâților, aceasta fiind de fapt singura modalitate de a valorifica un drept de creanță asupra unei instituții publice cum sunt în speță pârâții.
În ce privește recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI S, acesta urmează a fi respins ca lipsit de interes.
Omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la cererea formulată în numele lui poate fi invocată doar de către reclamantă, iar pârâtul nu justifică un interes a critica sub acest aspect sentința.
Nefiind o chestiune de ordine publică care să poată fi invocată din oficiu, sentința nefiind atacată de reclamantă recursul acestui pârât urmează a fi respins pentru considerentele expuse.
În drept, se au în vedere prevederile art. 312 alin. 1 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca lipsit de interes recursul pârâtului INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN
Respinge ca nefondat recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Respinge ca tardiv recursul pârâtului CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 1837 din 17.01.2007 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
Red.SL/dact.
3 ex./20.02.2008
Jud.primă instanță: /
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Ioan Daniel Chiș Lucia
