Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2050/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2050/R/2009
Ședința publică din 19 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- prin B-N, împotriva sentinței civile nr. 275 din 4 iunie 2009 Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanții intimați, --, A, -, -, -, precum și pe pârâtul intimat TRIBUNALUL BISTRIȚA -N, având ca obiect calcul drepturi salariale spor confidențialitate 15%.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost formulate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.275/F din 04.06.2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr- astfel cum a fost îndreptată conform art.281 pr.civ. prin încheierea din 29.06.2009, a fost espinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerului Finanțelor Publice.
A fost admisă, ca fiind întemeiată, acțiunea formulată de reclamanții, --, A, -, -, -, - și împotriva pârâților Ministerul Justiției ȘI LIBERTĂȚILOR și TRIBUNALUL -N, Ministerului Finanțelor publice, reprezentat în proces de DGFP B-N și în consecință au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Tribunalul Bistrița -N să calculeze și să plătească fiecărui reclamant sumele de bani ce reprezintă sporul de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu data de 1 octombrie 2004 - la zi și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă a acestora, cu excepția reclamanților, -, -, în privința cărora sumele vor fi calculate începând cu data de 1 octombrie 2004 și până la data încetării raporturilor de muncă cu Tribunalul BN, iar în privința reclamantei - sumele vor fi calculate începând cu 16 aprilie 2007 - la zi și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație;
A fost obligat pârâtul Tribunalul Bistrița -N să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Totodată a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții, --, A, sunt judecători, -, foști judecători (în prezent primii trei fiind pensionați iar este judecător la ÎCCJ) la Tribunalul BN iar, și sunt asistenți judiciari la Tribunalul Bistrița -
Reclamanții, atât la data sesizării instanței, cât și în prezent, potrivit nr.OUG27/2006 referitoare la salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, nu beneficiază de acordarea sporului de confidențialitate. Trebuie remarcat însă că potrivit art.91 din Legea nr.303/2004 republicată, referitoare la Statutul judecătorilor și procurorilor,judecătorii au obligația de a respecta secretul deliberărilor și a voturilor la care au participat, inclusiv după încetarea exercitării funcției, iar art.99 lit. d din Legea nr.303/2004,constituie abatere disciplinară nerespectarea confidențialității lucrărilor ce au asemenea caracter.
De asemenea, trebuie remarcat faptul că potrivit art.16 din Hotărârea nr.328/2005 pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, acestora le revineobligația de a nu dezvălui și folosi în alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-a obținut în această calitate. Potrivit art.131 din Legea nr.304/2004 activitatea instanțelor de judecată, deci inclusiv cheltuielile de personal, este finanțată de la bugetul de stat, iar ministrul justiției are calitatea de ordonator principal de credite pentru curțile de apel, tribunale și judecătorii.
Întrucât la nivel național, instanțele sesizate au adoptat soluții contradictorii în legătură cu acțiuni similare cu cea formulată de reclamanți în prezenta cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție în ședința din 15 decembrie 2008 prin Decizia nr.46/2008 din dosarul nr.27/2008 a admis recursul în interesul legii declarat și a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit. d din Legea nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1 și 2 din Codul deontologic almagistrațilorși art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești raportat la art.9 din Codul deontologic al acestora, șia constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate audreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salarul de bază brut lunar.
Potrivit art.329 Cod procedură civilă, deciziile prin care se soluționează recursul în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată în ceea ce privește dezlegarea problemelor de drept.
Ținând cont de Decizia nr.46/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție anterior evocată, de caracterul obligatoriu al acesteia referitoare la modul de dezlegare al problemei de drept, în vederea asigurării interpretării și aplicării unitare a legii la nivel național, tribunalul, având în vedere și dispozițiile legale anterior menționate, urmează a admite ca fiind întemeiată acțiunea formulată de către reclamanți și pe cale de consecință va obliga pârâții, să calculeze și să plătească fiecărui reclamant drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară începând cu data de 1 octombrie 2004, la zi, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective. Aceeași pârâți vor fi obligați să acorde și în continuare sporul de confidențialitate de 15% fiecărui reclamant întrucât obligațiile acestora de a păstra confidențialitatea lucrărilor și a păstra secretul profesional se menține și în continuare, fiind în consecință aplicabilă și pentru viitor Decizia nr.46/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție anterior evocată.
De acest spor beneficiază și asistenții judiciari motivat de faptul că potrivit art.17 (1) din Ordonanța nr.83/2000, asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr.92/1992, cu modificările și completările ulterioare, sunt remunerați cu indemnizația lunară corespunzătoare unui judecător de judecătorie iar potrivit art.15 din OUG 177/2002 care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților consultanți s-a stabilit că aceștia beneficiază de indemnizația lunară prevăzută la anexa A pct.28-32 în funcție de vechimea în magistratură, respectiv a judecătorilor de la judecătorii. Aceleași criterii de salarizare sunt stabilite și prin Ordonanța nr.27/2006 la art.16.
Acordarea unui anumit spor judecătorilor fără ca acesta să fie acordat și asistenților judiciari ar reprezenta o discriminare ce nu are la bază un criteriu rațional, obiectiv, atâta timp cât potrivit textelor legale mai sus arătate asistenților judiciari li se aplică dispozițiile legale privind obligațiile, interdicțiile și incompatibilitățile judecătorilor și procurorilor.
Sumele solicitate de reclamanți sunt drepturi bănești cu caracter salarial ce trebuiau executate succesiv de către pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Tribunalul Bistrița -N, prin plata lor lunară.
Cum data de efectuare a plății drepturilor salariale pentru personalul din instanțele judecătorești, din cadrul căruia fac parte și reclamanții,este 10 lunii în curs, pentru drepturile salarialeaferente pentru întreaga lună precedentă, termenul de prescriere a dreptului la acțiune este distinct, pentru fiecare prestație succesivă și începe să curgă din data de 10 lunii pentru drepturile bănești aferente lunii precedente.
Acțiunea reclamanților pentru plata drepturilor restante începând cu datade 01.10.2004 la zi și în continuare,ce face obiectul prezentului dosar, deși a fost promovată la data de 23.10.2007, este în termen formulată pentru pretențiile aferente întregii lunii octombrie 2004 și nu doar pentru cele de după această dată, scadența plății drepturilor aferente întregii luni octombrie fiind 13.11.2004.
Prin urmare acțiunea a fost admisă și pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Tribunalul Bistrița -N au fost obligați să calculeze și să plătească fiecărui reclamant sumele de bani ce reprezintă sporul de confidențialitate în procent de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu data de01.10.2004- la zi,precumși în continuare, cu excepția reclamanților, -, -, în privința cărora sumele vor fi calculate începând cu data de 1 octombrie 2004 și până la data încetării raporturilor de muncă cu Tribunalul BN, iar în privința reclamantei - sumele vor fi calculate începând cu 16 aprilie 2007 - la zi și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație, deoarece refuzul acestora de a achita aceste drepturi bănești este evident, rezultând și din faptul că deși din data de 15 decembrie 2008 s-a statuat în sensul că au acest drept, pârâții au continuat să se opună admiterii acțiunii. Apare astfel justificată cererea reclamanților de a solicita plata unor drepturi bănești care încă nu au ajuns la scadență.
În baza art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii, sumele datorate fiecărui reclamant vor fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la plata efectivă a acestora, pentru a se realiza o despăgubire integrală a reclamanților, ca urmare a neexecutării lor de bună voie, la scadență.
Totodată, Tribunalul Bistrița -N fiind cel care deține carnetele de muncă ale reclamanților, în baza art.7 alin.2 din Decretul nr.92/1976, a fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale acestora.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, care a figurat inițial în proces sub denumirea Ministerul Economiei și Finanțelor, însă ca urmare a adoptării OUG nr.221/2008 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, denumirea și atribuțiile acestuia a revenit Ministerului Finanțelor Publice, tribunalul a reținut că nu este întemeiată și a respins-
Aceasta deoarece finanțarea instanțelor de judecată, deci inclusiv a cheltuielilor de personal, se asigură potrivit art.131 din Legea nr.304/2004 de la bugetul de stat, având obligația legală în acest sens, ținând cont și de art.19 din Legea nr.500/2002 și de art. 3 din HG nr.34/2009 ce prevăd că acest pârât are atribuții atât în materia elaborării proiectului legii bugetului de stat, cât și a rectificării unor asemenea legi chiar dacă nu sunt raporturi de muncă între acest pârât și reclamanți.
Așa fiind, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligatsă alocefondurile necesare efectuării plăților către reclamanți, inclusiv cele necesare angajatorului pentru plata contribuțiilor către diversele fonduri și impozitului.
Față de aceste considerente de fapt și de drept acțiunea reclamanților a fost admisă și au fost obligați Ministerul Justiției și Libertăților și Tribunalul BN să calculeze și să plătească sumele datorate reclamanților iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării plăților către reclamanți, inclusiv cele necesare angajatorului pentru plata contribuțiilor către diversele fonduri și impozitului.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursurile pentru următoarele considerente:
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților s-a invocat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.4 pr.civ. constând depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, aspect constatat de altfel, prin Deciziile nr.838/27.05.2009 și nr.1325/04.12.2008 ale Curții Constituționale.
De asemenea, s-a invocat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. în inexistența temeiului legal de acordare a sporului de confidențialitate fiind criticată, în același context și acordarea sporului în continuare.
Decizia nr.1325/2008 a Curții Constituționale se referă doar la aplicarea și interpretarea OUG nr.137/2000 care nu reprezintă decât temeiul de drept național invocat prin acțiune de reclamantă, care însă se prevalează și art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul nr.12 din aceeași Convenție și art.11 și art.20 din Constituție.
Or, în mod evident deciziile Curții Constituționale nu restrâng posibilitatea instanței de judecată de a aplica norme internaționale, care au forță ierarhică superioară legislației naționale, conform principiului instituit de art. 20 din Constituția României.
De asemenea Decizia nr.838 din 27.05.2009 a Curții Constituționale prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte, nu se referă la Decizia nr.46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ci la alte două decizii de soluționare a unor recursuri în interesul legii astfel încât nu reprezintă o cauză de înlăturare a efectului obligatoriu al Deciziei nr.46/2008.
În cuprinsul deciziei nr.838/27.05.2009, Curtea Constituțională a statuat că efectele Deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională, ceea ce confirmă aplicarea în speță a Deciziei nr.46/2008 anterioară celei a Curții Constituționale.
Prin urmare, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4.pr.civ. după cum este lipsit de fundament și cel prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ. constând în inexistența temeiului legal de acordare a sporului de confidențialitate.
Sub acest aspect, Curtea constată că prin Decizia nr.46 din 15.12.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a statuat cu caracter obligatoriu conform art.329 alin.3 pr.civ. următoarele:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. (1) și (2) din Codul deontologic al magistraților, și ale art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora,
Constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar."
În fine, Curtea observă că acordarea sporului de confidențialitate și pentru viitor este justificată în raport de dispozițiile art.110 alin.2 pr.civ. conform cărora "se poate de asemenea cere, înainte de termen, executarea la termen a unei.prestațiuni periodice" și având în vedere că nu reprezintă plata anticipată a unui drept salarial, ci executarea unei obligații salariale la scadență.
Cum sporul pretins prin acțiune are caracterul unui drept salarial, așadar al unei "prestațiuni periodice" și având în vedere că nu este justificată intentarea periodică de către reclamanți a unor acțiuni având ca obiect plata acestui spor câtă vreme starea de fapt și de drept este neschimbată, Curtea de Apel va respinge și acest motiv de recurs.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, invocându-se excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului datorită inexistenței raportuilor juridice de muncă între reclamanți și recurentă, precum și ca urmare a aplicării dispozițiilor Legii nr. 500/2002.
Curtea constată că potrivit art.15 din HG nr.83/03.02.2005, publicată în Monitorul Oficial, partea I din 11.02.2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: " elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Justiției, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice referitoare la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâțiiMinisterul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-împotriva sentinței civile nr. 275 din 04.06.2009 a Tribunalului Bistrița - N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
34 ex./12.11.2009
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
