Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 206/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 206/R/2008
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Ioan Daniel Chiș Lucia
-
GREFIER:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI S, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z, PRIMARUL MUNICIPIULUI Z și de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, împotriva sentinței civile nr. 1839 pronunțată de Tribunalul Sălaj, la data de 17.09.2007, în dosarul nr-, privind și pe reclamanta LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL și pe pârâta ȘCOALA " ", având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost comunicat intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 21.01.2008 de către recurentul-pârât pârâții Inspectoratul Școlar al Județului S completare la motivele de recurs, iar la data de 23.01.2008, intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare.
Instanța în virtutea rolului activ prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă, din oficiu invocă excepția tardivității recursurilor declarate de pârâții Consiliul Local al municipiului Z și de Primarul Municipiului Z, raportat la împrejurarea că sentința civilă atacată a fost comunicată pârâților la data de 12.10.2007, iar recursurile au fost declarate la data de 26.10.2007, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 301 alin. 1 Cod procedură civilă, care prevede că " Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel" raportat la art. 80 din Legea nr. 168/1999, potrivit căruia în privința conflictelor de muncă "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond".
Instanța apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, astfel încât, întrucât s-a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității recursurilor declarate de pârâții Consiliul Local al Municipiului Z și de Primarul Municipiului Z și asupra cererilor de recurs formulate de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului S și de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr. 1839 din 17 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea reclamantului Liga Sindicatului din Învățământul S, formulată împotriva pârâților Școala Z, Consiliul Local Z, Primarul Orașului Z și Inspectoratul Școlar al Județului S și în consecință au fost obligați pârâții să plătească membrilor de sindicat drepturile salariale neacordate în ultimii 3 ani actualizate în funcție de rata inflației, după cum urmează: 3549 lei, 4257 lei, 3549 lei, 3177 lei, 4026 lei, 3549 lei, 4080 lei, C 3717 lei, 3357 lei, 4257 lei, 4080 lei, 3549 lei, 3549 lei, 4026 lei, 3549 lei, 1368 lei, 1368 lei.
Au fost obligați pârâții Școala Z, și Inspectoratul Școlar S să reducă norma didactica a reclamanților cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Consiliul local al mun. Z chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor fiind obligat să asigure din bugetul de stat fondurile necesare acestor plăți.
Au fost obligații pârâții să le plătească reclamanților suma de 130 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 142 lit. g din Legea învățământului nr. 84/1995, inspectoratele școlare au obligația de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic.
Această activitate implică stabilirea normei didactice, cu consecințe asupra salariului personalului didactic, deci excepția lipsei calității procesuale pasive nu este fondată.
Potrivit art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu grad didactic, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Norma didactică constă în activități didactice de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare, conform planului de învățământ.
Precizările generale emise de Ministerul Educației și Cercetării prevăd că personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului, poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 de ore.
Așadar, posibilitatea plății orelor suplimentare este garantată de actele normative menționate, inclusiv art. 51 alin. 8 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, norma didactică precizată în acțiune este legală, iar planul cadru depus de inspectorat are un caracter general și nu concretizează o altă normă didactică.
Prin neaplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 din Statutul personalului didactic s-au încălcat prevederile Codului Muncii privind durata normală a timpului de muncă săptămânal, în sensul că munca prestată în plus este considerată muncă suplimentară.
Calculul drepturilor salariale efectuat de unitatea de învățământ pentru munca prestată peste norma didactică este legal și corect.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI S, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z, PRIMARUL MUNICIPIULUI Z și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Recurentul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN S, solicită modificarea în parte a sentinței prin acordarea drepturilor salariale stabilite de unitatea de învățământ depuse de Inspectoratul Școlar Județean S cu adresa de înaintare nr. 4764/27.08.2007.
În motivare s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9.proc.civ. arătându-se că potrivit planurilor cadru depuse în probațiune, norma învățătorului este situată între un număr minim, respectiv număr maxim de ore, care să-i permită parcurgerea în integralitate a programei școlare, pentru fiecare clasă de elevi din învățământul primar, legal constituită, fiind normat un post de învățător care cuprinde cel puțin numărul minim de ore prevăzut în planul cadru pentru nivelul clasei respective. Astfel, numărul minim de ore pe care este obligat să în presteze învățătorul pentru a parcurge programa școlară este de 18 ore la clasele I și clasa a II-a secția română, respectiv 22 de ore la secția maghiară; 20 de ore la clasa a III-a și 21 ore la clasa a IV-a secția română, respectiv 24 de ore la clasa a III-a și 25 de ore la clasa a IV-a secția maghiară.
Calculele depuse de recurent, realizate de unitatea de învățământ, au vizat reducerea normei cu 2 ore din acest număr minim de ore din planul cadru.
Fără nici un temei legal, instanța a acceptat calculele depuse de unitatea de învățământ la solicitarea sindicatului, calcule care au fost realizate prin raportarea la o normă didactică de 18 ore pentru întreg personalul didactic, fără să existe un act normativ în acest sens. În schimb, calculele depuse prin intermediul instituției recurente justificau pentru fiecare perioadă în parte temeiul legal al normei didactice luate în considerare.
În această situație, instanța a acceptat să se dispună plata unor sume mai mari pentru fiecare reclamant, fără a avea o bază legală a calculului respectiv, sentința nefiind motivată sub acest aspect.
Nu există nici un act normativ pentru perioada în care reclamanții solicită recalcularea drepturilor salariale, care să stabilească numărul de ore din norma învățătorului sau educatoarei de 18, așa cum a acceptat instanța, toate actele normative invocate în cerere fiind pentru acel moment abrogate sau anulate ( nr. 3343/2002 - abrogat, Precizările generale 19388/1997 - abrogate, nr. 4209/2004 anulat prin decizia nr. 4188/1 iulie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Singurele acte normative în vigoare care stabilesc un număr minim/maxim de ore pentru activitatea învățătorului/educatoarei sunt ordinele ministrului educației prin care s-a stabilit planul cadru ( 4686/2003, 5198/2004) acte la care s-a raportat calculul depus de Inspectoratul Școlar al Județului
Pârâtul, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z, prin recursul său solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca fiind nefondată.
În motivele de recurs reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local Z și Primarului mun. Z, deoarece nici Consiliul local și nici primarul nu au atribuții referitoare la aplicarea prevederilor Legii 128/1997 privind statutul personalului didactic, această atribuție aparținând Ministerului Educației și Cercetării.
Conform art.167 din Legea învățământului nr.84/1995 cu modificările ulterioare, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic, didactic auxiliar și administrativ din unitățile și instituțiile de învățământ preuniversitar sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale iar potrivit nr.HG2192/2004, art.16, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Arată că nu există raport juridic direct între Consiliul local și primar pe de o parte și cadrele didactice, pe de altă parte, în ceea ce privește stabilirea și plata drepturilor salariale, fapt pentru care lipsește identitatea între persoana pârâților și cel obligat în același raport juridic.
Pe fond arată că din prevederile art.43 din Legea nr.128/1997, rezultă că în cazul educatorilor și învățătorilor norma didactică nu este stabilită pe număr de ore.
Art.45 alin.1 din Legea 128/1997 se referă doar la personalul didactic de predare și instruire practică și nu la personalul didactic de predare-învățare, în același sens fiind și prevederile art.2 din Legea 109/1999 pentru aprobarea nr.OG103/1998 privind modificarea structurii normei didactice în învățământul preuniversitar.
Chematul în garanție, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pe cale de excepție invocă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, deoarece în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție, între Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Local al mun. Z nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al Cons. local Z nu a acordat drepturile solicitate nu îi conferă acestuia nici o garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
Consideră că Consiliul local al mun. Z ca ordonator principal de credite, este singura parte obligată în raportul juridic dedus judecății și care trebuie să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate în acțiune.
Din art. 167 Legii nr. 84/1995 rezultă faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi implicat în plata drepturilor solicitate de reclamanți întrucât alocarea acestor fonduri se face pe baza unei formule de finanțare, care ia în considerare costul standard pe elev/profesor, numărul de elevi/preșcolari din unitatea de învățământ, precum și factorii de corecție dependenți de densitatea de elevi în zonă, severitatea dezavantajelor și alți factori și pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
Dispozițiile art.167 alin.17 din Legea nr. 84/1995, prevăd expres și limitativ cheltuielile care se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin întâmpinarea formulată, LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL S în temeiul art. 112.proc.civ. al art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, al art. 7 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și al art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, în numele membrilor de sindicat, angajați ai Școlii, solicită respingerea recursului ca nefondat, păstrarea în întregime a sentinței, considerând-o temeinică și legală, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, se arată că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală. Se face trimitere la prevederile art. 54 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, la Precizările generale pentru aplicarea Statutului personalului didactic nr. 19388/1997, de unde reiese că toate categoriile de personal didactic de predare, indiferent că este vorba de educatori, învățători, instituitori, profesori sau maiștri instructori, beneficiază de reducerea cu 2 ore săptămânal a normei didactice, cu condiția să aibă o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Singura referire la norma de încadrare în muncă a învățătorilor se regăsește în cadrul prevederilor art. 6 din Ordinul nr. 4209/2004 "în învățământul preuniversitar, plata personalului didactic care prestează activități didactice cu ora se face cu următoarele tarife orare de bază, stabilite conform art. 43, art. 49 alin. 1 lit. a, b, c, e și g și art. 51 alin. 8 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, la care se adaugă sporurile și indemnizațiile prevăzute la art. 8: 1/72 pentru norma didactică de 18 ore pe săptămână; 1/64 pentru norma didactică de 16 ore pe săptămână în învățământul special; 1/80 pentru norma didactică de 20 de ore pe săptămână în învățământul special; 1/96 pentru norma didactică de 24 de ore pe săptămână și 1/80 pentru învățători".
Din economia dispozițiilor legale se deduce faptul că învățătorii au o normă de încadrare în muncă de 20 de ore săptămânal, 80 de ore pe lună, astfel plata unei ore suplimentare reprezintă 1/80 din salariul cuvenit acelei luni.
Acest ordin a fost însă anulat prin decizia nr. 4188/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că la această dată nu există nici o prevedere legală care să reglementeze în mod clar și neechivoc norma de muncă a învățătorilor.
Intimatul precizează că acest ordin a fost anulat în mod eronat în întregime, deși trebuia în mod judicios anulat doar parțial, având în vedere faptul că s-a constatat că Ordinul este nelegal numai în ceea ce privește neincluderea unor sporuri în salariul de bază.
Prin această decizie a fost obligat să emită un nou ordin în conformitate cu dispozițiile legale, însă nu a emis acest nou ordin nici până în prezent.
Sistemul de calcul propus de recurent nu numai că nu este prevăzut de lege, ci încalcă prevederile Codului Muncii și ale Constituției.
Se creează astfel în primul rând o discriminare etnică între învățătorii care predau la clasele secția maghiară față de cei care predau la clasele secției române, primii fiind în mod clar dezavantajați și obligați practic să presteze un volum mai mare de muncă pentru același salariu, doar datorită faptului că predau la clasele de învățământ secția maghiară (art. 16 din Constituție: "Egalitatea în drepturi alin. (1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări").
Acest sistem de salarizare și plată a orelor suplimentare propus de pârâtă încalcă flagrant și principiul consacrat de art. 6 din Codul muncii, potrivit căruia pentru muncă egală sau de valoare egală, salariații au dreptul la plată egală.
Or prin sistemul propus fără nici o bază legală de către pârâtă, se ajunge la situația în care pentru același salariu, un învățător este obligat să presteze muncă în normă de 18, 20, 21, 22, 23, 24 și 25 ore și totodată să fie plătit diferențiat pentru orele suplimentare efectuate, ceea ce este în mod evident inadmisibil.
Evident că această discriminare nu poate fi îngăduită de către prima instanță și astfel modalitatea de calcul propusă de către inspectoratul școlar nu a fost luată în considerare.
În drept au fost invocate prevederile art. 112.proc.civ, art. 6 alin. 2 și art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, art. 67 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, art. 3 alin. 1, art. 5 alin. 1, art. 42 alin. 1, art. 43 alin. 1, art. 44 alin. 3 și art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, art. 1 din nr.OG 103/1998 cu modificările și completările ulterioare, ale Precizărilor nr. 19388/1997, nr. 3343/2002, nr. 4209/2004, nr. 3541/2006.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
În ce privește recursul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z și PRIMARUL MUNICIPIULUI Z curtea reține că acesta a fost declarat la data de 26.10.2007 iar sentința civilă atacată a fost comunicată pârâților la data de 12.10.2007.
Potrivit art. 103 Cod procedură civilă "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării."
În speță pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z și PRIMARUL MUNICIPIULUI Z nu au dovedit că au fost împiedicați printr-o împrejurare mai presus de voința lor să exercite calea de atac a recursului în termenul legal de 10 zile de la comunicare și nici nu au formular cerere de repunere în termenul de recurs.
Față de faptul că recursul nu a fost introdus în termenul prevăzut de art. 301 alin. 1 Cod procedură civilă, care prevede că " Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel." raportat la art. 80 din Legea nr. 168/1999, potrivit căruia în privința conflictelor de muncă " Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond", curtea urmează să admită excepția tardivității recursului și să constate nulitatea recursului declarat la data de către pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z și PRIMARUL MUNICIPIULUI Z împotriva sentinței civile nr. 1839 din 17.09.2007 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, recursul acestor pârâți fiind înregistrat peste termenul legal de 10 zile.
În ce privește recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, trebuie sesizat că recursul formulat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z, cel care a formulat cererea de chemare în garanție, a fost respins ca tardiv introdus.
Prin urmare sentința nu mai poate fi analizată prin prisma recursului formulat de către acest pârât, rămânând irevocabilă.
Dacă sentința a rămas irevocabilă cu privire la admiterea acțiunii față de acest pârât singura soluție cu privire la recursul chematului în garanție este respingerea acestuia având în vedere dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002.
Potrivit acestor dispoziții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului, prin pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale, ale legilor de rectificare, iar în acest context și pentru ca pretențiile reclamanților să poată fi valorificate, în raport cu pârâții care nu dispun de fonduri decât după alocarea acestora de către chematul în garanție este necesar ca acesta să ia act de admiterea acțiunii reclamanților și astfel să aloce fondurile necesare îndestulării creanțelor pe care reclamanții le au asupra pârâților, aceasta fiind de fapt singura modalitate de a valorifica un drept de creanță asupra unei instituții publice cum sunt în speță pârâții.
În ce privește recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI S, în fața primei instanțe, recurentul a invocat excepția lipsa calității procesuale pasive, susținând că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă. Cum inspectoratele școlare județene sunt organe deconcentrate în subordinea Ministerului Educației, Cercetării și T, cu atribuții clar prevăzute în art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 din Codul muncii, între inspectoratul școlar și cadrele didactice nu se raporturi de muncă. Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de Inspectoratul școlar general. De asemenea, au fost invocate prevederile art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar aprobat prin nr. /2005, unde se stipulează că directorul unității de învățământ în calitate de angajator încheie contractele individuale de muncă cu personalul angajat.
Rolul Inspectoratului școlar general este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 167 din Legea învățământului, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene sau prin bugetele locale ale unităților administrative teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, repartizarea fondurilor fiind dispusă prin hotărârea consiliului județean sau a celui local, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu, situație în care Inspectoratul Școlar Județean nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale.
Excepția amintită, de lipsă a calității procesuale pasive, este una de ordine publică și derivă din dispozițiile imperative ale legii în ce privește atribuțiile legale ale inspectoratelor școlare județene, așa cum se regăsesc acestea în art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare. Or, este evident că ordinea publică a unui stat este conturată de prevederile legale de la care nu se poate deroga prin voința participanților la raporturile juridice, deci de prevederile legale imperative, care trebuie respectate întocmai și a căror încălcare poate fi sesizată și sancționată de către instanțe, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 2.proc.civ. chiar dacă părțile nu o solicită.
Având în vedere aceste precizări, trebuie observat că printre atribuțiile stabilite de art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor școlare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia. Doar atribuțiile enumerate la lit. b) ( asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ ) și g) ( coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic) se apropie de problematica derulării raporturilor de muncă ale cadrelor didactice, însă nu într-un mod suficient de specific pentru a putea justifica în speță calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean. Astfel, așa cum s-a arătat în întâmpinarea depusă de acesta în primă instanță, nu există vreo formă de implicare efectivă a acestui pârât în încheierea contractului individual de muncă al cadrului didactic cu unitatea de învățământ, iar repartizarea personalului didactic la diversele unități de învățământ, făcută de acest pârât, nu reprezintă decât o condiție prealabilă încheierii contractului de muncă. Nu se poate spune că ar exista o legătură de cauzalitate suficient de calificată între această repartizare și faptul neacordării unor drepturi salariale.
Așa fiind, observând și dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ (situație în care rolul de angajator, deci obligat la plata drepturilor salariale, este unitatea de învățământ, conform art. 10 și 14 din Codul muncii ), Curtea apreciază operantă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului pârât Inspectoratul Școlar al Județului S, situație în care se impune admiterea recursului acestui pârât pentru acest motiv, cu modificarea sentinței atacate în sensul respingerii petitului privind obligarea acestui pârât la plata drepturilor salariale ce fac obiectul acțiunii.
Pornind de la obiectul procesului spre calitatea procesuală se constată că procesul se poate purta doar între cei care există sau poate exista raportul de drept substanțial în orice alt caz urmând a fi invocată și admisă lipsa calității procesuale active sau pasive, după caz.
Cum între reclamant, în numele membrilor săi, și pârâtul recurent nu există nici un raport juridic de genul angajat-angajator rezultă că pârâtul recurent nu are calitate procesuală pasivă pentru petitul prin care se solicită plata drepturilor salariale, o astfel de calitate având-o doar angajatorul.
Față de aceste considerente, apare ca superfluă cercetarea celorlalte motive de recurs invocate de către acest pârât.
În drept, se au în vedere prevederile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 306 alin. 2.proc.civ.
Restul dispozițiilor sentinței atacate vor fi menținute sau ca nefiind contestate sau ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z și PRIMARUL MUNICIPIULUI și ca nefondat recursul chematului în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1839 din 17.09.2007 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-.
Admite recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr. 1753 din 10.09.2007 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea împotriva pârâtului INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN cu privire la petitul de plată a drepturilor salariale ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
de, dactilografiat de Sz.
În 3 ex. la data de 04.02.2008
Judecător fond -,. - Tribunalul Sălaj
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Ioan Daniel Chiș Lucia
