Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2096/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2096/R/2009
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de către pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ȘI MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 258/F din 01.06.2009 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimații reclamanți, și pârâții TRIBUNALUL BISTRIȚAN și CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care
Curtea, văzând că s-a solicitat judecata cauzei în condițiile art. 242.proc.civ. apreciază că aceasta se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 258 din 1 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița - s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerului Finanțelor Publice.
S-a respins ca fiind prescrisă acțiunea formulată de reclamanta privind drepturile solicitate pentru perioada 01.10.2004-01.09.2005.
S-a admis în parte acțiunea formulată de, împotriva pârâților Ministerul Justiției ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL BISTRIȚA -, Ministerul Finanțelor PUBLICE, reprezentat în proces de DGFP B-
Pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Bistrița -N au fost obligați să calculeze și să plătească reclamanților, și sumele de bani ce reprezintă sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% lunar calculat la salariul de bază brut lunar, după cum urmează: pentru reclamantele și din data de 01.08.2008 și pentru reclamanta din data de 01.04.2008-la zi, precum și pentru viitor pentru aceste reclamante, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective;
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea în ceea ce privește obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru plata drepturilor salariale solicitate, precum și în ceea ce privește obligarea pârâtei Curtea de Apel Cluj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, că, deși nu sunt raporturi de muncă între acest pârât și reclamanți, se observă că prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat obligarea acestui pârât doar la alocarea unor fonduri necesare plății drepturilor salariale, situație în care, văzând art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ce arată că acest minister pregătește proiectele legilor bugetare anuale, inclusiv a bugetului de stat, precum și ale legilor de rectificare, dar și atribuțiile ce revin acestui minister, prevăzute de nr.34/2009 privind organizarea și funcționarea acestuia potrivit căruia elaborează proiectul legii bugetului de stat, precum și proiectele de rectificare a bugetelor de stat, atribuții prevăzute anterior și de nr.386/2007 ce a fost abrogată prin cealaltă hotărâre de guvern evocată, precum și faptul că reclamanții sunt plătiți pentru activitatea desfășurată din fonduri de la bugetul de stat, întrucât potrivit art.131 din Legea nr.304/2004 activitatea instanțelor de judecată, deci inclusiv cheltuielile de personal, este finanțată de la bugetul de stat, instanța statuează că în mod evident acest pârât are legitimitate procesuală pasivă în cauză.
Examinândexcepția prescripției dreptului material la acțiuneinvocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților față de reclamanta, în raport de data introducerii acțiunii, pentru perioada 2004-2005, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată, având în vedere dispozițiile art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958, precum și dispozițiile art. 283 alin.2 și ale art. 166 din Codul Muncii care statuează că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care acestea erau datorate. În consecință, cum drepturile salariale solicitate de reclamanta vizează perioada cuprinsă între 01.10.2004-01.09.2005, pentru mai mult de 3 ani de la data introducerii acțiunii, respectiv 15.04.2009, instanța va admite excepția prescrierii dreptului la acțiune și va respinge ca fiind prescrisă acțiunea formulată de reclamanta pentru drepturile solicitate pentru perioada 01.10.2004-01.09.2005.
În ce privește fondul acțiunii civile formulate de reclamanți, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții, și, atât la data promovării acțiunii, respectiv 15.04.2009, cât și în prezent, au făcut parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, desfășurând activitate în calitate de grefieri la Judecătoria Năsăud și au beneficiat de toate drepturile personalului auxiliar de specialitate.
Sporul de 50%, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este reglementat de art.47 din Legea 50/1996 și, la data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, care există în aceeași formă și astăzi.
Drepturile salariale ale magistraților și ale personalului auxiliar prevăzute în Legea nr.50/1996 au fost supuse în timp unor modificări, printre care unele efectuate fără respectarea dispozițiilor constituționale privind delegarea legislativă cuprinse în art. 114 alin.1 din Constituția României, respectiv art.115 alin.1 după revizuire.
Astfel, prin OG nr.83/2000, ordonanță simplă, s-a "modificat" Legea nr.50/1996, în sensul că prin aceasta a fost "abrogat" art.47 din Legea 50/1996.
Tribunalul a reținut însă că abrogările textelor legale din Legea nr.50/1996 dispuse prin această ordonanță sunt neconforme cu Constituția întrucât nu pot fi emise ordonanțe în domenii care fac obiectul legilor organice și totodată încalcă și dispozițiile din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Potrivit art.72 alin.3 litera "l" din Constituție, anterior revizuirii, respectiv art.73 alin.3 litera "p" după revizuire, regimul raporturilor de muncă ale magistraților și personalul auxiliar, din care face parte integrantă și salarizarea, se reglementează prin lege organică.
Articolul 4 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede că "Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte" iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituția României.
În consecință și după adoptarea OG nr.83/2000, art.47 din Legea 50/1996 a rămas în vigoare și este în vigoare și în prezent, chiar dacă ulterior au fost adoptate și alte legi care reglementează salarizarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
Tribunalul a reținut că, articolul 47 din Legea 50/1996 nu a fost abrogat de art.50 alin.2 din OUG nr.177/2002, deoarece nu este cuprins în capitolele din lege referitoare la salarizarea și alte drepturi, ci face parte din capitolul "dispoziții comune" și nici nu constituie o dispoziție contrară celor cuprinse în OUG nr.177/2002, fiind un drept complementar și nu unul contrar celor prevăzute în această OUG nr.177/2002.
Nici prin OUG nr.27/2006 nu a fost abrogat art.47 din Legea 50/1996, această ordonanță abrogând expres doar OUG nr.177/2002( prin art.4 lit."a"), nu și dispozițiile din Legea nr.50/1996 în vigoare la acea dată, printre care și art.47. Cum dreptul reglementat de art.47 din Legea 50/1996 nu constituie o dispoziție contrară față de OUG nr.27/2006 (fiind complementară) nu fost abrogat nici de art.4 lit."f" din OUG nr.27/2006.
Concluzionând, tribunalul a reținut că și după intrarea în vigoare a OUG nr.27/2006 continuă să fie în ființă dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 al Legii nr.50/1996.
Este adevărat că OG nr.8/2007 abrogă Legea nr.50/1996 în întregime, însă prin această ordonanță simplă nu se putea produce o abrogare a unei legi organice, astfel că reclamanții beneficiază și în prezent de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este justificată de motive obiective, magistrații și personalul auxiliar de specialitate desfășurându-și activitatea în condiții de stres or vătămările produse de stres trebuie compensate prin stabilirea acestui spor care se adaugă la indemnizația lunară de încadrare pentru magistrați, respectiv salariul de bază brut lunar, pentru personalul auxiliar de specialitate.
În sensul celor anterior reținute de tribunal s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a fost chemată să realizeze interpretarea unitară a art.47 din Legea nr.50/1996, ca urmare a faptului că în practica judiciară s-au pronunțat soluții diferite cu privire la existența dreptului reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.
Astfel, în ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în Dosarul nr. 5/2008 având ca obiect soluționarea unui recurs în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată a pronunțat Decizia nr. 21, în sensul că a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin această decizie realizându-se doar o interpretare a unei dispoziții legale și nu o "legiferare" și cum normele și actele de interpretare a unei dispoziții legale produc efecte de la data intrării în vigoare a dispoziției legale pe care o interpretează și nu doar pentru viitor, interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție are efect începând cu data intrării în vigoare a OG nr.83/2000 și nu doar de la data publicării deciziei ÎCCJ în Monitorul Oficial al României, respectiv Monitorul Oficial Partea I, nr.444 din 13.06.2006.
Potrivit art.329 Cod procedură civilă, deciziile prin care se soluționează recursul în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată în ceea ce privește dezlegarea problemelor de drept.
Ținând cont de Decizia anterior evocată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de caracterul obligatoriu al acesteia referitoare la modul de dezlegare al problemei de drept, în vederea asigurării interpretării și aplicării unitare a legii la nivel național, instanța, având în vedere și dispozițiile legale anterior menționate, a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanți și pe cale de consecință a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților (denumirea actuală după măsurile de reorganizare în cadrul administrației publice centrale adoptate prin nr.OUG 221/2008), Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Bistrița -N să calculeze și să plătească fiecărui reclamant drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% lunar, calculat la salariul de bază brut lunar, după cum urmează: pentru reclamantele și din data de 01.08.2008 și pentru reclamanta din data de 01.04.2008-la zi, precum și pentru viitor pentru aceste reclamante, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Față de cele anterior arătate, tribunalul a reținut că este nejustificat refuzul pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Bistrița -N de a plăti reclamanților sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, în procent de 50% calculat la salariu de bază.
Sumele solicitate de reclamanți sunt drepturi bănești cu caracter salarial ce trebuiau executate succesiv de către pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Bistrița -N, prin plata lor lunară.
În baza art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii, sumele datorate fiecărui reclamant vor fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la plata efectivă a acestora, pentru a se realiza o despăgubire integrală a reclamanților, ca urmare a neexecutării lor de bună voie, la scadență.
Instanța a avut în vedere la stabilirea perioadei pentru care s-a admis acțiunea formulată de reclamanți, data la care au debutat raporturile de muncă ale reclamanților și termenul de prescripție general de 3 ani prevăzut de art.283 alin. 1 lit.c din Codul muncii, ținând cont și de obiectul acțiunii introductive și data introducerii acesteia - 15.04.2009, pentru că acțiunea acestora se referă la drepturi bănești neacordate în cadrul desfășurării relațiilor de muncă.
Întrucât pârâta Curtea de Apel Cluj nu deține Carnetele de muncă ale reclamanților și nu efectuează cuvenitele mențiuni, ci pârâtul Tribunalul Bistrița -N, instanța a respns cererea reclamanților privind obligarea pârâtei Curtea de Apel Cluj la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale acestora.
Întrucât, finanțarea instanțelor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de personal, se asigură potrivit art.131 din Legea nr. 304/2004 de la bugetul de stat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice va fi obligat să aloce fondurile bănești necesare plății drepturilor anterior arătate, acesta având obligația legală în acest sens, ținând cont de art.19 din Legea nr.500/2002 și de art. 3 din nr.34/2009 ce prevăd că acest pârât are atribuții atât în materia elaborării proiectului legii bugetului de stat, cât și a rectificării unor asemenea legi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N și MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR.
MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței criticate în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea reclamanților privind acordarea sporului de risc de 50%, în condițiile în care prin nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar s-a abrogat Legea nr.50/1996, în care la art.47 s-a prevăzut sporul de 50%.
Având în vedere că din februarie 2007, intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nr.OG8/24.01.2007, pretențiile reclamanților după 1.02.2007 sunt nefondate.
Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR, Curtea constată că într-adevăr, art.47 din Legea nr.50/1996, care prevedea un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în favoarea magistraților și a personalului auxiliar de specialitate, a fost abrogat OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar.
Cu toate acestea, prin decizia nr.XXI din 10.03.2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că judecătorii, procurorii și magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, ce va fi calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Potrivit art.329 alin.(3) teza II-a pr.civ. "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe". Așadar, tribunalul era obligat să țină seama la pronunțarea sentinței, de statuările instanței supreme.
Așa fiind, în baza art.304 pct.9 raportat la art.312 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul pârâtului, ca nefondat.
II. Referitor la recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, acesta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantelor față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului-recurent Ministerul Finanțelor Publice, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor, este nefondată.
Prin sentința atacată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale către reclamante.
Este vorba de obligația ce îi revine acestui minister în temeiul Hotărârii Guvernului nr.34/2009, de elaborare a proiectului bugetului de stat pentru anul 2010, de a include în bugetul Ministerului Justiției și Libertăților, a sumelor necesare plății la care au fost obligați cei trei pârâți, în favoarea reclamantelor.
Prima instanță nu a afirmat nicidecum că între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților ar exista vreo obligație extralegală de plată pentru drepturi bănești pe care ar trebui să le plătească într-un raport concret de muncă, ci numai de obligațiile care îi revin MFP în virtutea dispozițiilor legale aflate în vigoare, în legătură cu bugetul de stat, izvorâte din Legea nr.500/2002 și din Hotărârea Guvernului nr.34/2009.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 9 și art.312 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul pârâtului MFP împotriva sentinței tribunalului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N și MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 258 din 01.06.2009 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./10 ex.
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Cristina
