Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2102/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2102/R/2009
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1009 din 13 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimații, și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ - consilier juridic, lipsind reprezentanții celorlalte părți și intimații.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care
Reprezentanta parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ declară că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea constatând că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ solicită admiterea recursului declarat de această parte, astfel cum a fost formulat în scris, admiterea recursului declarat de MINISTERUL PUBLIC iar cu privire la recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice solicită respingerea acestuia cu atât mai mult cu cât este parte în dosar, nefiind vorba de excepția lipsei calității procesuale pasive. Pe fond solicită respingerea acțiunii reclamanților conform motivelor dezvoltate în cadrul cererii de recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1009 din 13 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj s-a admis acțiunea formulată și completată de reclamanții - -, și împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ și Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâții au fost obligați să achite reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, din indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 01.08.2008 si până la zi, precum si în continuare, sumă reactualizată potrivit indicelui de inflație la data plății.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC împotriva Ministerului Finanțelor Publice și a obligat chematul în garanție să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate.
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJa fost obligat la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin acțiunea din 15.12.2008 reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de risc de 50% începând cu 01.08.2008 și pe viitor. Aceștia au arătat că sunt procurori și că li se cuvine acest drept, în temeiul art. 47 din Legea 50/1996. Ulterior și-au precizat acțiunea, solicitând efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă potrivit Decretului 92/1976.
Astfel, reclamanții sunt procurori si în temeiul art. 47 din Legea 50/1996 au dreptul la un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru risc si suprasolicitare neuropsihică. Este adevărat că prin art. l pct.42 din OG 83/2000 a fost abrogat în mod expres acest articol însă prin Decizia în interesul Legii nr. 21/10.03.2008, Secțiile Unite ale ICCJ au declarat că abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, astfel că magistrații au dreptul și după anul 2000 la acest spor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți împotriva Ministerului Finanțelor Publice.
În motivarea recursului a arătat că prin Legea finanțelor publice nr.500/2002, se reglementează constituirea fondurilor publice și prevederea cheltuielilor bugetare cu destinație precisă. Rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casă bugetară revine Guvernului și respectiv Parlamentului. Potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul este acela care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de Guvern.
Pe de altă parte, potrivit art.20 și 21 din aceeași lege, Ministerul Finanțelor Publice nici nu are calitatea de ordonator de credite iar rectificarea bugetară nu se poate efectua decât în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Arată că, bugetul pe anul 2009 fost deja adoptat iar legea bugetară anuală poate fi modificată în cursul exercițiului bugetar numai prin legi de rectificare.
Pe de altă parte, consideră că acordarea drepturilor salariale solicitate ar echivala cu stabilirea de către instanță a altor drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, instituindu-se astfel pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele cu cele prevăzute prin actele normative și încălcându-se astfel rolul Parlamentului de autoritate legiuitoare a țării. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 821/2008, declarând neconstituționale prevederile art.1,art. 2 alin.(3) și art. 27 alin.(1) din nr.OG 137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.08.2008 - 01.03.2009 și ca lipsite de interes pentru perioada ulterioară datei de 01.03.2009.
În motivarea recursului a arătat că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât dispozițiile Deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt aplicabile doar pentru perioada 01 octombrie 2000 - 03. februarie 2007
Prin Decizia nr. 21/10 martie 2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și
Justiție - Secțiile Unite s-a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Din studiul se desprinde concluzia că raționamentul în baza căruia se solicită sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică este aplicabil numai pentru perioada 01 octombrie 2000 - 03 februarie 2007, dată la care a intrat în vigoare OG 8/2007, act normativ care prin art. 30 abrogă în mod explicit întreaga Lege 50/1996, deci și art.47.
În condițiile în care Legea 50/1996 a fost abrogată prin Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 aprobată prin Legea nr. 247/2007, toate dispozițiile acestui act normativ și-au încetat aplicabilitatea, fiind înlocuite de prevederile cuprinse în actul normativ de abrogare.
Prin urmare, nu se poate susține că art. 47 din Legea nr. 50/1996 este singurul care își mai găsește aplicarea, în condițiile în care chiar legea din care face parte a fost abrogată..
Mai arată că pentru perioada ulterioară datei de 01.03.2009 acțiunea trebuia respinsă ca lipsită de interes și rămasă fără obiect.
În baza Ordinului nr. 526 din 03.03.2009 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, începând cu data de 1 martie 2009, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel beneficiază de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, prin urmare pentru perioada ulterioară datei de 01.03.2009 acțiunea este atât lipsită de interes, cât și rămasă fără obiect întrucât sporul solicitat a fost acordat.
Consideră că prin admiterea petitului accesoriu privind obligarea ordonatorilor de credite și a Ministerului Finanțelor Publice la plata sumelor reprezentând indice de inflație s-au aplicat greșit prevederile Legii nr. 500/2005 deoarece MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este instituție bugetară și nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără a avea bază legală pentru cheltuiala respectivă.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, prin urmare plata sumelor reprezentând actualizare cu indicele de inflație și dobândă legală se poate efectua doar în situația în care acestea sunt cuprinse într-un act normativ.
Mai arată că în cauză, pârâții nu pot fi ținuți să execute obligațiile de a face invocate de reclamantă, eventuala obligare a acestora la plata unor sume cu titlu de actualizare conform indicelui de inflație fiind lipsită de cauză juridică.
În acest sens arată că dispozițiile art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 au fost interpretate și aplicate greșit.
Potrivit art. 11 alin.2 din Decretul nr. 92/1976 - privind carnetul de muncă "Actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfășurată, vor cuprinde: denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de munca, precum și precizarea modului de încadrare-pe durata nedeterminată sau determinată, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere-,în toate cazurile cu menționarea temeiuri/or lega le pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de munca; de asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată,retributia tarifară de încadrare, precum si alte drepturi ce se includ în aceasta si,după caz, locurile de munca cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele1și2de munca la pensie".
Astfel, din dispozițiile legale anterior menționate reiese că singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Sporul solicitat este un drept salarial ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se include în aceasta, deci sporurile și adaosurile salariale reprezintă o categorie de drepturi bănești ce nu pot face obiectul transcrierii în carnetele de muncă.
Analizând recursurile formulate, Curtea, deliberând, constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
1. Recursul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ și recursul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție
În mod greșit susține recurenta că dispozițiile Deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt aplicabile doar pentru perioada 01 octombrie 2000 - 03. februarie 2007, atâta vreme cât din considerentele deciziei invocate nu se desprinde în nici un fel concluzia recurentei că această dispoziție ar fi limitată în timp Dimpotrivă, efectele acesteia se produc în timp până la intervenția legiuitorului în materia salarizării personalului din justiție, lucru care nu s-a întâmplat până la data introducerii acțiunii. Daca concluzia recurentei ar fi fost corectă, acest lucru ar fi fost menționat chiar în cuprinsul deciziei în interesul legii, aceasta fiind ulterioară adoptării actelor normative indicate de recurentă. Este astfel evident că la pronunțarea decizie în interesul legii că au fost apreciate toate normele incidente și existente de la data publicării nr.OG 83/2000 și până la data pronunțării deciziei nr. XXI din 10.03.2008.
Prin urmare, Curtea constată că susținerile recurenților referitoare la abrogarea dispozițiilor legale ce reglementa dreptul salarial pretins contravin deciziei menționate, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, motiv pentru care sunt apreciate ca neîntemeiate.
În ceea ce privește lipsa de interes, aceasta excepție nu poate fi reținută, Ordinul nr. 526 din 03.03.2009 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nefiind aplicat decât temporar, în prezent fiind suspendat.
Referitor la criticile privind înscrierea sporului în cartea de muncă, instanța de fond a procedat în mod judicios dispunând această înscriere, atâta vreme cât este vorba de drepturi salariale cu caracter de continuitate, interpretarea dată de recurenți art.11 alin. 2 din decretul 92/1976 fiind nejustificat de restrictivă.
Cât privește actualizarea cu indicele de inflație, solicitată de reclamanți și acordată prin prezenta decizie, Curtea apreciază că sumele datorate cu titlu de drepturi salariale și neacordate trebuie astfel actualizate pentru a se asigura deplina reparare a prejudiciului creat prin neplata unor drepturi legale, în conformitate și cu prevederile art. 78 alin. 1 Codul muncii, text de lege cu valoare de principiu în ceea ce privește situația nelegalei neacordări a unor drepturi salariale, și care stipulează că în cazul concedierii efectuate în mod netemeinic și nelegal, instanța va obliga angajatorul la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate. Or, chiar dacă nu este vorba în speță de o nelegală concediere, rațiunea legii este aceeași, anume, integrala reparare a prejudiciului creat printr-o injustă neplată a unor drepturi salariale; știut fiind că salariul reprezintă de principiu sursa traiului zilnic al angajatului, apare ca legitimă solicitarea de a se actualiza cu rata inflației aceste sume, astfel încât puterea de cumpărare să se prezerve iar neplata la termen să nu diminueze importanța economică a acestor sume. De altfel, plata salariului este cel puțin lunară, astfel încât cu privire la orice drepturi de natură salarială, angajatorul este de drept în întârziere, potrivit art. 161 alin. 1 coroborat cu art. 155 Codul muncii, situație în care actualizarea sumei de natură salarială neplătită la timp apare ca imperativă.
2. Recursul Ministerului Finanțelor
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice curtea reține că art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din nr.HG 34/2009 privind organizarea și funcționara Ministerului Finanțelor Publice (dispoziție care este similară cu reglementarea anterioară din nr.HG 386/2007) "elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și MINISTERUL PUBLIC, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Mai arată recurentul Ministerului Finanțelor Publice că în mod greșit instanța își motivează hotărârea pe prevederile Deciziei în interesul legii nr. XXI/2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție deoarece Curtea Constituțională prin Decizia nr. 838/2009 a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, reținând că în exercitarea atribuției prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituție, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituția României. ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Curtea constată că acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece chiar Curtea Constituțională prin Decizia nr. 838/2009 reține că:
"În cauza de față, sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești. Astfel, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
De altfel, Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale, care sunt expres și limitativ prevăzute de <LLNK 11992 47 11 212 146 48>art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, aceasta asigură, pe calea controlului de constituționalitate, supremația Constituției în sistemul juridic normativ, nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (Decizia nr. 988 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 24 noiembrie 2008).
Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor". Efectul ex nunc al actelor Curții constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept.
Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională."
Prin urmare, acest motiv de recurs în loc să constituie o critică este în fapt un argument în favoarea admiterii acțiunii și pentru respingerea recursurilor deoarece decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, acestea rămânând să producă efecte obligatorii în continuare.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1009 din 13.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL CLUJ, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - -, -
GREFIER
Red./20.11.2009
Dact.Sz./11 ex.
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Cristina
