Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2108/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2108/R/2009
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1363 din 18 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimații - și alții, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care
Curtea, văzând că s-a solicitat judecata cauzei în condițiile art. 242.proc.civ. apreciază că aceasta se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1363 din 18 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj s-a admis acțiunea formulată de reclamanții -, -, împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL CLUJ, Tribunalul Cluj.
Pârâții, MINISTERUL JUSTITIEI SI LIBERTATILOR, TRIBUNALUL CLUJ și CURTEA DE APEL CLUJ, au fost obligați în solidar, la plata actualizată în raport cu indicele de inflație, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 15.04.2008 și până la zi, precum și să acorde lunar acest spor în continuare.
Tribunalul Cluj și Curtea de APEL CLUJ au fost obligați la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamaților.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare plătii acestor drepturi.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin acțiunea din 06.04.2009 reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de risc de 50% începând cu 15.04.2008 și pe viitor. Ei au arătat că fac parte din categoria personalului auxiliar funcționând la Judecătoria D e j, că li s-a recunoscut acest drept salarial pentru perioada noiembrie 2000-aprilie 2008 prin Sentința civilă nr. 668/2008 a Tribunalului Cluj și că Ministerul Justiției a pus în executare hotărârile judecătoresti care conțin mențiunea "pentru viitor" prin circulara 24956/05.03.2009.
S-a reținut că toți reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate, după cum rezultă din Adresa nr. 699/2009 a Tribunalului Cluj. Aceștia au dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% în temeiul Deciziei nr.21/10.03.2008 a ICCJ - Sectiile Unite care a considerat că acest spor nu a fost abrogat. De asemenea, tribunalul a reținut că însuși Ministerul Justitiei a emis Ordin de punere în executare a hotărârilor care consacră existența acestui spor ulterior intrării în vigoare a noii legi de salarizare a personalului auxiliar, recunoscând astfel existența acestui drept.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Curtea de Apel a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivare a arătat că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, persoanele în cauză având deja recunoscute drepturile solicitate prin sentința nr.1122/2009 a Tribunalului Cluj.
Ministerul Justiției și Libertăților, a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței iar pe fond respingerea în parte a cererii de chemare în judecată.
În motivare invocă excepția autorității lucrului judecat potrivit art. 1201 Cod civil, deoarece pentru pretențiile referitoare la acordarea sporului de risc și
suprasolicitare neuropsihică există autoritate de lucru judecat în sensul respingerii pretențiilor reclamanților prin sentința 668/15.04.2008, iar pentru perioada aprilie 2008 - prezent există autoritate de lucru judecat în sensul admiterii acțiunii prin sentința 1122/27.04.2009.
Pe fond, arată că art.47 din Legea nr.50/1996 prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate. Acest text de lege a fost abrogat prin art.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Prin Decizia nr.21/10.03.2008 instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.
Având în vedere că, din februarie 2007, intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, OG nr.8/24.01.2007, pretențiile reclamanților sunt nefondate. Astfel, prin art. 30 din OG nr.8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și inadmisibilitatea acțiunii, arată că instituția pârâtă nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu reclamanții astfel încât aceștia să fie îndreptățiți să se îndrepte direct împotriva acestuia pe calea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar.
Arată că rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casă bugetară revine Guvernului respectiv Parlamentului, potrivit art.17 alin1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de Guvern.
Consideră că admiterea cererii formulate împotriva Ministerului Finanțelor Publice, în nume propriu, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (și nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se numară printre angajații Ministerului Finanțelor publice, încălcându-se astfel regulile prevăzute la art.14 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Mai arată că bugetul pe anul 2009 fost deja adoptat prin Legea nr. 18/26.02.2009, iar legea bugetară anuală poate fi modificată în cursul exercițiului bugetar numai prin legi de rectificare elaborate de Guvern.
Analizând recursurile formulate, instanța, deliberând, constată următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului finanțelor publice, Curtea reține că aceasta nu poate fi primită, în condițiile în care pârâtul nu a fost chemat în judecată pe considerentul existenței unui raport de muncă cu reclamanții, ci pentru ca în virtutea obligației ce îi revine de a aproba bugetul, să pună la dispoziția angajatorilor sau să prevadă în buget sumele necesare pentru ca angajatorul să poată plăti drepturile salariale pe care angajatorul este obligat la rândul său prin aceeași sentință.
De fapt, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului, prin pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale ale legilor de rectificare, iar în acest context și pentru ca pretențiile reclamantei să poată fi valorificate, în raport de pârâții care nu dispun de fonduri decât după alocarea lor de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, este necesar ca acesta să ia act de admiterea acțiunii și astfel să aloce fondurile necesare îndestulării creanțelor pe care reclamanta le are asupra pârâților, aceasta fiind de fapt singura modalitate de a valorifica un drept de creanță asupra unor instituții publice, cum sunt în speță pârâții.
Cu referire la fondul cauzei, se reține că prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001".
Curtea apreciază că motivul de recurs referitor la abrogarea dispozițiilor legale ce reglementau dreptul salarial pretins, contravin deciziei nr. XXI din 10.03.2008, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul unui recurs în interesul legii, astfel că din această perspectivă acesta apare ca neîntemeiat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod de procedură civilă va fi respinse recursurile ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1363 din 18.05.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - -, -
GREFIER
Red.
Dact.M Sz./29 ex.
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Cristina
