Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2136/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2136/R/2008
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte instanța
GREFIER: TARȚA
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 869 din 9 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții G, G, G, G, G, T G, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtei recurente SC SA, avocat, și reprezentantul reclamanților intimați, avocat C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat intimaților și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamanților intimați depune la dosar delegația de reprezentare, chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial și un memoriu conținând întâmpinare și concluzii scrise, din care un exemplar se comunică reprezentantului pârâtei recurente.
Nefiind alte cereri suplimentare de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară înschisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia și în cconsecință modificarea în întregime a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamanți, făr cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamanților intimați pune concluzii de respingere a recursului, solicitând menținerea sentinței atacate și obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr.869/9 iulie 2008, Tribunalul Maramureșs -au respinse excepțiile invocate de pârâta " "
S-a admis acțiunea reclamanților: G, G, G, G (născut 1977), G-, T G, și, împotriva pârâtei " ", și în consecință pârâta a fost obligată să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare neachitate, actualizate la data introducerii acțiunii (9 octombrie 2007), cu dobânda legală, începând cu data introducerii acțiunii și până la plata integrală, astfel cum urmează:
Câte 10.304 lei în favoarea reclamanților: G, G, G (născut 1977), G-, T G și; câte 6.509 lei în favoarea reclamanților:, G (născut 1955) și și suma de 2.869 lei în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut în fapt următoarele:
Excepția formulată de pârâtă privind prescripția dreptului la acțiune este neîntemeiată, cererea fiind supusă unui termen de prescripție de 3 ani, conform art.283 lit.c muncii, având ca obiect drepturi de natură salarială.
S-a respins și excepția prematurității acțiunii, având în vedere dispozițiile cuprinse în contractul individual de muncă al fiecărui reclamant cât și cele ale Legii 130/1999.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a reținut că, în contractul colectiv de muncă pe unitate încheiat pentru anul 2004 s-a prevăzut că salariații beneficiază cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu mediu brut pe SNP SA iar la aliniatul 2 al acelui articol s-a făcut mențiunea că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi incluse în salariul de bază. Aceste dispoziții au fost păstrate și în anii următori, însă angajații nu au beneficiat de drepturile respective.
În raport de salariul mediu pe unitate, instanța a stabilit sumele datorate, obligând pe pârâtă la plata acestora, conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA B, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivele aflate la f-2-6 s-a arătat, în esență că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii și a contractului colectiv de muncă pe unitate în sensul în care, nu s-a ținut seama de faptul că, suplimentările salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști și C începând cu anul 2003 au fost incluse în salariul cuvenit fiecărui salariat.
Această împrejurare rezultă din recunoașterea părților cât și din Adresele 1154/2003 și 1453/2003, ce au fost semnate de președintele, în care se precizează că fondul de salarii cuprinde și efectele aplicării prevederilor Actului adițional la CCM, înregistrat la nr.1602/2003, prin care suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Aceste sume, mai apoi, nu au fost scoase niciodată din salariul de bază, deci, lunar se încasează sumele respective, începând cu anul 2003.
S-a mai arătat că, prin actul adițional încheiat pentru anul 2008 s-a modificat textul art.168, în sensul că, începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților, prin urmare, obligarea pârâtei la plata inclusiv a sumei ce reprezintă prima de Paști pe anul 2008 apare a fi fără nici un temei.
S-a mai invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, în sensul în care, în conformitate cu art.283 alin.1 muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Recursul va fi respins pentru următoarele considerente:
Având în vedere probele existente în dosar și privită prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, se constată că, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
În calitatea lor de salariați ai societății comerciale, reclamanții erau îndreptățiți, în temeiul art.168 din CCM pe unitate, încheiat pentru anii 2003-2004, la câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Articolul de mai sus a prevăzut și modalitatea în care se acordă suplimentările și anume "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările" vor începe negocierile cu sindicatul, în vederea stabilirii valorii concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și a beneficiarilor.
În alin.2 al art.168 s-a prevăzut și o excepție de la prevederile aliniatului 1, în sensul că, pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Faptul că aliniatul 2 stabilește o excepție de la regula cuprinsă în art.1 al art.168 al CCM rezultă indubitabil din sintagma "pentru anul 2003", neexistând posibilitatea de a interpreta această excepție ca o regulă aplicabilă și pentru anii următori, așa cum se susține în recurs. Dacă părțile contractante ar fi dorit permanentizarea acordării suplimentării pentru sărbători în modalitatea includerii în salariul de bază, atunci ar fi trebuit să formuleze aliniatul 2 în sensul că "începând cu anul 2003 " situație în care însă conținutul aliniatului 1 ar fi fost fără sens cu privire la termenul de "minim 15 zile înainte de fiecare eveniment".
În același sens trebuie înțeles și conținutul textului invocat în recurs și anume, cuprinderea în CCM aferent anilor 2004-2007 acelorași dispoziții contractuale.
Faptul că în anul 2008 s-a convenit în modul arătat de pârâtă prin Actul adițional încheiat între părți nu are relevanță în cauză, pretențiile formulate de reclamanți fiind întinse pentru perioada ce se încheie cu anul 2007.
Critica referitoare la prescripția dreptului la acțiune este de asemenea nefondată, întrucât, așa cum a reținut și prima instanță, în conformitate cu art.283 alin.1 lit.c din muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Raportat la considerentele avute în vedere de prima instanță, cât și cele cuprinse în această decizie, se constată că sentința recurată este temeinică și legală iar recursul fiind nefondat, va fi respins ca atare.
Văzând și dispozițiile art.274 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 869 din 9 iulie 2008 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimaților G, G, G, G (născut 1977), G-, T G, și, suma de 2600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 4 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red.GP
Dact./2ex.
29.12.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Marta Carmen Vitos, Gabriella
