Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2193/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2193/R/2009
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședintele instanței
JUDECĂTORI: Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Cristina
-
GREFIER: -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței civile nr. 636 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, și intervenienta, precum și pe pârâții TRIBUNALUL MARAMUREȘ, CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect calcul drepturi salariale spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriile de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ.
Curtea constată ambele recursuri în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 636 din 12 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a admis acțiunea formulată de reclamanții, (căs. ), în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Maramureș, Curtea de APEL CLUJ, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâții de rând 1, 2, 3 au fost obligați în solidar la plata în favoarea reclamanților, (căs. ), a drepturilor salariale cuvenite, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat din salariul de bază brut lunar începând cu: 26 noiembrie 2007 pentru reclamanta, 1 martie 2008 pentru reclamanta, 01 aprilie 2008 pentru reclamanta (căs. ), 01 ianuarie 2008 pentru reclamantul la zi, precum și pentru viitor, sume reactualizate în raport de indicele inflației de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților.
S-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, reclamanții sunt încadrați ca și personal auxiliar la Tribunalul Maramureș, respectiv specialist IT (reclamantul ) așa cum rezultă din adeverințele eliberate de Tribunalul Maramureș și deciziile emise de Curtea de APEL CLUJ, depuse de reclamanți în probațiune la dosar.
Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de acesta". Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres acesta în textul legii de abilitare. Astfel, conform art.1 pct. Q 3 din Legea 125/2003, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru " Abrogarea art.2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul 247/1997.".
Față de cele reținute, întrucât abrogarea realizată prin OG 83/2000 este nelegală, și în plus, subzistă rațiunea acordării sporului de suprasolicitare neuropsihică, tribunalul a apreciat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prev. de art. 47 din Legea 50/1996.
S-a mai reținut că, prin Decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost soluționat recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin.3 Cod procedură civilă că: "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihicăși după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de intervenienta tribunalul a reținut că în litigiile individuale de muncă nu este admisibilă cererea de intervenție în interes propriu, întrucât o altă persoană nu poate cere să i se stabilească drepturi decurgând dintr-un raport de muncă în care subiect este persoana care figurează ca parte în cererea principală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului.
În motivele de recurs, sentința a fost criticată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9. proc. civ. afirmându-se, în esență, că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
Faptul că prin OG 8/2007 a fost abrogată Legea 50/1996 nu poate duce la concluzia că și această abrogare a fost neconstituțională atâta timp cât neconstituționalitatea nu poate fi constatată de instanța de judecată, iar Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a avut în vedere doar OG 83/2000.
Art. 47 din Legea 50/1996 prevedea acordarea acestui spor doar categoriilor profesionale ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate, iar specialiștii IT nu au făcut parte niciodată din categoria personalului auxiliar de specialitate, nefiind salarizați niciodată în baza acestei legi.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mas olicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, arătând că art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat în mod expres, iar împrejurarea că persistă condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihică nu poate conduce la aplicabilitatea unui text abrogat, atâta timp cât actuala legislație nu prevede un atare spor.
Recursurile nu sunt întemeiate.
Prin Decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor <LLNK 11996 50 11 202 47 29>art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a <LLNK 12000 83130 301 0 33>Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin <LLNK 12001 334 10 201 0 18>Legea nr. 334/2001.
Astfel, în ceea ce privește dreptul reclamanților la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, așa cum a reținut și prima instanță, acest drept a fost consacrat prin Decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei obligativitate în ceea ce privește dezlegarea problemelor de drept este impusă de art. 329.proc.civ.
În raport de cele mai sus reținute, criticile formulate de pârâții recurenți Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice în legătură cu lipsa de temei legal a acțiunii, cât și cu inadmisibilitatea acesteia apar a fi nefondate.
Pretențiile deduse judecății, vizând tocmai interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, se constată că interpretarea dată de prima instanță acestor dispoziții este conformă cu cele statuate prin decizia în interesul legii.
Cât privește critica formulată de pârâtul Ministerul Justiției privind greșita reținere a dreptului la sporul de risc în favoarea specialiștilor IT, nici aceasta nu poate fi primită, având în vedere că, reclamantul - specialist IT face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate prin includerea informaticienilor în această categorie după apariția Legii 567/2004, or prin Decizia nr.46/2008, a stabilit dreptul și al personalului auxiliar de specialitate - din care fac parte toți reclamanții - la sporul de risc.
Obligarea la plata și pentru viitor a sporului este de asemenea legală și nu poate fi interpretată decât ca fiind strâns legată de existența contractului individual de muncă în cadrul căruia își exercită funcția, iar modificarea consensuală a contractului de muncă sau schimbarea legii salarizării ar putea determina momentul din care angajatorul nu mai datorează sporul respectiv.
Este nefondat și recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice declarat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului M având în vedere următoarele:
Acțiunea reclamanților a fost admisă față de acest pârât nu în considerarea unor eventuale raporturi juridice de muncă, raporturi ce în adevăr nu există între părți, ci s-au avut în vedere atribuțiile acestui organ de specialitate al administrației publice în legătură cu sistemul bugetar, respectiv, pregătirea legilor bugetare cât și a proiectelor de legi de rectificare a bugetului. Are în același timp, atribuții de exercițiu bugetar, printre care, conform art.2 alin.2 lit.g din HG208/2005, administrează resursele derulate prin Trezoreria Statului și art.3 pct.9 din același act normativ conform căruia Ministerul Finanțelor Publice deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar.
Prin sentința recurată, pârâtul a fost obligat tocmai să-și îndeplinească obligațiile față de ordonatorul principal de credite pentru ca acesta să poată îndeplini obligația de plată stabilită în favoarea reclamanților.
Sentința fiind legală și temeinică, n baza dispozițiilor art. 312 alin. 1. proc. civ. recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M împotriva sentinței civile nr. 636 din 12.06.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - - MĂNĂSTIREAN -
Red./
11 ex./30.10.2009
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Cristina
