Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2210/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2210/R/2008
Ședința publică din 12 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Laura
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC " M" SA împotriva sentinței civile nr. 832 din 24.06.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr- privind și pe reclamantul, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul-intimat personal și asistat de avocat cu delegație la dosar și pentru pârâta-recurentă SC " M" SA se prezintă avocat, cu delegație la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, motivat și comunicat și este scutit de taxe judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată faptul că la 4.11.2008 s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinarea formulată de pârâtul, comunicându-se un exemplar din aceasta reprezentantului pârâtei recurente.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită termen în vederea studierii întâmpinării și pentru ca societatea recurentă să ia cunoștință de această întâmpinare.
În urma deliberării, instanța respinge cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentantul pârâtei recurente întrucât întâmpinarea a fost înregistrată în data de 04.11.2008.
Reprezentanții părților arată că nu mai sunt alte cereri.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Maramureș, susținând pe larg memoriul de recurs depus la dosar. Arată că s-a încheiat un contract de muncă cu reclamantul intimat iar ceea ce s-a consemnat în contractul scris este durata activității desfășurate, nu este vorba de 2 ore ci de 8 ore de muncă, salarul este același care s-a acordat tuturor salariaților ca paznici la societatea recurentă. Reclamantul intimat a ajuns la un salariu de 37.000.000lei pentru un post de paznic în vârstă de 70 de ani. Instanța nu trebuia să ajusteze realitatea la scripte, reclamantul intimat a lucrat 8 ore pentru suma de 5.000.000lei ca și ceilalți angajați ai pârâtei recurente.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată și cheltuieli de transport. Depune la dosar concluzii scrise.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.832 din 24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC M SA și, în consecință, s-a constatat că în perioada în care reclamantul a fost angajat al pârâtei în baza contractului individual de muncă nr.5508/21.10.2005, acesta a prestat activitate în calitate de paznic, în program de lucru de 12 ore, în trei schimburi.
Pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului drepturile salariale neachitate reprezentând contravaloarea muncii prestate în orele suplimentare și sporul de noapte, în cuantum de 24.936 lei.
Totodată a fost obligată pârâta să plătească contribuțiile la fondurile CAS, CASS și șomaj, pentru perioada lucrată de reclamant, calculate la nivelul sumei datorate conform prezentei.
A fost respins capătul de cerere privind compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat și plata salariului pentru lunile octombrie, noiembrie, decembrie 2006.
S-a dispus înscrierea mențiunilor privind raportul de muncă, constatate prin prezenta, în carnetul de muncă al reclamantului.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 3290 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că în perioada 1.10.2005-31.12.2006 reclamantul a fost angajat al pârâtei prestând activitate de paznic. Inițial programul de munca a fost stabilit pentru 2 ore pe zi. Din centralizarea pontajelor prezentate de părți coroborate cu statele de plata prin expertiza întocmita de expertul s-a stabilit ca reclamantul a desfășurat activitate intr-un program de lucru de 12 ore in 3 schimburi prestând și activitate de noapte astfel că față de programul de 2 ore pe zi, pentru întreaga perioada cât a avut calitate a de angajat, reclamantul a prestat suplimentar 2400 ore. Pentru această munca suplimentară reclamantului i se cuvine un venit brut de 32679 lei. Pe timp de noapte reclamantul a prestat 976 ore pentru care i se cuvine un spor de 1140 lei. Comparând salarul net cumulat calculat la timpul efectiv lucrat cu salarul net acordat de pârâtă conform centralizării statelor de plata, expertul a stabilit ca pârâta datorează reclamantului suma de 24936 lei. Programul de lucru desfășurat de reclamant a fost confirmat și de către martorii audiați în cauza, aceștia fiind colegii de munca ai reclamantului cu care acesta asigura schimburile de paza. Față de susținerile pârâtei că reclamantul la momentul încheierii contractului a fost de acord cu clauzele stipulate in contract se reține a fi justificate doar ca modificarea contractului individual de munca privind elementele esențiale ale acestuia și anume timpul de munca și condițiile de muncă au fost determinate nu de către reclamant ci de societatea pârâtă care a planificat activitatea reclamantului intr-un program de 12 ore in loc de 2 ore cât a fost negociat de părți și în schimburi de noapte fără însa ca pârâta să respecte dispozițiile art. 154 și următoarele din Codul muncii privind salarizarea astfel că aceasta nu a achitat integral drepturile bănești cuvenite reclamantului pentru munca prestata. În cauză a mai fost efectuată o expertiză contabila concluziile acesteia fiind însa contradictorii și întrucât calculul final privind drepturile salariale cuvenite reclamantului coincid cu drepturile salariale stabilite în prima expertiza, fapt confirmat și de către expertul G care a fost prezent in sala de judecata la termenul din 20.06.2008 pentru a da explicații, instanța a optat pentru prima expertiza efectuată.
Prin prisma dispozițiilor legilor 19/2000, 76/2002, 142/2006, pârâtei în calitate de angajator îi revine obligația de a reține și a vira pentru reclamant pentru întreaga perioadă lucrată, la nivelul diferențelor salariale ce urmează a le achita acestuia, contribuțiile privind constituirea fondurilor CAS, CASS si șomaj. Întrucât prin prezenta urmează a se constata o modificare a elementelor raportului de munca, în conformitate cu dispozițiile Decretului 92/1976 privind carnetul de munca se impun a se înscrie mențiunile și în carnetul de muncă.
Pentru considerentele reținute s-a admis în parte acțiunea reclamantului.
În temeiul art. 274 Cod procedura civila, pârâta a fost obligată la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate reclamantului în suma de 3290 lei reprezentând onorar de avocat si onorar expert.
Împotriva acestei hotărâri pârâta " M" Aad eclarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, invocând dispozițiile art.304 pct.6, 7, 8 și 9.pr.civ.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamantul a solicitat pârâtei să-i elibereze o adeverință privind timpul de muncă de 12 ore și să-i acorde drepturile salariale aferente perioadei octombrie - decembrie 2006, iar prima instanță i-a acordat drepturile salariale în cuantum de 24.396 lei (art.304 pct.6 pr.civ.).
Dispoziția de respingere a cererii de compensare în bani a concediului de odihnă și de acordare a drepturilor salariale pentru perioada octombrie - decembrie 2006 nu este motivată (art.304 pct.7 pr.civ.), în același motiv de recurs fiind încadrată și critica referitoare la programul de lucru al reclamantului, reținut de prima instanță respectiv de sistemul "12 cu 24" la considerentul prestării muncii suplimentare de către reclamant și, în fine la, neargumentarea cuantumului cheltuielilor de judecată (3290 lei).
În sprijinul motivului prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. s-a susținut că prima instanță a schimbat obiectul acțiunii dedus judecății, acordând ceea ce nu s-a solicitat.
În fine, invocarea art.304 pct.9 pr.civ. se bazează pe pretinsa omisiune a analizării contractului individual de muncă, pe respingerea cererii de administrare a probei cu expertiza grafologică, pe schimbarea obiectului acțiunii, pe greșita apreciere că reclamantul a efectuat muncă suplimentară, pe nemotivarea dispoziției de respingere parțială a acțiunii și pe necomunicarea încheierii de amânare a pronunțării.
Soluția casării cu trimitere spre rejudecare a cauzei se sprijină pe necesitatea stabilirii dacă semnătura de pe contractul individual de muncă aparține reclamantului ceea ce, în opinia recurentei determină competența de judecare a acțiunii, pe necesitatea administrării probei cu expertiza contabilă bazată pe compararea situației reclamantului cu alți angajați în funcția de paznici și pe necesitatea suplimentării probei testimoniale referitoare la drepturile salariale pentru perioada octombrie - decembrie 2000.
Reclamantul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
și sintetizând criticile recurentei care solicită casarea sentinței, Curtea observă în primul rând că soluția invocată se sprijină pe cazurile de modificare a hotărârii prevăzute de art.304 pct.6-9.pr.civ. și că examinarea fondului cauzei, în urma administrării mijloacelor de probă pertinente și concludente nu justifică această soluție propusă de recurent.
Astfel, nu este utilă cauzei administrarea unei expertize grafologice pentru verificarea semnăturii de pe contractul individual de muncă din moment ce este incontestabilă existența și desfășurarea raporturilor juridice de muncă dintre părți și nu s-a solicitat constatarea nulității contractului pe acest temei.
De asemenea expertiza contabilă solicitată prin raportare la angajații aflați într-o situație comparabilă cu reclamantul este irelevantă în cauză, deoarece raporturile juridice de muncă dintre părți au caracter individual neputând fi afectate de celelalte contracte individuale de muncă încheiate în cadrul societății pârâte.
În fine, critica privind nemotivarea dispoziției de respingere a cererii de acordare a drepturilor salariale pentru perioada octombrie-decembrie 2006 este lipsită de interes fiind invocată de către partea față de care s-a respins cererea. De altfel, Curtea observă că acest motiv este reiterat în cuprinsul memoriului de recurs astfel încât nu se va mai referi la această critică.
În privința motivelor de modificare a hotărârii, Curtea constată că nu sunt întemeiate.
Astfel, prin precizarea de acțiune de la fila 17 fond reclamantul a solicitat în mod expres acordarea drepturilor salariale în raport de timpul de muncă prestat efectiv, ceea ce exclude incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.6 pr.civ. precum și a motivului prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. întemeiat pe aceeași critică, respectiv cea privind schimbarea obiectului acțiunii.
De asemenea, nu este incident motivul prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. deoarece prima instanță a motivat extrem de clar că munca prestată peste limita a două ore pe zi conform contractului individual de muncă reprezintă muncă suplimentară, pentru care reclamantul trebuie remunerat.
Conform afirmațiilor recurentei, dispoziția de acordare a cheltuielilor de judecată se întemeiază pe modul de calcul prezentat de reclamant prin concluziile scrise depuse la prima instanță (500 lei, onorariu de avocat + 270 lei, cheltuieli de transport + 2520 lei, onorariu de expert). Acest aspect este conformat de chitanțele de la filele 88, 104, 177 și 257-259, care însumate, atestă un cuantum mai mare decât cel solicitat de reclamant, astfel încât, în baza principiului disponibilității, prima instanță a acordat cheltuielile în limita pretinsă.
În fine, criticile dezvoltate prin prisma motivului prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. sunt lipsite de temei. În acest sens, Curtea constată că elementul probatoriu esențial în cauză este contractul individual de muncă dintre părți (38-39 fond), conform căruia timpul de muncă este de 2 ore pe zi, iar salariul la momentul analizat este de 310 lei lunar, iar din luna iunie 2006, 370 lei.
Reflectând voința părților și având forță obligatorie, conform art.969 Cod civil, nefiind anulat sau declarat asimulat în condițiile dreptului comun, acest înscris nu poate fi combătut sub aspect probator prin mărturii testimoniale, ci numai printr-un alt înscris, conform art.1191 alin 2.civ. de care însă angajatorul nu dispune.
Așadar, activitatea desfășurată de reclamant în plus față de norma de muncă de 2 ore pe zi, reprezintă muncă suplimentară, ce trebuie remunerată, conform art.119 alin.2 Codul muncii, astfel încât hotărârea recurată este temeinică și legală.
Critica privind necomunicarea încheierii de amânare a pronunțării este lipsită de temei legal, deoarece art.266 alin.3 pr.civ. impune comunicarea hotărârii nu și a celorlalte acte procedurale.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul pârâtei, care va fi obligată, conform art.274 pr.civ. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600.01 lei (500 lei onorariu de avocat 27; 100.01 lei cheltuieli de transport 29-30).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta " M" împotriva sentinței civile 832 din 24.06.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului suma de 600.01 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - - - -
GREFIER
Red./
2 ex./03.12.2008
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu, Laura
