Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2307/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2307/R/2008
Ședința publica din data de 2 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte Curtea de Apel
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta B împotrivasentinței civile nr. 478 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect asigurări litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentei - avocat și reprezentantul reclamantului intimat - avocat, cu împuterniciri avocațiale la dosarul cauzei, lipsind reclamantul.
Procedura de citare este realizată.
Recursul a fost declarat în termenul legal și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat cereri în probațiune și nici de invocat excepții.
Nefiind cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată, arătând în esență că reclamantului i s-a desfăcut contractul de muncă în luna februarie 2006, acesta neavând prin urmare dreptul la prima de paști pentru acest an.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea ca nefondat a recursului arătând că în luna februarie 2006 s-a propus pensionarea reclamantului dar că decizia de desfacere a contractului individual de muncă a fost emisă în 13.06.2006 și prin urmare reclamantului i se cuvine prima de paști pentru acest an. Solcită cheltuieli de judecată conform delegației.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.478/F din15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a admis ca întemeiată acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei. "" A B pârâtă fiind obligată să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paște din anul 2006, calculate în funcție de salariul mediu brut al societății "" B din anul 2006, actualizate cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data evenimentului pentru care este datorat și data plătii efective.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv contractele colective de muncă pentru anii 2003 - 2007, copia carnetului de muncă, actele adiționale la contractul colectiv de muncă, Decizia nr.5140/2007 a Comisiei Paritare, adresa nr.713/2006 emisă de SA, tribunalul a reținut că prin CCM nr. 8080 din 23.05.2000, modificat succesiv la începutul fiecărui an, în favoarea angajaților pârâtei s-au prevăzut, în art.168, drepturi salariale suplimentare pentru sărbătorile de Paște și C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP "" SA.
Prin actul adițional din 25 februarie 2003 s-a prevăzut că "pentru anul 2003" aceste suplimentări salariale vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Această mențiune a fost reiterată și în contractul colectiv de muncă valabil pe anul 2004.
În actele adiționale din 2005 conținutul aliniatului 2 al art.168 a fost din nou modificat în sensul că în loc de expresia "pentru anul 2003" suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază, s-a folosit expresia " în anul 2003" suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază.
Această expresie se regăsește și în Contractul colectiv de muncă valabil pentru anii 2006 și 2007.
Potrivit aceluiași CCM salariații SNP "" SA beneficiază anual de o creștere procentuală a salariilor de bază, creștere prevăzută în art.128.
Prevederile art.31 din Legea nr.130/1996 dispun că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau de la o dată ulterioară, potrivit convenției părților. În acest sens, contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În cauză, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile depuse au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art.168 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul legii. S-a reținut astfel că interpretarea clauzei peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1996- prin acte neînregistrate la Direcția Teritorială de Muncă - nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al clauzei invocate.
Tribunalul a solicitat pârâtei să probeze faptul că reclamantului i s-a achitat prima de Paște pentru anul 2006, însă pârâta nu a demonstrat în nici un fel această împrejurare.
Având în vedere dispozițiile art.287 din Codul Muncii care prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, faptul că pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale suplimentare solicitate de reclamant nici în anul 2003, nici în anii următori, instanța a constatat că reclamantul în calitate de angajat a pârâtei până în luna iunie 2006 este îndreptățit să beneficieze de drepturile suplimentare salariale solicitate.
În baza textelor de lege arătate tribunalul a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, solicitând modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului arată că potrivit art.168 alin.2 din CCM rezultă că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C se plătesc în fiecare an salariaților ca parte integrantă a salariului de bază, instanța interpretând că aceste sume au fost incluse doar pe anul 2003.
Mai arată că textul alin.2 al art.168 a fost introdus în CCM în anul 2005, acesta fiind menținut și în anii 2006-2007, astfel că a produs efecte și în acești ani.
Pentru ca includerea primelor din salariu în anul 2003 să producă efecte doar în anul 2003, ar fi trebuit ca acestea să fie înlăturate din salarul de bază în ianuarie 2004, ceea ce nu s-a întâmplat ele fiind achitate salariaților și în anii 2004.2007.
Așa cum rezultă din statele de plată pentru anii 2004-2007, începând din 2003 și până în prezent salariile reclamanților nu au mai scăzut niciodată, fiind inclusă suma de 1.140.000 lei vechi pe lângă salariul negociat în salariul de bază.
Consideră că introducerea primelor în salariul de bază din nou, în anii 2004, 2005 și 2006 ar însemna ca societatea să plătească aceste prime de mai multe ori în fiecare an.
Mai arată că acțiunea este prescrisă, deoarece potrivit art.283 alin.1 din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. Având în vedere că dreptul reclamantului și suplimentările salariale solicitate rezultă din contractul colectiv de muncă și că cererea acestuia privește suplimentările carte i s-ar fi cuvenit cu ocazia sărbătorilor de Paști și C din anii 2004, 2005 și 2006, acțiunea reclamantului este prescrisă.
Reclamantul, prin întâmpinare solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
Recursul nu este întemeiat.
Astfel, în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune se constată că excepția formulată de societatea comercială pârâtă este neîntemeiată.
Așa cum a reținut și prima instanță, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.166 din Codul muncii, conform cărora, acțiunile vizând drepturi salariale sunt supuse termenului de prescripție de 3 ani. Având în vedere data la care s-a formulat acțiunea (09.07.2008) rezultă că pretențiile pentru anul 2006 cu titlu de drepturi de natură salarială au fost formulate în termen.
În ceea ce privește fondul cauzei se constată că motivele de recurs formulate nu sunt întemeiate.
Din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității comerciale rezultă că, partenerii sociali au convenit ca salariații SNP SA să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP SA.
Valoarea concretă, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii urmau a fi stabilite prin negocieri între patronat și (art.168 alin.1).
S-a mai precizat în art.168 alin.2 din că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cuprinsul articolului 168, așa cum s-a arătat mai sus se desprinde
1. regula obligației angajatorului de a plăti de două ori pe an (de Paști și de C) câte o sumă de bani egală pentru toți angajații - stabilită la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP - sumă ce se va concretiza prin negociere cu sindicatul și
2. excepția referitoare la anul 2003 când suplimentările sunt cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Întrucât excepțiile sunt de strictă interpretare, susținerea pârâtei în sensul în care, suplimentările pe anii 2004-2006 nu se mai cuvin, ele fiind deja introduse în salariul fiecărui angajat în anul 2003 nu are nici un temei.
Aceasta întrucât, dacă ar fi așa, dispozițiile alin.1 din art.168 nu ar avea nici o finalitate, ea legiferând o obligație care deja fusese executată încă în anul 2003.
În consecință, cu totul corect prima instanță a reținut că suplimentările de salariu cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C se cuvin angajaților, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul textului art.168 alin.1 rezultă că la evenimentele respective se plătește câte o suplimentare, făcând excepție doar anul 2003, când plata s-a făcut eșalonat pe întregul an (alin.2).
Sub acest aspect nu are nici o relevanță faptul că în acest mod salariul fiecărui angajat a crescut putându-se reține eventual un consens al partenerilor sociali în acest sens.
Față de cele de mai sus se constată că nici unul din motivele de recurs formulate de societatea pârâtă nu este întemeiat, iar sentința fiind legală și temeinică, va fi menținută în întregime.
Văzând și dispozițiile art.274 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.478 din 15.09.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului suma de 220,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 25 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.AR
Dact./2ex./03.12.2008
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Adrian Repede, Marta Carmen
