Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2322/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2322/R/2008
Ședința publică din 26 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, -, I, împotriva sentinței civile nr. 473/F din 11 septembrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâtul PRIMARUL COMUNEI CETATE, având ca obiect calcul drepturi salariale indemnizație dispozitiv.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, prin memoriul de recurs reclamanții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242.pr.civ.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 473/F din 11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu; a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți pentru perioada 1 august 2003 - 26 martie 2005, ca prescrisă.
S-a respins, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, -, I, și, împotriva pârâtului Primarul comunei Cetate.
Totodată reclamanții au fost obligați să plătească pârâtului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 august 2003 - 27 martie, excepție pe care instanța o va admite având în vedere faptul că potrivit art.283 alin.1 lit. "c" cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă care constă în plata unor drepturi salariale neacordate pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Reclamanții fac parte din rândul personalului contractual, angajator fiind Primăria comunei Cetate, conform contractelor individuale de muncă depuse la dosar, iar drepturile salariale le sunt stabilite în baza OUG nr.24/2000. Alte acte normative care reglementează drepturile și obligațiile părților din prezenta cauză sunt Codul Muncii și CCM unice la nivel național, pentru anii 2004-2007.
Susținerile reclamanților în sensul că, pe lângă drepturile bănești prevăzute în OUG nr.24/2000, sunt îndreptățiți să beneficieze și de indemnizația de dispozitiv reglementată de art.13 din Legea nr.138/1999 precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și de pct.9.2 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr.275/2002 al Ministrului de Interne, care cuprinde Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr.138/1999, așa cum a fost modificat și completat de Ordinul nr.496/28.07.2003 al Ministrului Administrației și Internelor (în prezent Ministrul Internelor și Reformei Administrative), nu sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează.
Tribunalul a reținut că Legea nr.138/1999 reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții iar, prin Ordinul nr.275/2002 au fost aprobate Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, act normativ care doar interpretează dispozițiile Legii nr.138/1999 și nu prevede drepturi salariale noi, altele decât cele prevăzute în legea în aplicarea căreia a fost emis acest act normativ.
Drepturile salariale ale reclamanților nu sunt stabilite în baza Legii nr. 138/1999, ci conform OUG nr. 24/2000, astfel că ea beneficiază doar de drepturile salariale prevăzute în acest ultim act normativ, nu și de cele prevăzute în Legea nr. 138/1999 și Ordinul nr. 275/2002, chiar dacă în pct.9.2 din Normele metodologice se arată că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea "în domeniul administrației publice", deoarece dispozițiile din acest ordin se aplică doar personalului civil salarizat potrivit Legii nr.138/1999.
Aceasta întrucât, prin Ordinul nr. 496/28.07.2003, nu s-au acordat drepturi salariale noi întregului personal civil din administrația publică, ci doar a fost interpretată detaliat dispoziția art.13 din Legea nr. 138/1999, în contextul în care fostul Minister de Interne s-a comasat cu fostul Minister al Administrației, prin OUG nr. 63/2003 și, în urma acestei comasări, o parte din personalul civil care, anterior, activa în cadrul Ministerului d e Interne și în instituțiile publice de ordine publică și siguranță națională, după comasare, potrivit art. 14 din OUG nr. 63/2003 și respectiv art. 3 din OUG nr. 30/2007, activează în "domeniul administrației publice", deși este salarizat conform Legii nr. 138/1999.
În timp ce, fostul Minister de Interne nu avea atribuții în domeniul administrației publice, după comasarea celor două ministere, potrivit art.14 din OUG nr. 63/2003 și apoi art. 3 din OUG nr. 30/2007, Ministerul Administrației și Internelor (MAI) devenit, prin OUG nr. 30/2007, Ministerul Internelor și Reformei Administrative (MIRA), are atribuții atât în domeniul administrației publice cât și în domeniul ordinii și siguranței publice, astfel că o parte din personalul civil care, anterior, făcea parte din cadrul Ministerului d e Interne și activa în domeniul ordinii publice și siguranței naționale, după adoptarea OUG nr. 63/2003, activează în "domeniul administrației", cum este, de exemplu, personalul civil (personal contractual și funcționari publici) din cadrul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență Civilă, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, Direcția Generală de Pașapoarte și instituțiile deconcentrate ale acestora care, anterior, făceau parte din fostul Minister de Interne, potrivit Legii nr. 40/1990.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 16 alin. 3 din OUG nr. 63/2003, potrivit cărora personalul Ministerului Administrației și Internelor (MAI), compus din: funcționari publici, funcționari publici cu statut special - polițiști, cadre militare în activitate, personal contractual, precum și militari, jandarmi și polițiști de frontieră angajați pe bază de contract se supune prevederilor legale care îi reglementează activitatea iar, potrivit art. 17 personalul ministerelor unificate se transferă în interes de serviciu și se numește pe funcții la MAI și beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și, în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Aceleași dispoziții sunt reluate și în cuprinsul art. 17-24 din OUG nr. 30/2007 prin care s-a realizat o nouă reorganizare a Ministerului Administrației și Internelor, fostul MAI devenind Ministerul Internelor și Reformei Administrative (MIRA), în subordinea noului minister fiind trecute și Administrația Națională a de Stat, Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale și Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice.
Rezultă clar că, după unificarea celor două ministere, va beneficia de indemnizația de dispozitiv doar personalul care a beneficiat și anterior de această indemnizație, stabilită potrivit legii de salarizare aplicabilă, indemnizație care a fost aprobată în cuprinsul bugetului instituției din care a făcut parte, precum și personalul angajat ulterior care este salarizat potrivit Legii nr.138/1999.
De altfel, Ordinul nr. 496/2003, pentru completarea Ordinului nr. 275/2002, adoptat imediat după intrarea în vigoare a OUG nr. 63/2003, a fost emis tocmai pentru lămuri salarizarea personalului civil preluat de MAI care, în noile condiții de organizare, nu-și mai desfășoară activitatea "în domeniul ordinii publice", ci "în domeniul administrației publice", deoarece Legea nr.138/1999 și Ordinul nr. 275/2002, fiind adoptate anterior, făceau referire doar la personalul civil din instituțiile cu activitate "în domeniul ordinii publice și siguranței naționale".
Deși reclamanții fac parte din personalul civil ce își desfășoară activitatea "în domeniul administrației publice", cum salarizarea acestora nu se realizează în baza Legii nr. 138/1999, ci în baza OUG nr. 24/2000, nu sunt îndreptățiți să beneficieze de indemnizația de dispozitiv prevăzută de art. 13 din Legea nr. 138/1999 și de pct.9.2 din Ordinul nr. 275/2002, așa cum acesta a fost completat de Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor.
În speță, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 47 din Legea nr. 138/1999 care reglementează drepturile salariale ale personalului civil din noul MIRA și nu salarizarea personalului civil din instituțiile și autoritățile administrației publice locale. Cum în art. 47 din Legea nr.138/1999 se arată că personalul civil din minister, în prezent MIRA (fără să fie explicat din cine este format personalul civil din minister) beneficiază, pe lângă drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege, adică Legea nr. 138/1999, prin Ordinul nr. 496/2003 a fost interpretată și această dispoziție din lege în sensul că: a fost definită expresia de "personal civil" și s-au indicat care sunt "unele drepturi salariale din legea nr. 138/1999" de care beneficiază personalul civil, în sensul că personalul civil care activează în minister "în domeniul administrației publice", beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din legea, adică de indemnizația de dispozitiv.
Considerentele pentru care legiuitorul a acordat indemnizația de dispozitiv doar pentru personalul civil angajat în minister; în sensul de unitate cu personalitate juridică - angajator și personalului civil din fostul MI care, în prezent, activează "în domeniul administrației publice" la nivel local, țin de politica salarială a statului.
Principiul nediscriminării invocat de către reclamanți nu presupune egalitate de tratament pentru toți angajații ce își desfășoară activitatea "în domeniul administrației publice", domeniu care cuprinde un număr mare de instituții, servicii diferite, funcții ce presupun activități și calificări diferite, ci acest principiu presupune acordarea unui tratament egal pentru persoanele aflate în aceeași situație sau în situații comparabile, fiind posibilă existența de diferențieri între angajații aceleiași instituții.
În speță tratamentul salarial diferit al reclamanților față de angajații ce-și desfășoară activitatea în minister și față de categoriile de personal civil din aparatul propriu al MAI și enumerat limitativ de Legea nr. 138/1999 este justificat obiectiv, aceste categorii de personal desfășurând activități diferite, astfel că nu se realizează un tratament discriminatoriu.
Cum acordarea indemnizației de dispozitiv pentru reclamanți nu își are izvorul nici în vreun contract colectiv de muncă, acțiunea acestora de obligare a angajatorului la plata sumelor de bani ce reprezintă echivalentul acestei indemnizații apare ca neîntemeiată și a fost respinsă, în baza art. 154-157 și art.269 din Codul muncii.
În baza art. 274. proc. civ. au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial conform actelor justificative depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții, -, I, au declarat recurs prin care au solicitat casarea sentinței și în urma rejudecării fondului, admiterea acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond prin sentința criticată a interpretat greșit prevederile Legii nr. 138/199 și a Ordinului ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003, iar această interpretare duce la discriminarea privind salarizarea personalului bugetar care face parte din același minister, fiind vorba de personalul din administrația publică centrală, cât și din administrația publică locală.
Indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% este acordată tuturor angajaților prefecturilor, salariați care fac parte tot din administrația publică locală, făcându-se astfel prin neacordarea reclamanților acestui spor o discriminare între aceleași categorii de salariați.
Instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 47 din Legea nr. 138/1999 care reglementează drepturile salariale ale personalului civil MIRA. În acest articol se arată că personalul civil din acest minister beneficiază pe lângă drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de acest spor de dispozitiv.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel ca respinge recursul pentru următoarele considerente:
Actele normative pe care reclamanții și-au întemeiat pretențiile și pe care prima instanță le-a considerat că justifică admiterea acțiunii, sunt Legea nr. 138/1999 (art.13) și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003 (pct.9.2).
Or, dispozițiile Legii nr. 138/1999 se aplică, conform art.1, personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Prin urmare, aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile personalului contractual din cadrul Primăriei comunei Cetate, care este autoritate a administrației publice locale, conform Legii nr. 215/2001.
De asemenea, prevederile Ordinului nr. 496/2003 (pct.9.2) nu pot fi aplicabile reclamanților, deoarece acest act normativ a fost emis în aplicarea Legii nr. 138/1999 (42-43 fond), care, astfel cum s-a reținut anterior, nu îi include pe reclamanți în sfera destinatarilor dispozițiilor sale.
De altfel, dispozițiile edictate de pct.9.2 nu trebuie interpretate în mod de sine stătător, ci raportate la ansamblul prevederilor nr. 496/2003, ceea ce confirmă însă o dată excluderea reclamanților din categoria persoanelor îndreptățite să primească spor de dispozitiv.
În fine, chiar acceptând susținerea că pct.9.2 din nr.496/2003 se referă în mod independent la personalul contractual din organele administrației publice, Curtea constată că un asemenea mijloc de legiferare pune sub semnul întrebării principiile constituționale de bază, cum ar fi autonomia publică locală, deoarece nu poate fi admisă posibilitatea ingerinței unui minister (organ executiv central) în cadrul legislativ specific unei autorități publice locale.
Examinând pretențiile reclamanților din perspectiva pretinsei discriminări a lor față celelalte categorii profesionale, beneficiare ale sporului de dispozitiv, Curtea observă că se solicită recunoașterea acestui drept salarial pe cale judiciară, în absența unui dispoziții legal, strict ca o măsură reparatorie, în baza OUG nr. 137/2000.
Or, prin decizia nr. 819/2008 pronunțată de Curtea Constituțională, obligatorie în temeiul art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, s-a constatat că "prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și <LLNK 12000 137131 302 27 55>art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."
Prin urmare, instanța de judecată nu are posibilitatea aplicării unor dispoziții legale ce exceed cadrului procesual, nereferindu-se la categoria profesională a reclamanților.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 1. pr. Civ. va respinge ca nefodat recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, I, împotriva sentinței civile nr. 473 /F din 11 septembrie 2008 Tribunalului Bistrița - N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
Red.SD/dact.MM
9ex./18.12.2008
Jud.fond: /
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
