Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2324/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2324/R/2009
Ședința publică din 02 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
- -
GREFIER: - -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 689 din 19 iunie 2009, pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul, precum și pe pârâții TRIBUNALUL MARAMUREȘ, CURTEA DE APEL CLUJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect calcul drepturi salariale spor confidențialitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriile de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
La data de 19.06.2009, prin sentința civilă nr. 689/2009, pronunțată de TRIBUNALUL MARAMUREȘ în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul judecător la Judecătoria Șomcuta Mare, împotriva pârâților TRIBUNALUL MARAMUREȘ, Curtea de APEL CLUJ, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință, pârâții 1-3 au fost obligați să recunoască discriminarea, să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15%, începând cu luna mai 2006 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor, actualizat la data plății efective.
Pârâtul TRIBUNALUL MARAMUREȘa fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
A fost respinsă acțiunea față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța soluția menționată, prima instanță a reținut că reclamantul este judecător la Judecătoria Șomcuta Mare începând cu luna mai 2006.
Văzând decizia nr. 46/15.12.2008 a Secțiilor Unite a, potrivit căreia ". judecătorii au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, acțiunea este întemeiată.
Sumele au fost acordate conform dispozitivului actualizate cu indicele de inflație la data plății, potrivit art. 78 Codul muncii, și pentru viitor.
Acțiunea a fost respinsă față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, întrucât acesta nu are calitate procesuală pasivă, potrivit art. 27 din nr.OG 137/2000, fiind chemat în judecată doar pentru a-și expune punctul de vedere cu privire la existența discriminării.
Împotriva acestei sentința au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Ministerul Justiției și Libertăților.
1. Prin recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M s-a solicitat admiterea acestuia, cu consecința modificării acțiunii în sensul respingerii acțiunii.:
Consideră sentința atacata nelegala si netemeinica, subliniind că dreptul la sporul de confidențialitate nu este recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ in vigoare, nu face obiectul art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, întrucât Protocolul 12 la Convenție, ratificat de România prin Legea nr.103/2006 consacra expres la art.1 ca:
"Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie sa fie asigurata fără nici o discriminare bazata, in special pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naționala sau sociala, apartenența la o minoritate naționala, avere, naștere sau orice alta situație", astfel ca nu poate fi aplicat in speța câtă vreme nu exista nici un text legal care sa recunoască dreptul la sporul de confidențialitate.
De asemenea, sporul de confidențialitate nu face obiectul reglementarilor constituționale din art.16: "Cetățenii sunt egali in fata legii si a autorităților publice fără privilegii si fără discriminări" întrucât Curtea Constituționala a statuat in Decizia nr.108/2006:
"Curtea constata ca sporurile, premiile si alte stimulente acordate demnitarilor si altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale consacrate si aparate de Constituție".
Statutul personalului din sistemul autorității judecătorești precum și drepturile de care aceștia beneficiază, formează obiectul unor reglementări speciale.
Actele normative aplicabile acestei categorii de personal au stabilit, În mod constant, drepturile si obligațiile acestora, cu regim de salarizare distinct fată de alte categorii de personal.
Modalitatea de salarizare a acestei categorii de funcționari este distinctă de cea reglementată pentru alte categorii profesionale, diferențele fiind motivate de locul și rolul justiției În statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Rec1amanții nu se află într-o situație comparabilă cu cea a altor categorii socio-profesionale, atât timp cât pe lângă obligațiile specifice funcției, salariații din sistemul judiciar se bucură de o serie de drepturi și beneficii suplimentare care li se adresează numai lor, nefiind aplicabile altor categorii de salariați.
Situațiile diferite în care se regăsesc diferite categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului În ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se . principiul egalității.
Apreciază că acțiunea nu poate fi privită ca întemeiată nici prin prisma normelor generale vizând interzicerea discriminării prevăzute de G nr.137/2000. În conformitate cu modificările aduse acestui act normativ prin OUG nr.75/2008 sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate În contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră În competența de soluționare a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Această instituție nu mai poate fi investită a se pronunța, În calitate de expert, cu privire la o afirmată discriminare salarială la altă categorie de salariați bugetari.
De asemenea, jurisprudența CEDO este constantă În a aprecia că nu există discriminare decât În situația În care, persoane aflate În situații analoge sau comparabile beneficiază de tratament diferențiat că nu are nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Reclamantul nu este În situațiile de mai sus, diferențierile salariale invocate având justificări raportate la categorii profesionale deosebite, fiecare având un statut propriu și sisteme de funcție diferite de stabilire a drepturilor salariale (cazul THLIMMELOS - versus - 2000).
Prin Decizia nr.838/27.05.2009 Ca C onstituționala a constatat existenta unui conflict de natura constituționala intre autoritatea judecătoreasca, pe de o parte, si Parlamentul României si Guvernul României, pe de alta parte, reținând ca "in exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin.3 din Constituție, Înalta Curte de Casație si Justiție are competenta de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a principiului fundamental al separației si echilibrului puterilor, consacrat de art. l alin. 4 din Constituția României. Înalta Curte de Casație si Justiție nu poate sa instituie sa modifice sau sa abroge norme juridice cu putere de lege ori sa efectueze controlul de constituționalitate al acestora"
In drept, invocă prevederile art.304 pct.9 Cod procedura civila.
2. Prin recursul formulat Ministerul Justiției și Libertăților:
Recurs solicită casarea hotărârii cu consecința respingerii acțiuniii.
În motivare, acesta invocă incidența în cauză a motivului de recurs este prevăzut de art. 304 pct. 4 din Cod procedură civilă întrucât instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă, în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Pronunțarea unei hotărâri, precum cea de față, prin care să se acorde drepturile salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
Astfel, ședința din 27 mai 2009 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României în temeiul art.146 lit.e din Constituție.
Invocându-se motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă s-a arătat că dreptul la sporul de confidențialitate nu este unul recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare, respectiv nu face obiectul art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, întrucât Protocolul 12 la Convenție, ratificat de România prin Legea nr.103/2006 consacră expres la art.1 că "Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special pesex, rasă, culoare, limbă, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație", astfel că nu poate fi aplicată în speță câtă vreme nu exista nici un text legal care să recunoască dreptul la spor de confidențialitate;
Învederează faptul că prevederile art.14 din Convenție, așa cum CEDO a statuat în jurisprudența sa "nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalelor sale", or dreptul la diverse sporuri nu este în mod evident un drept fundamental apărat și garantat de Convenție;
Subliniază că nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate categoriei profesionale a magistraților.
apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații. Ea presupune îndatorirea părților de a nu transmite date sau informații de care au luat cunoștință în timpul derulării raporturilor de muncă. În nici un caz sistemul de salarizare nu este conceput după "principiul" potrivit căruia fiecărei obligații a salariatului derivată din raportul specific de muncă îi corespunde un drept.
Criticile acestui recurent vizează și acordarea sporului de confidențialitate în continuare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel va analiza împreună ambele recursuri, raportat la faptul că fiecare recurent invocă aspecte legate de fondul cauzei.
eferitor motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.4 Cod procedură civilă, se reține că prima instanță care a pronunțat hotărârea în temeiul art.27 alin. (1) din G nr.137/2000 nu a adăugat la lege, nu a legiferat și nu și-a depășit atribuțiile, ci a acordat despăgubiri conform art. 269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă, iar art. 3 din Codul civil interzice denegarea de dreptate.
De asemenea, instanțele de judecată sunt independente în aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 1 alin. 2 și art. 295 alin.(1) din Codul muncii, ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale Protocolului nr. 12 la această convenție, acestea din urmă având prioritate față de legile interne (inclusiv față de deciziile Curții Constituționale invocate de recurent), conform art. 11 și art. 20 din Constituție.
Mai mult, art. 6 paragraful 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile, consacrând astfel dreptul la un tribunal, instanța română trebuind să aibă jurisdicție deplină, respectiv să analizeze toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei.
Curtea de Apel apreciază că tribunalul nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.4 Cod procedură civilă fiind astfel neîntemeiat.
În ceea ce privește fondul cauzei, e reține că rin p. Decizia nr. XLVI din 2008 pronunțată în Dosarul nr. 27/2008 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Referitor la acordarea drepturilor solicitate în continuare, se reține că în onformitate cu dispozițiile art. 110 alin. (2) proc.civ. se poate cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligații alimentare sau a altei prestațiuni periodice. Întrucât prestațiile salariale neacordate sunt periodice, acestea pot fi solicitate și înainte de termen conform dispoziției legale menționate anterior. De asemenea, dacă s-ar admite punctul de vedere al pârâtului relativ la admiterea greșită a sporului în continuare ar însemna ca reclamanții să promoveze lunar acțiuni pe măsura derulării raporturilor de muncă, ceea ce în mod evident nu este acceptabil.
În ceea ce privește incidența în cauză a Deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009 se constată că în considerentele acestei decizii se reține că "sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești. Astfel, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă".
Întrucât Decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009 această din urmă decizie nu poate produce nici un efect cu privire la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție menționată anterior.
În consecință, se apreciază că tribunalul a interpretat dispozițiile legale incidente în cauză conform interpretării date de instanța supremă, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă (în care pot fi încadrate criticile formulate de recurenți) nefiind întemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 689 din 19.06.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțate în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.DG/dact.MM
8ex./25.11.2009
Jud.fond: /
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
