Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2346/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 2346
Ședința publică din data de 9 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intervenientul în nume propriu, cu domiciliul ales la Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -. -, nr. 6, județul P, împotriva sentinței civile nr. 190 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ȘI, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, cu sediul în P,-, județul P și intimații-pârâți STATUL ROMÂN - prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, STATUL ROMÂN - prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE P, cu sediul în P,-, județul P, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,-, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, cu sediul în P,-, județul P și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,- - 3, sector 1.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul-intervenient în nume propriu, intimații-reclamanți -, -, -, -, - și -, intimații-pârâți Satul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Statul Român - prin Ministerul Economieiși Finanțelor - P, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURT Ea de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul se află la al patrulea termen de judecată, este motivat, a fost declarat în termen, intimatul-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat prin întâmpinarea depusă la dosar judecarea cauzei în lipsă conform disp. art. 242 alin. 2 Cod pr. civilă și că intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova au depus la dosar note de ședință prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, însoțite de delegația de reprezentare juridică.
De asemenea, se învederează că prin încheierea de ședință din data de 13 martie 2009 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în vederea soluționării cererilor de abținere formulate de toți judecătorii din cadrul instanței, cereri care au fost respinse potrivit încheierii nr. 7598 din data de 18 septembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.
Curtea față de actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că intimatul-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții -, -, -, -, -, -, au chemat în judecată pe pârâții Statul R, MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru ca instanța, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că reclamanții, deținători de certificate și autorizate ORNIS și gestionari de informații clasificate conform HG 585/2002 și a Legii nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, au fost și continuă să fie discriminați de pârâtul Statul R, în raport cu ceilalți demnitari și funcționari publici cărora Statul, pentru că lucrează cu documente clasificate sau numai cu informații confidențiale, prin legi speciale le-a acordat sporuri salariale cuprinse între 15% și 30 %.
Reclamanții solicită de asemenea repararea prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării prin neacordarea sporului de confidențialitate de 30 % calculat la salariul de bază brut începând cu 10 iunie 2002, de când potrivit legii gestionează informații clasificate și în continuare atât timp cât vor continua să gestioneze documente clasificate, obligarea pârâților la plata dobânzilor legale calculate conform art.3 al.3 din OG nr.9/2000, pentru fiecare sumă lunară, aferentă sporului de confidențialitate datorat a începând cu 10 iunie 2002.
De asemenea, se solicita obligarea pârâților la indexarea sumelor datorate, începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubiri și până în momentul efectuării plății drepturilor salariale revendicate ca urmare a discriminării și efectuarea mențiunilor privitoare la sporuri de confidențialitate în cărțile de muncă ale reclamanților.
În motivarea cererii se arată că prin art.13 din Ordonanța nr.9/2001 pentru modificarea OUG nr.57/2000 privind salarizarea personalului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pentru păstrarea confidențialității în legătura cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de până la 30 % calculat la salariul de bază brut.
Deși, la rândul lor procurorii și judecătorii în exercitarea prerogativelor legale iau cunoștința nemijlocit de fapte, informații sau documente asupra cărora au obligația de a păstra confidențialitatea, și cu toate că sub aspectul salariului de bază, legiuitorul a stabilit egalitatea între CNSAS și organele autorității judecătorești, prin acordarea sporului de confidențialitate, doar salariaților CNSAS a fost încălcat art.1 al.2 lit.e pct.I din OG nr.137/2000, judecătorii și procurorii fiind astfel discriminați.
În același sens, OG nr.137/2000 în art.30 alin.3 prevede că "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele și informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15 % calculat la salariul de bază brut.
Deși prin Legea nr.182/2002 și HG nr.585/2002 s-a recunoscut că magistrații gestionează informații clasificate, nici de această dată nu a fost acordat acest spor.
S-a mai menționat în cerere, că, deși procurorii și o bună parte din funcționarii publici cu statut special din sistemul de ordine publică și siguranță națională gestionează informații clasificate obținute sub supravegherea procurorilor în cadrul urmăririi penale efectuate în diferite cauze penale, magistrații care dispun și supraveghează exercitarea unor activități prin care se obțin informații confidențiale, nu beneficiază de spor de confidențialitate.
Prezenta cerere, arată reclamanții este întemeiata pe principiul nediscriminării, statuat în mai multe acte normative, între care și OG 137/2000, care în art.27 alin.2 prevede că termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
De asemenea, se mai arată că reclamanții au luat cunoștința de săvârșirea faptei discriminatorii în luna ianuarie 2007 când Guvernul României a emis un număr important de ordonanțe prin care a dat drepturi salariale tuturor funcționarilor publici și demnitarilor, exceptându-i doar pe magistrați.
Întrucât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa dobândit personalitate juridica și a devenit ordonator secundar de credite, doar de la 1 iulie 2005, neputând răspunde decât pentru faptele și împrejurările realizate începând cu aceasta dată, a fost chemat în judecata Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova care pana la 1 iulie 2005, fiind ordonator terțiar de credite și plătitor de salarii pentru reclamanți, răspunde pentru faptele și împrejurările realizate până la această dată.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La termenul de judecată din 22.08.2007, DGFP. Paf ormulat întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității procesual pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor.
Se arată în cuprinsul întâmpinării că MEF nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite și nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat, astfel încât nu poate fi obligat MEF să facă efectiv o plată pentru salariații altor instituții.
La data de 22 august 2007, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat o cerere de chemare în garanție a MFP, ca în situația în care se va admite cererea de chemare în judecată acesta să fie obligat să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
De asemenea, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibila.
S-a mai invocat prin întâmpinare și excepția necompetentei materiale a instanței motivat de faptul că cererea se judeca potrivit dreptului comun, fiind vorba de o acțiune în pretenții.
De asemenea, se mai invocă și prescripția dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 10 iunie 2002 - iulie 2004, întrucât dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege de 3 ani, prev. de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
În ceea ce privește fondul acțiunii, pârâtul arată că actele normative care privesc sporul confidențialității au fost reglementate în mod special pentru salarizarea personalului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, salarizare care potrivit art.2 din lege, se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, importanța socială, complexitatea, specificul activității fiecărei funcții, precum și de pregătirea și competența profesională a persoanelor care exercita aceste funcții.
De asemenea, actul normativ pe care își întemeiază pretențiile reclamanții, nu se referă la salarizarea judecătorilor și procurorilor și nu poate fi extinsă reglementarea salarizării personalului CNSAS asupra salarizării magistraților.
Instituțiile care fac parte din organele autorității judecătorești, în mod evident nu sunt aceleași cu instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, ci constituie o categorie distinctă de autorități publice.
În cuprinsul art.231alin.3 din nr.OG137/2000, se precizează în mod expres că personalul din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării beneficiază de un spor de 15 % din salariul de bază pentru păstrarea confidențialității.
De altfel, acordarea acestui spor numai anumitor categorii profesionale care gestionează informații secrete și confidențiale nu constituie o discriminare, întrucât nu reprezintă o deosebire, excludere, restricție sau preferință efectuată pe bază de rasă, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă etc.
Mai mult decât atât, prevederile criticate au un scop legitim, respectiv combaterea corupției, iar metodele prin care se ajunge la realizarea acestui scop, respectiv acordarea unui astfel de spor sunt adecvate și necesare.
La termenul de judecată din data de 18.10.2007, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând să i se calculeze și să i se plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % până la 30 % începând cu anul 2004 până în prezent și în viitor, de asemenea aceste drepturi salariale să fie actualizate cu indicele de inflație, să se efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă cu obligarea MFP la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea cererii de intervenție, acesta a arătat că a desfășurat activitatea în mod efectiv ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești de la data de 04.01.1999 și până la 01.07.2004, când a fost numit procuror la DNA.
La termenul din 12.12.2007, s-a depus la dosarul cauzei, de către reclamanți o adresă privind nr. autorizație de acces ORNISS, data eliberării și nivelul de secretizare.
Prin sentința civilă nr. 190 din 21 ianuarie 2009 Tribunalul Prahovaa respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, invocată de către MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, respingându-se acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, respingându-se acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 10 iunie 2002 - iulie 2004, formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a respins acțiunea formulată de reclamanți pentru perioada 10 iunie 2002 - iulie 2004, ca fiind prescrisă, respingând în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a analizat mai întâi excepțiile, reținând următoarele:
În ceea ce privește lipsa calității procesual pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor, tribunalul a respins-o întrucât MEF nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite și nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat, astfel încât nu poate fi obligat MEF să facă efectiv o plată pentru salariații altor instituții.
Referitor la excepția necompetentei materiale a instanței, tribunalul a respins-o întrucât în cauză nu sunt aplicabile disp.art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, acțiunea reclamanților având ca obiect plata unor drepturi salariale, respectiv sporuri salariale, fiind deci un litigiu de muncă, competența materială de soluționare a cauzei având-o tribunalul.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 10 iunie 2002 - iulie 2004, tribunalul a admis-o față de faptul că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege de 3 ani, prev. de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, fiind respinsă acțiunea reclamanților pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
Tribunalul a admis și excepția lipsei calității procesual pasive a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, motivat de faptul că reclamanții nu sunt salariați ai acestei instituții, așa cum rezultă din precizarea formulată și depusă de aceștia, precum și excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, deoarece reclamanții nu au niciun fel de raporturi juridice cu această instituție, pe cale de consecința aceasta neputând fi obligată la plata drepturilor salariale.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, întrucât actele normative care privesc sporul confidențialității au fost reglementate în mod special pentru salarizarea personalului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, salarizare care potrivit art.2 din lege, se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, importanța socială, complexitatea, specificul activității fiecărei funcții, precum și de pregătirea și competența profesională a persoanelor care exercită aceste funcții.
De asemenea, actul normativ pe care își întemeiază pretențiile reclamanții, nu se referă la salarizarea judecătorilor și procurorilor și nu poate fi extinsă reglementarea salarizării personalului CNSAS asupra salarizării magistraților.
Instituțiile care fac parte din organele autorității judecătorești, în mod evident nu sunt aceleași cu instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, ci constituie o categorie distinctă de autorități publice.
În cuprinsul art.231alin.3 din nr.OG137/2000, se precizează în mod expres că personalul din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării beneficiază de un spor de 15 % din salariul de bază pentru păstrarea confidențialității.
De altfel, acordarea acestui spor numai anumitor categorii profesionale care gestionează informații secrete și confidențiale nu constituie o discriminare, întrucât nu reprezintă o deosebire, excludere, restricție sau preferință efectuată pe baza de rasă etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă etc.
Mai mult decât atât, prevederile criticate au un scop legitim, respectiv combaterea corupției, iar metodele prin care se ajunge la realizarea acestui scop, respectiv acordarea unui astfel de spor sunt adecvate și necesare.
Actul normativ pe care își întemeiază pretențiile reclamanții, nu se refera la salarizarea judecătorilor și procurorilor și nu poate fi extinsă reglementarea salarizării personalului acestei instituții asupra salarizării magistraților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intervenientul, în nume propriu și pentru reclamanți, criticând-o ca netemeinică și nelegală, în esență, pentru următoarele motive:
Susțin recurenții că obligația de confidențialitate este prevăzută în statutul magistraților și Codul d eontologic, precum și într-o serie de acte normative ce se aplică și magistraților.
Prin neacordarea sporului de confidențialitate s-ar crea o situație de discriminare, ceea constituie și o încălcarea a prevederilor art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată prin Legea nr. 30/1994, precum și a prevederilor art. 20 din Constituția României.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 46/15.12.2008 a ICCJ, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr.567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Prin urmare, reclamanții au dreptul la plata sporului de confidențialitate de 15% începând cu 1.08.2004 la zi, și în continuare, până la încetarea dreptului, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume la data plății.
Față de aceste considerente, curtea văzând disp. art. 3041și 312 alin.1 pr.civ. va admite recursul, va odifica în parte sentința în sensul că, pe fond, va admite în parte acțiunea și va obliga pârâții MP - Parchetul de pe lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova la plata către reclamanți a sporului de confidențialitate de 15%, începând cu 1.08.2004 la zi și în continuare, până la încetarea dreptului, sumele urmând a fi reactualizate cu indicele de inflație.
Curtea, pe cale de consecință, va obliga aceiași pârâți să facă mențiunile cuvenite în carnetele de muncă ale reclamanților.
Curtea va respinge capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale ca neîntemeiat, deoarece daunele interese în prezenta cauză sunt reprezentate de actualizarea cu indicele de inflație, iar nu acordarea dobânzilor legale.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intervenientul în nume propriu, cu domiciliul ales la Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -. -, nr. 6, județul P, împotriva sentinței civile nr. 190 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ȘI, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, cu sediul în P,-, județul P și intimații-pârâți STATUL ROMÂN - prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, STATUL ROMÂN - prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE P, cu sediul în P,-, județul P, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,-, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, cu sediul în P,-, județul P și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,- - 3, sector 1.
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea și cererea de intervenție și obligă pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova să plătească reclamanților și intervenientului sporul de confidențialitate de 15 % începând cu 1 august 2004 la zi și în continuare, până la încetarea dreptului, actualizat cu indicele de inflație.
Obligă aceiași pârâți să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Respinge capătul de cerere privind plata dobânzilor legale ca neîntemeiat.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
- - - - - - - -
Fiind în concediu fără plată
Se semnează de președintele instanței
Grefier,
Fiind în concediu fără plată
Se semnează de primul grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Tehnored. 22 ex./21.12.2009
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
